Cuprins
89 relaţii: Alexandru cel Mare, Alfa (literă), Alfabetul grec, Alofon, Anatolia, Aorist, Aspect și mod de acțiune, Beta (literă), Cazul acuzativ, Cazul dativ, Cazul genitiv, Cazul nominativ, Cazul vocativ, Conjugare, Consoană bilabială, Consoană dentală, Consoană fricativă, Consoană glotală, Consoană nazală, Consoană oclusivă, Consoană sonoră, Consoană velară, Consoană vibrantă, Csi (literă), Declinare, Delta (literă), Deschidere vocalică, Diateză (gramatică), Epoca Bronzului, Epsilon, Eta (literă), Fi (literă), Gama (literă), Gen gramatical, Grecia, Grup consonantic, Hi (literă), Homer, Iliada, Imperativ, Imperfect, Indicativ, Iota, Ipsilon, Kappa, Lambda (literă), Lesbianism, Limba greacă, Limba greacă comună, Limba greacă dorică, ... Extinde indicele (39 Mai Mult) »
- Grecia antică
- Literatură greacă veche
Alexandru cel Mare
Alexandru cel Mare (în greacă Μέγας Αλέξανδρος, Megas Alexandros), cunoscut și sub numele de Alexandru Macedon, Alexandru al III-lea al Macedoniei sau Alexandros III Philippou Makedonon, rege al Macedoniei (336 î.Hr.-323 î.Hr.), a fost unul dintre primii mari strategi și conducători militari din istorie.
Vedea Limba greacă veche și Alexandru cel Mare
Alfa (literă)
Litera grecească ''Alfa'', majusculă și minusculă Alfa (majusculă: Α; minusculă: α; în greacă: Άλφα Álpha) este prima literă a alfabetului grec.
Vedea Limba greacă veche și Alfa (literă)
Alfabetul grec
Alfabetul grec este o culegere a celor 24 de litere folosite pentru a scrie în limba greacă din secolul VIII î.Hr. până astăzi.
Vedea Limba greacă veche și Alfabetul grec
Alofon
În fonetică, sunete articulate diferit se numesc alofone dacă reprezintă doar variante de pronunțare ale unuia și aceluiași fonem.
Vedea Limba greacă veche și Alofon
Anatolia
Anatolia se află la est de Bosfor, între Marea Neagră și Mediterană. Anatolia (în turcă: "Anadolu", în greacă: "Aνατολή" Αnatolē sau Ανατολία Anatolía) sau Asia Mică este o regiune a Asiei de Sud-Vest care astăzi corespunde cu partea asiatică a Turciei, însă nu cu partea europeană, Rumelia.
Vedea Limba greacă veche și Anatolia
Aorist
În morfologia verbului, aoristul este o formă temporală prezentă în unele limbi.
Vedea Limba greacă veche și Aorist
Aspect și mod de acțiune
În lingvistică, aspectul și modul de acțiune, pentru cel din urmă termen fiind folosit și termenul german Aktionsart, indeferent de limba lucrării de specialitate, sunt categorii gramaticale ale verbului despre care nu există unitate de vederi în gramaticile diferitelor limbi și uneori nici printre lingviștii care se ocupă de aceeași limbă.
Vedea Limba greacă veche și Aspect și mod de acțiune
Beta (literă)
Litera grecească ''Beta'', majusculă și minusculă Beta (majusculă Β, literă mică β, greacă: Βήτα Beta este a doua literă a alfabetului grec. Litera Beta a derivat din litera feniciană Beth. Litere care au apărut din această literă: litera latină ⟨B⟩ sau literele chirilice ⟨Б⟩ și ⟨В⟩.
Vedea Limba greacă veche și Beta (literă)
Cazul acuzativ
În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Limba greacă veche și Cazul acuzativ
Cazul dativ
În morfologia unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da”Bussmann 1998, p. 273.) este un caz gramatical (ex. I-am dat colegei tale cărțile de spaniolă).
Vedea Limba greacă veche și Cazul dativ
Cazul genitiv
În gramatică, genitivul este un caz care exprimă, în sensul cel mai larg, faptul că un obiect (în sens larg) este în raport cu alt obiectČirgić 2010, p. 184 (gramatică muntenegreană).
Vedea Limba greacă veche și Cazul genitiv
Cazul nominativ
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p.
Vedea Limba greacă veche și Cazul nominativ
Cazul vocativ
În gramatica unor limbi flexionare, vocativul (din cuvântul latinesc vocativus, la rândul său din verbul vocare „a chema”) este cazul gramatical al adresării directe, caracterizat prin intonație specifică, marcată uneori în scris prin semnul exclamării, și prin pauze care izolează cuvântul sau grupul de cuvinte la acest caz, marcate în scris prin virgulă/virgule când este în cadrul unei propozițiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Limba greacă veche și Cazul vocativ
Conjugare
viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.
Vedea Limba greacă veche și Conjugare
Consoană bilabială
În fonetică, se numesc consoane bilabiale acele consoane pronunțate prin acțiunea ambelor buze; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Vedea Limba greacă veche și Consoană bilabială
Consoană dentală
În fonetică, se numesc consoane dentale acele consoane al căror loc de articulare este la nivelul dinților.
Vedea Limba greacă veche și Consoană dentală
Consoană fricativă
În fonetică, o consoană se numește fricativă (sau constrictivă, spirantă) dacă la pronunțarea sa canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii.
Vedea Limba greacă veche și Consoană fricativă
Consoană glotală
În fonetică, se numesc consoane glotale acele consoane care se articulează prin îngustarea canalului fonator la nivelul glotei.
Vedea Limba greacă veche și Consoană glotală
Consoană nazală
În fonetică, consoanele nazale sunt acele consoane în timpul emiterii cărora aerul este expirat pe nas.
Vedea Limba greacă veche și Consoană nazală
Consoană oclusivă
Consoanele oclusive (sau explozive) sunt acele consoane pronunțate printr-o ocluzie a canalului fonator.
Vedea Limba greacă veche și Consoană oclusivă
Consoană sonoră
Consoanele sonore sunt acele consoane la articularea cărora coardele vocale intră în vibrație prin închiderea parțială a glotei.
Vedea Limba greacă veche și Consoană sonoră
Consoană velară
În fonetică, se numesc consoane velare consoanele pronunțate în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Vedea Limba greacă veche și Consoană velară
Consoană vibrantă
În fonetică, o consoană vibrantă este o consoană care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea organului articulator.
Vedea Limba greacă veche și Consoană vibrantă
Csi (literă)
Litera grecească ''Csi'', majusculă și minusculă Csi (literă mare: Ξ; literă mică: ξ) este a paisprezecea literă a alfabetului grec.
Vedea Limba greacă veche și Csi (literă)
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Vedea Limba greacă veche și Declinare
Delta (literă)
Litera grecească ''Delta'', majusculă și minusculă Delta (majusculă Δ, literă mică δ, în Δέλτα, „delta”) este a patra literă a alfabetului grec.
Vedea Limba greacă veche și Delta (literă)
Deschidere vocalică
În fonetică, deschiderea vocalică (sau apertura) se referă la clasificarea vocalelor în funcție gradul de deschidere a maxilarului, deci de poziția ridicată sau coborîtă a limbii în timpul articulării.
Vedea Limba greacă veche și Deschidere vocalică
Diateză (gramatică)
Diateza este o categorie gramaticală flexionară caracteristică verbului, care exprimă raportul sintactic dintre subiectul gramatical, procesul exprimat de verb, agentul procesului (care poate fi diferit de subiectul gramatical) și obiectul acestuia.
Vedea Limba greacă veche și Diateză (gramatică)
Epoca Bronzului
Epoca Bronzului este o perioadă din dezvoltarea civilizației când cele mai avansate tehnologii de prelucrare a metalelor (cel puțin din punct de vedere al răspândirii) erau tehnicile de extragere a cuprului și staniului (cositor) din minereul disponibil, și apoi crearea unui aliaj din aceste metale pentru a turna bronzul.
Vedea Limba greacă veche și Epoca Bronzului
Epsilon
Litera grecească ''Epsilon'', majusculă și minusculă Epsilon (majusculă Ε, minusculă ε, formă lunulată/uncială ϵ; greacă: έψιλον) este a cincea literă a alfabetului grecesc corespunzătoare literei E din alfabetul latin.
Vedea Limba greacă veche și Epsilon
Eta (literă)
Litera grecească ''Eta'', majusculă și minusculă Eta (majusculă, literă mică, în ἦτα, în ήτα, „ita”) este a șaptea literă a alfabetului grec.
Vedea Limba greacă veche și Eta (literă)
Fi (literă)
Litera grecească ''Fi'', majusculă și minusculă Fi (majusculă Φ, literă mică φ, în ϕεῖ, „pheî”, în φι, „fi”, transliterată uneori și ca „phi”) este a douăzeci și una literă a alfabetului grec.
Vedea Limba greacă veche și Fi (literă)
Gama (literă)
Litera grecească ''Gama'', majusculă și minusculă Gama (majuscula: Γ, minuscula: γ; în greacă: γάμμα gámma), sau gamma, este a treia literă a alfabetului grec.
Vedea Limba greacă veche și Gama (literă)
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Vedea Limba greacă veche și Gen gramatical
Grecia
Grecia (în), oficial, Republica Elenă (în) și cunoscută încă din antichitate și sub denumirea de Elada, este o țară din Europa de Sud.
Vedea Limba greacă veche și Grecia
Grup consonantic
În lingvistică, un grup consonantic este un grup de consoane alăturate, între care nu există vocale.
Vedea Limba greacă veche și Grup consonantic
Hi (literă)
Litera grecească ''Hi'', majusculă și minusculă Litera χ (hi mic) este o literă din alfabetul grec (corespondent în limba română a sunetului "ch" sau "kh").
Vedea Limba greacă veche și Hi (literă)
Homer
Homer (gr. μηρος Hómēros) a fost un poet și rapsod grec legendar, căruia i se atribuie scrierea Iliadei (Ἰλιάς) și Odiseei (Ὀδύσσεια).
Vedea Limba greacă veche și Homer
Iliada
Iliada este o epopee atribuită lui Homer, care pare a fi fost un aed din Ionia, din a doua jumătate a secolului VIII î.Hr., și care a preluat în epopeile sale, Iliada și Odiseea, tradiții, fragmente și motive din mituri vechi și cântece populare.
Vedea Limba greacă veche și Iliada
Imperativ
În gramatica unor limbi, imperativul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în sensul cel mai general posibilitatea unei acțiuni ca voită de către vorbitor.
Vedea Limba greacă veche și Imperativ
Imperfect
În gramatică, imperfectul este o formă verbală temporală de trecut existentă în unele limbi.
Vedea Limba greacă veche și Imperfect
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Vedea Limba greacă veche și Indicativ
Iota
Litera grecească ''Iota'', majusculă și minusculă Iota (majusculă Ι, literă mică ι, în Ιώτα, „iota”) este a noua literă a alfabetului grec.
Vedea Limba greacă veche și Iota
Ipsilon
Litera grecească ''Ipsilon'', majusculă și minusculă Ipsilon (majusculă Υ, literă mică υ, în ύψιλον, ýpsilon) este a douăzecea literă a alfabetului grec.
Vedea Limba greacă veche și Ipsilon
Kappa
Litera grecească ''Kappa'', majusculă şi minusculă Kappa (Κ, κ; în κάππα, káppa) este a zecea literă a alfabetului grec, folosită pentru a reprezenta sunetul /k/ în limba greacă modernă și limba greacă veche.
Vedea Limba greacă veche și Kappa
Lambda (literă)
Litera grecească ''Lambda'', majusculă și minusculă Lambda (majusculă Λ, literă mică λ, Λάμ(β)δα lam(b)da) este a unsprezecea literă a alfabetului grec.
