Similarități între Lexicul limbii franceze și Limba croată
Lexicul limbii franceze și Limba croată au 60 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Adverb, Afix, Anii 1960, Atribut, Belgia, Biblia, Brazilia, Calc (lingvistică), Cifră, Complement, Complement direct, Compunere (lingvistică), Conjugare, Conjuncție, Cratimă, Croați, Derivare (lingvistică), Europa, Europa Centrală, Familie lexicală, Fonetică, Franța, Frază, Imperativ, Indicativ, Infinitiv, Italia, Limba cehă, Limba franceză, ..., Limba germană, Limba italiană, Limba latină, Limba maghiară, Limba poloneză, Limba rusă, Limba turcă, Limbi slave, Morfologie (lingvistică), Număr (gramatică), Numeral, Parte de vorbire, Persoană (gramatică), Prepoziție, Primul Război Mondial, Pronume, Rădăcină și radical (lingvistică), Registru de limbă, Secolul al XI-lea, Secolul al XII-lea, Secolul al XIV-lea, Secolul al XIX-lea, Secolul al XVI-lea, Secolul al XVII-lea, Secolul al XX-lea, Silabă, Sintagmă, Statele Unite ale Americii, Substantiv, Verb. Extinde indicele (30 Mai Mult) »
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Lexicul limbii franceze · Adjectiv și Limba croată ·
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Adverb și Lexicul limbii franceze · Adverb și Limba croată ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Lexicul limbii franceze · Afix și Limba croată ·
Anii 1960
Anii 1960 au fost un deceniu care a început la 1 ianuarie 1960 și s-a încheiat la 31 decembrie 1969.
Anii 1960 și Lexicul limbii franceze · Anii 1960 și Limba croată ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Lexicul limbii franceze · Atribut și Limba croată ·
Belgia
Regatul Belgiei (în, în, în), cunoscut colocvial ca Belgia este o țară în Europa de Vest.
Belgia și Lexicul limbii franceze · Belgia și Limba croată ·
Biblia
Biblia - prima ediție tipărită (Gutenberg, 1455) Biblia din anul 1866 Biblia (din limba greacă βιβλίον, plural βιβλία - cărți) se referă la Scripturile sacre din iudaism și creștinism.
Biblia și Lexicul limbii franceze · Biblia și Limba croată ·
Brazilia
Brazilia (Brasil), oficial Republica Federativă a Braziliei, este o republică federativă formată din 27 de unități federative — Districtul Federal și 26 de state.
Brazilia și Lexicul limbii franceze · Brazilia și Limba croată ·
Calc (lingvistică)
În practica traducerii, cuvântul „calc” se referă la traducerea literală (cuvânt cu cuvânt) al cărei rezultat nu este totdeauna corect conform normelor varietății standard a limbii țintă.
Calc (lingvistică) și Lexicul limbii franceze · Calc (lingvistică) și Limba croată ·
Cifră
Cifra este un simbol grafic folosit pentru scrierea numerelor; impropriu număr.
Cifră și Lexicul limbii franceze · Cifră și Limba croată ·
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Complement și Lexicul limbii franceze · Complement și Limba croată ·
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Complement direct și Lexicul limbii franceze · Complement direct și Limba croată ·
Compunere (lingvistică)
În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.
Compunere (lingvistică) și Lexicul limbii franceze · Compunere (lingvistică) și Limba croată ·
Conjugare
viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.
Conjugare și Lexicul limbii franceze · Conjugare și Limba croată ·
Conjuncție
În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.
Conjuncție și Lexicul limbii franceze · Conjuncție și Limba croată ·
Cratimă
Cratima („‑”) (din greaca modernă: κράτημα „acțiunea de a ține”) sau „liniuța de unire” este un semn ortografic utilizat pentru.
Cratimă și Lexicul limbii franceze · Cratimă și Limba croată ·
Croați
regelui Tomislav (pictură modernă de Oton Iveković) Croații (în) sunt grup etnic din ramura slavilor de sud majoritatea locuind în Croația, Bosnia și Herțegovina și țările vecine.
Croați și Lexicul limbii franceze · Croați și Limba croată ·
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.
Derivare (lingvistică) și Lexicul limbii franceze · Derivare (lingvistică) și Limba croată ·
Europa
Europa este un continent situat în întregime în emisfera nordică și în cea mai mare parte în emisfera estică.
Europa și Lexicul limbii franceze · Europa și Limba croată ·
Europa Centrală
Europa Centrală așa cum este ea recunoscută în The World Factbook (2009), Encyclopædia Britannica și Brockhaus Enzyklopädie (1998) Europa Centrală constituie, prin poziție, nucleul geografic al Europei.
Europa Centrală și Lexicul limbii franceze · Europa Centrală și Limba croată ·
Familie lexicală
În lexicologie, termenul familie lexicală sau familie de cuvinte desemnează un grup de cuvinte care constituie o sferă considerată mai mare sau mai mică în prinvința originii lor, în funcție de viziunea lingvistului care o stabilește.
Familie lexicală și Lexicul limbii franceze · Familie lexicală și Limba croată ·
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.
Fonetică și Lexicul limbii franceze · Fonetică și Limba croată ·
Franța
Franța (în), recunoscută în mod oficial ca Republica Franceză (în), este o republică constituțională unitară având un mod de guvernare semi-prezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de Vest, dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea.
Franța și Lexicul limbii franceze · Franța și Limba croată ·
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Frază și Lexicul limbii franceze · Frază și Limba croată ·
Imperativ
În gramatica unor limbi, imperativul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în sensul cel mai general posibilitatea unei acțiuni ca voită de către vorbitor.
Imperativ și Lexicul limbii franceze · Imperativ și Limba croată ·
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Indicativ și Lexicul limbii franceze · Indicativ și Limba croată ·
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Infinitiv și Lexicul limbii franceze · Infinitiv și Limba croată ·
Italia
Italia (scris și pronunțat la fel și în limba italiană), oficial Republica italiană (in), este un stat unitar, republică parlamentară, aflat în Europa de Sud.
Italia și Lexicul limbii franceze · Italia și Limba croată ·
Limba cehă
Limba cehă (čeština) este o limbă din grupul limbilor slave de vest.
Lexicul limbii franceze și Limba cehă · Limba cehă și Limba croată ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Lexicul limbii franceze și Limba franceză · Limba croată și Limba franceză ·
Limba germană
Limba germană (în germană deutsche Sprache, uzual Deutsch) aparține grupului vestic al limbilor germanice.
Lexicul limbii franceze și Limba germană · Limba croată și Limba germană ·
Limba italiană
Limba italiană (lingua italiana) este o limbă romanică din subgrupul italo-dalmat vorbită de aproximativ 62 de milioane de oameni, din care majoritatea locuiesc în Italia.
Lexicul limbii franceze și Limba italiană · Limba croată și Limba italiană ·
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Lexicul limbii franceze și Limba latină · Limba croată și Limba latină ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Lexicul limbii franceze și Limba maghiară · Limba croată și Limba maghiară ·
Limba poloneză
Limba poloneză (sau polonă; polszczyzna, język polski) este o limbă slavă de vest, vorbită de aproximativ 42,5 milioane de persoane în întreaga lume, în principal în Polonia.
Lexicul limbii franceze și Limba poloneză · Limba croată și Limba poloneză ·
Limba rusă
Limba rusă aparține grupului slav oriental al familiei de limbi indo-europene.
Lexicul limbii franceze și Limba rusă · Limba croată și Limba rusă ·
Limba turcă
Limba turcă este cea mai vorbită limbă turcică, cu 10–15 milioane de vorbitori nativi în sud-estul Europei (majoritatea în Tracia Răsăriteană) și 60–65 de milioane de vorbitori nativi în Asia de Vest (majoritatea în Anatolia).
Lexicul limbii franceze și Limba turcă · Limba croată și Limba turcă ·
Limbi slave
Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croați, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei.
