Iran și Silvie de deșert asiatică

Comenzi rapide: Diferențele, Similarități, Jaccard Similitudine Coeficient, Bibliografie.

Diferența între Iran și Silvie de deșert asiatică

Iran vs. Silvie de deșert asiatică

Iran (persană: ايران Irān, pronunție a numelui din limba persană), oficial Republica Islamică Iran, și până la 1935 cunoscută internațional ca Persia, este o țară în Asia de Sud-Vest, situată între coasta de nord-est al Golfului Persic și coasta sudică a Mării Caspice. Silvia de deșert asiatică (Sylvia nana) este o pasăre migratoare din familia silviidelor, ordinul paseriformelor, răspândită în Asia Centrală, de la coastele nordice și estice ale Mării Caspice și nord-estul Iranului spre est până în centrul și sudul Mongoliei și nord-vestul Chinei. Iernează din nord-estul Africii și Arabia spre est până în nord-vestul Indiei. Este o specie monotipică. Apare accidental în România, unde a fost observată pentru prima dată în octombrie 1997 pe grindul Chituc. Preferă zonele de stepă deșertică și zonele semideșertice acoperite cu pelin, arbuști mici și iarbă, de obicei cele din terenurile nisipoase, mai rar pe soluri pietroase. Este o pasăre mică, având o lungime de 11,5 cm, între pitulice și vrabie, și o greutate de 7-10 grame. Sexele sunt asemănătoare. Capul și spatele sunt brun-cenușii; târtița și tectricele supracaudale brun-roșcate; gâtul, pieptul și abdomenul albicioase; laturile pieptului brun-cenușii. Aripile au remigele brunii cu margini nisipii. Coada cu rectricele laterale albe și rectricele mijlocii brun-închise. Are picioarele și ciocul gălbui, irisul galben și inelul ocular albicios. Se hrănește în principal cu nevertebrate: insecte mici și larvele lor, păianjeni. Consumă și boabe și semințe. Caută hrana în special pe pământ sau la înălțime mică în arbuști, ierburi și tufe mici. Este o specie monogamă, solitară și teritorială. Ponta este depusă de la sfârșitul lui februarie până în mai. Depune o singură pontă pe an, mai rar două. Masculul construiește câteva "cuiburi masculine"; cuibul în care este depusă ponta este finisat de mascul. Cuibul este făcut din tulpini de iarbă, ramuri mici și frunze și este căptușit în interior cu iarbă mai fină, fibre vegetale, pene și puf; el este amplasat la o înălțime de până la 110 cm deasupra pământului în tufișuri mici. Ponta constă din 4-6 ouă, incubația este asigurată de ambele sexe, mai ales de către femelă.Mark Beaman and Steve Madge. The Handbook of Bird Identification for Europe and the Western Palearctic. Christopher Helm Publishers, 1998Handbook of the Birds of the World. Volume 11. Old World Flycatchers to Old World Warblers. Edited by Josep del Hoyo, Andrew Elliott, David A. Christie. Lynx Edicions, 2006Kenneth Williamson. Identification for Ringers. The Genus Sylvia. British Trust for Ornithology, Tring, UK, 1968Kevin Baker. Warblers of Europe, Asia and North Africa. Helm Identification Guides. Christopher Helm Publishers, 1997Г. П. Дементьев, Н. А. Гладков, К. Н. Благосклонов, И. Б. Волчанецкий, Р. Н. Мекленбурцев, Е. С. Птушенко, А. К. Рустамов, Е. П. Спангенберг, А. М. Судиловская и Б. К. Штегман. Птицы Советского Союза. Том VI. Государственное Издательство «Советская Наука». Москва, 1954И. А. Долгушин, М. Н. Корелов, М. А. Кузьмина, Э. И. Гаврилов, А. Ф. Ковшарь, И. Ф. Бородихин. Птицы Казахстана. Том IV. Издательство «Наука» Казахской ССР, Алма-Ата, 1972Л. А. Портенко. Птицы СССР. Часть IV. Издательство Академии Наук СССР, Москва, Ленинград, 1960.