Vedea Limba greacă veche și Lambda (literă)
Lesbianism
stanga Lesbianismul, numit și safism sau homosexualitate feminină, desemnează atracția emoțională și de obicei erotică a unei femei pentru alte femei.
Vedea Limba greacă veche și Lesbianism
Limba greacă
Greaca (Ελληνικά, citit simplificat /elini'ka/) este o limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începând cel puțin cu secolul XVII î.Hr..
Vedea Limba greacă veche și Limba greacă
Limba greacă comună
Greaca Koine ("limba greacă comună", sau, "dialectul comun") este forma populară a limbii grecești, apărută în antichitatea postclasică (cca. 300 î.Hr. – 300 d.Hr.) și marchează a treia perioadă a istoriei limbii grecești.
Vedea Limba greacă veche și Limba greacă comună
Limba greacă dorică
Distribuţia dialectelor greceşti, cca. 400 î.Hr. Greaca dorică este o ramură antică a limbii grecești.
Vedea Limba greacă veche și Limba greacă dorică
Limba greacă eolică
Distribuţia dialectelor greceşti, cca. 400 î.Hr. Greaca eolică este un termen lingvistic folosit pentru a descrie o mulțime de sub-dialecte arhaice grecești, vorbite, în special, în Beoția (o regiune din Grecia Centrală), în insula Lesbos (aproape de Asia Minor) și în alte colonii grecești.
Vedea Limba greacă veche și Limba greacă eolică
Limba greacă medievală
Evoluția dialectelor grecești de la sfârșitul Imperiului Bizantin până la începutul secolului XX. Limba greacă medievală, greacă mijlocie sau bizantină a fost limba populației grecești și elenizate din statele medievale din Mediterana de Est și oficial limba vorbită a Imperiului Roman (Bizantin) de Răsărit, în special în capitala sa - Constantinopol; o etapă de tranziție între limba greacă veche din antichitate și limba greacă modernă (limba Greciei și a Ciprului).
Vedea Limba greacă veche și Limba greacă medievală
Limba greacă modernă
Limba greacă modernă sau neogreacă, în original Νέα Ελληνικά sau Νεοελληνική, cunoscută și ca Ρωμαίικα, se referă la cea de-a cincea etapă din evoluția limbii grecești, după greaca miceniană, greaca antică, cea a perioadei elenistice și cea medievală.
Vedea Limba greacă veche și Limba greacă modernă
Limba miceniană
Miceniana este cea mai veche formă atestată a limbii grecești, vorbită în zona principală grecească și în Creta între secolele XVI și XI î.Hr., înainte de invazia doriană.
Vedea Limba greacă veche și Limba miceniană
Limba protogreacă
Limba protogreacă este presupusă a fi ultimul strămoș comun al dialectelor grecești, inclusiv a limbii miceniene, a dialectelor grecești clasice, atic-ionic, eolic, doric, a dialectului de nord-vest și, în cele din urmă, a limbii grecești comune (koine) și a neogreacăi.
Vedea Limba greacă veche și Limba protogreacă
Limba protoindo-europeană
Expansiunea indo-europenilor din nordul Caucazului Limba protoindo-europeană (PIE) este strămoșul ipotetic al tuturor limbilor indo-europene, din care fac parte majoritatea limbilor europene (inclusiv româna).
Vedea Limba greacă veche și Limba protoindo-europeană
Limbi indo-europene
Limbi care nu sunt indo-europene. Distribuția limbilor indo-europene (IE) pe glob. Țările colorate în ''portocaliu'' ■ au o populație majoritară vorbitoare a unei limbi IE, iar țările colorate în ''galben'' ■ au doar minorități a căror limbă IE are statut oficial.
Vedea Limba greacă veche și Limbi indo-europene
Macedonia
Termenul Macedonia se poate referi la.
Vedea Limba greacă veche și Macedonia
Mai mult ca perfect
În gramatică, mai mult ca perfectul este o formă verbală temporală de trecut existentă în unele limbi.
Vedea Limba greacă veche și Mai mult ca perfect
Marea Mediterană
Marea Mediterană (sau simplu Mediterana) este o mare de tip mediteraneean cuprinsă între Europa centrală, Asia occidentală și Africa de nord, care comunică cu Atlanticul oriental.
Vedea Limba greacă veche și Marea Mediterană
Miu (literă)
Litera grecească ''Miu'', majusculă și minusculă Litera μ (miu mic) (corespondentul lui "m" în limba română) este o literă din alfabetul grec și simbolul pentru prefixul SI micro, care reprezintă o milionime dintr-o unitate.
Vedea Limba greacă veche și Miu (literă)
Niu (literă)
Litera grecească ''Niu'', majusculă și minusculă Niu (majusculă Ν, literă mică \nu, în Νι) este a treisprezecea literă a alfabetului grec.
Vedea Limba greacă veche și Niu (literă)
Nume
Numele (lat. nomen) este un termen care precizează anumite caractere denotative (lat. denotare.
Vedea Limba greacă veche și Nume
Odiseea
Odiseea (în, Odysseía) alcătuiește, împreună cu Iliada, un grup de două opere grecești atribuite rapsodului popular orb Homer.
Vedea Limba greacă veche și Odiseea
Omega (literă)
Litera grecească ''Omega'', majusculă și minusculă Omega este o literă din alfabetul grec (corespondentul în română al literei "o").
Vedea Limba greacă veche și Omega (literă)
Omicron
Litera grecească ''Omicron'', majusculă și minusculă Omicron (majusculă Ο, literă mică ο, în Όμικρον, o mikron, „o mic”) este a cincisprezecea literă a alfabetului grec.
Vedea Limba greacă veche și Omicron
Ortografie
În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp.
Vedea Limba greacă veche și Ortografie
Peloponez
Peloponez (în) este o peninsulă în sudul Greciei, constituind aproape întreg teritoriul țării de la sud de Golful Corint.
Vedea Limba greacă veche și Peloponez
Pi (literă)
Litera grecească ''Pi'', majusculă și minusculă Pi (majusculă Π, literă mică π, în πι, „pi”) este a șaisprezecea literă a alfabetului grec.
Vedea Limba greacă veche și Pi (literă)
Platon
Platon (în greaca veche: Πλάτων; Plátōn) a fost un filozof al Greciei antice și fondatorul Academiei din Atena.
Vedea Limba greacă veche și Platon
Prezent (gramatică)
În gramatică, termenul „prezent” denumește în sens general o valoare temporală de bază, cea care exprimă caracterul actual al unei acțiuni, opunându-se altor două valori temporale fundamentale, trecutul și viitorul.
Vedea Limba greacă veche și Prezent (gramatică)
Psi (literă)
Litera grecească ''Psi'', majusculă și minusculă Psi (majusculă Ψ, literă mică ψ, în Ψι, „psi”) este a douăzeci și treia literă a alfabetului grec.
Vedea Limba greacă veche și Psi (literă)
Punctuație
Termenul punctuație se poate referi atât la sistemul de semne grafice convenționale care au rolul de a marca părțile de propoziție, propozițiile, frazele, pauzele etc.
Vedea Limba greacă veche și Punctuație
Rădăcină și radical (lingvistică)
În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.
Vedea Limba greacă veche și Rădăcină și radical (lingvistică)
Ro (literă)
Litera grecească ''Ro'', majusculă și minusculă Ro (în, majusculă Ρ, minusculă ρ, pronunțându-se în alfabet sau când se află într-un cuvânt) este a 17-a literă din alfabetul grec, corespunzând literei R din alfabetul latin.
Vedea Limba greacă veche și Ro (literă)
Sandhi
Sandhi (sanscrită: संधि saṃdhí "aderare") este un termen de acoperire pentru o mare varietate de procese care au loc la fonologia morfemelor sau la cuvintele limitate (aparținând, astfel, la ceea ce se numește morfofonologie).
Vedea Limba greacă veche și Sandhi
Secolul al IV-lea î.Hr.
(Secolul al V-lea î.Hr. - Secolul al IV-lea î.Hr. - Secolul al III-lea î.Hr. - alte secole) Secolul al IV-lea î.Hr. a început în 400 î.Hr.
Vedea Limba greacă veche și Secolul al IV-lea î.Hr.
Secolul al IX-lea î.Hr.
(Secolul al X-lea î.Hr. - Secolul al IX-lea î.Hr. - Secolul al VIII-lea î.Hr. - Secolul al VII-lea î.Hr. - alte secole) Secolul al IX-lea î.Hr.
Vedea Limba greacă veche și Secolul al IX-lea î.Hr.
Sigma (literă)
Litera grecească ''Sigma'', majusculă și minuscule. Litera Σ (sigma mare) este o literă din alfabetul grec (corespondent pentru litera S în limba română).
Vedea Limba greacă veche și Sigma (literă)
Sparta
Sparta (în greacă Σπάρτη, Sparti, în dialectul atic și Σπάρτα, Sparta, în dialectul doric), sau Lacedemonia (Λακεδαίμων, Lakedaimon) a fost un oraș-stat din Grecia antică, în peninsula Peloponez, situat pe râul Eurotas.
Vedea Limba greacă veche și Sparta
Tau
Litera grecească ''Tau'', majusculă și minusculă Tau (majusculă T, literă mică τ, în ταυ) este a nouăsprezecea literă a alfabetului grec.
Vedea Limba greacă veche și Tau
Teta
Litera grecească ''Teta'', majusculă și minusculă Teta (majusculă Θ sau ϴ, literă mică θ sau ϑ, în θῆτα, „thē̂ta”, iar în θήτα, „thī́ta”) este a opta literă a alfabetului grec.
Vedea Limba greacă veche și Teta
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Vedea Limba greacă veche și Verb
Vocală anterioară
În fonetică, o vocală anterioară este o vocală articulată cu limba într-o poziție avansată, dar fără a crea o îngustare a fluxului de aer care să poată fi clasificată drept consoană.
Vedea Limba greacă veche și Vocală anterioară
Vocală nerotunjită
În fonetică, o vocală se numește nerotunjită (sau nelabială) dacă se pronunță cu buzele într-o poziție relaxată, astfel încît acestea nu participă activ în articulare.
Vedea Limba greacă veche și Vocală nerotunjită
Vocală posterioară
În fonetică, o vocală posterioară este o vocală articulată cu limba într-o poziție retrasă, dar fără a crea o îngustare a fluxului de aer care să poată fi clasificată drept consoană.
Vedea Limba greacă veche și Vocală posterioară
Vocală rotunjită
În fonetică, o vocală se numește rotunjită (sau labială) dacă se pronunță cu participarea activă a buzelor, care formează o deschidere circulară.
Vedea Limba greacă veche și Vocală rotunjită
Vocea umană
Vocea umană este sunetul natural creat de corzile vocale ale omului, și modulat în gât, gură și cavitățile nazale.
Vedea Limba greacă veche și Vocea umană
Zeta
Litera grecească ''Zeta'', majusculă și minusculă Zeta (majusculă Z, literă mică ζ, în ζήτα, „zeta”) este a șasea literă a alfabetului grec.
Vedea Limba greacă veche și Zeta
Vezi și
Grecia antică
- Bucefal
- Chorobat
- Grecia Antică
- Liga peloponesiacă
- Limba greacă veche
- Oicumenă
- Pella, Grecia
- Perieci
- Perioada arhaică în Grecia
- Stoicism
Literatură greacă veche
- Barbarism
- Efendi
- Limba greacă dorică
- Limba greacă veche
- Limba miceniană
- Limba protogreacă
- Literatura Greciei antice
Cunoscut ca Greaca veche, Greacă veche, Limba elină, Limba greaca antica, Limba greaca veche, Limba greacă antică, Limbă greacă antică.