Lexicul limbii franceze și Limbi slave · Limba croată și Limbi slave ·
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Lexicul limbii franceze și Morfologie (lingvistică) · Limba croată și Morfologie (lingvistică) ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Lexicul limbii franceze și Număr (gramatică) · Limba croată și Număr (gramatică) ·
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Lexicul limbii franceze și Numeral · Limba croată și Numeral ·
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Lexicul limbii franceze și Parte de vorbire · Limba croată și Parte de vorbire ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Lexicul limbii franceze și Persoană (gramatică) · Limba croată și Persoană (gramatică) ·
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Lexicul limbii franceze și Prepoziție · Limba croată și Prepoziție ·
Primul Război Mondial
Războiul cel Mare, Războiul Națiunilor, denumit, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale.
Lexicul limbii franceze și Primul Război Mondial · Limba croată și Primul Război Mondial ·
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.
Lexicul limbii franceze și Pronume · Limba croată și Pronume ·
Rădăcină și radical (lingvistică)
În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.
Lexicul limbii franceze și Rădăcină și radical (lingvistică) · Limba croată și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Lexicul limbii franceze și Registru de limbă · Limba croată și Registru de limbă ·
Secolul al XI-lea
Secolul al XI-lea a cuprins perioada aniilor 1001-1100 în acord cu calendarul iulian.
Lexicul limbii franceze și Secolul al XI-lea · Limba croată și Secolul al XI-lea ·
Secolul al XII-lea
În istoria culturii europene, această perioadă este considerată ca făcând parte din Evul Mediu și este uneori numita perioada cisterciana.
Lexicul limbii franceze și Secolul al XII-lea · Limba croată și Secolul al XII-lea ·
Secolul al XIV-lea
Fără descriere.
Lexicul limbii franceze și Secolul al XIV-lea · Limba croată și Secolul al XIV-lea ·
Secolul al XIX-lea
Antoine-Jean Gros, ''Surrender of Madrid'', 1808 Abraham Lincoln Harta lumii în 1897 Secolul al XIX-lea este o perioadă din istoria omenirii, cuprinsă între 1801 și 1900, caracterizată prin importante fenomene politice, ideologice și culturale.
Lexicul limbii franceze și Secolul al XIX-lea · Limba croată și Secolul al XIX-lea ·
Secolul al XVI-lea
Fără descriere.
Lexicul limbii franceze și Secolul al XVI-lea · Limba croată și Secolul al XVI-lea ·
Secolul al XVII-lea
Fără descriere.
Lexicul limbii franceze și Secolul al XVII-lea · Limba croată și Secolul al XVII-lea ·
Secolul al XX-lea
Conform calendarului gregorian, secolul al XX-lea a început la 1 ianuarie 1901 și s-a sfârșit la 31 decembrie 2000.
Lexicul limbii franceze și Secolul al XX-lea · Limba croată și Secolul al XX-lea ·
Silabă
În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p. 467.
Lexicul limbii franceze și Silabă · Limba croată și Silabă ·
Sintagmă
Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.
Lexicul limbii franceze și Sintagmă · Limba croată și Sintagmă ·
Statele Unite ale Americii
Statele Unite ale Americii (sau abreviat S.U.A.), Statele Unite sau America (în respectiv USA, United States sau America) este numele unei republici constituționale federale, constând din 50 de state și un district federal (Districtul federal Columbia sau D.C.). Republica este situată aproape integral în continentul America de Nord, între Canada (la nord) și Mexic (la sud), respectiv Oceanul Atlantic (la est) și Oceanul Pacific (la vest).
Lexicul limbii franceze și Statele Unite ale Americii · Limba croată și Statele Unite ale Americii ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Lexicul limbii franceze și Substantiv · Limba croată și Substantiv ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Lexicul limbii franceze și Limba croată
- Ceea ce au în comun cu Lexicul limbii franceze și Limba croată
- Similarități între Lexicul limbii franceze și Limba croată
Comparație între Lexicul limbii franceze și Limba croată
Lexicul limbii franceze are 425 de relații, în timp ce Limba croată are 303. Așa cum au în comun 60, indicele Jaccard este 8.24% = 60 / (425 + 303).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Lexicul limbii franceze și Limba croată. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: