Similarități între Interjecție și Parte de vorbire
Interjecție și Parte de vorbire au 19 lucruri în comun (în Uniunpedie): Complement direct, Compunere (lingvistică), Cuvânt, Cuvânt propoziție, Derivare (lingvistică), Gramatică, Limba franceză, Limba latină, Limba maghiară, Limba română, Lingvistică, Nume predicativ, Parte de propoziție, Predicat, Propoziție gramaticală, Sintagmă, Sintaxă, Substantiv, Verb.
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Complement direct și Interjecție · Complement direct și Parte de vorbire ·
Compunere (lingvistică)
În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.
Compunere (lingvistică) și Interjecție · Compunere (lingvistică) și Parte de vorbire ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Interjecție · Cuvânt și Parte de vorbire ·
Cuvânt propoziție
Cuvântul propoziție este un cuvânt care poate constitui singur un enunț, îndeplinind din punct de vedere semantic rolul unei propozițiiDubois 2002, p. 313.
Cuvânt propoziție și Interjecție · Cuvânt propoziție și Parte de vorbire ·
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.
Derivare (lingvistică) și Interjecție · Derivare (lingvistică) și Parte de vorbire ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Interjecție · Gramatică și Parte de vorbire ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Interjecție și Limba franceză · Limba franceză și Parte de vorbire ·
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Interjecție și Limba latină · Limba latină și Parte de vorbire ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Interjecție și Limba maghiară · Limba maghiară și Parte de vorbire ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Interjecție și Limba română · Limba română și Parte de vorbire ·
Lingvistică
Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.
Interjecție și Lingvistică · Lingvistică și Parte de vorbire ·
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Interjecție și Nume predicativ · Nume predicativ și Parte de vorbire ·
Parte de propoziție
În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.
Interjecție și Parte de propoziție · Parte de propoziție și Parte de vorbire ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Interjecție și Predicat · Parte de vorbire și Predicat ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Interjecție și Propoziție gramaticală · Parte de vorbire și Propoziție gramaticală ·
Sintagmă
Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.
Interjecție și Sintagmă · Parte de vorbire și Sintagmă ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Interjecție și Sintaxă · Parte de vorbire și Sintaxă ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Interjecție și Substantiv · Parte de vorbire și Substantiv ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Interjecție și Parte de vorbire
- Ceea ce au în comun cu Interjecție și Parte de vorbire
- Similarități între Interjecție și Parte de vorbire
Comparație între Interjecție și Parte de vorbire
Interjecție are 60 de relații, în timp ce Parte de vorbire are 64. Așa cum au în comun 19, indicele Jaccard este 15.32% = 19 / (60 + 64).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Interjecție și Parte de vorbire. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: