acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Limba japoneză și Tipologie lingvistică
Limba japoneză și Tipologie lingvistică au 22 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Afix, Articol (gramatică), Caz (gramatică), Cazul genitiv, Complement, Complement direct, Complement indirect, Fonem, Gen gramatical, Limba chineză, Limba coreeană, Limba engleză, Limba franceză, Limba română, Limbă aglutinantă, Limbi romanice, Morfem, Număr (gramatică), Pronume, Sintaxă, Verb.
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Limba japoneză · Adjectiv și Tipologie lingvistică ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Limba japoneză · Afix și Tipologie lingvistică ·
Articol (gramatică)
fără articole În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Articol (gramatică) și Limba japoneză · Articol (gramatică) și Tipologie lingvistică ·
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Caz (gramatică) și Limba japoneză · Caz (gramatică) și Tipologie lingvistică ·
Cazul genitiv
În gramatică, genitivul este un caz care exprimă, în sensul cel mai larg, faptul că un obiect (în sens larg) este în raport cu alt obiectČirgić 2010, p. 184 (gramatică muntenegreană).
Cazul genitiv și Limba japoneză · Cazul genitiv și Tipologie lingvistică ·
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Complement și Limba japoneză · Complement și Tipologie lingvistică ·
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Complement direct și Limba japoneză · Complement direct și Tipologie lingvistică ·
Complement indirect
În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.
Complement indirect și Limba japoneză · Complement indirect și Tipologie lingvistică ·
Fonem
În fonologie, fonemul este cel mai mic segment sonor care distinge sensuri lexicale sau gramaticale în fluxul vorbirii, adică are funcție lingvistică.
Fonem și Limba japoneză · Fonem și Tipologie lingvistică ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Gen gramatical și Limba japoneză · Gen gramatical și Tipologie lingvistică ·
Limba chineză
Limba chineză este cea mai vorbită limbă din lume (după numărul de vorbitori), fiind limba oficială în China, Taiwan și una din limbile oficiale în Singapore.
Limba chineză și Limba japoneză · Limba chineză și Tipologie lingvistică ·
Limba coreeană
Limba coreeană (한국어 sau 조선어) este limba oficială a Coreei de Sud și a Coreei de Nord, fiind vorbită de aproximativ 78 de milioane de vorbitori în toată lumea.
Limba coreeană și Limba japoneză · Limba coreeană și Tipologie lingvistică ·
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Limba engleză și Limba japoneză · Limba engleză și Tipologie lingvistică ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Limba franceză și Limba japoneză · Limba franceză și Tipologie lingvistică ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba japoneză și Limba română · Limba română și Tipologie lingvistică ·
Limbă aglutinantă
În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă aglutinantă”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, pornind de la verbul latinesc agglutinare „a lipi laolaltă”, desemnează o limbă în care, pentru a exprima raporturile gramaticale, la rădăcina cuvintelor se adaugă afixe distincte.
Limba japoneză și Limbă aglutinantă · Limbă aglutinantă și Tipologie lingvistică ·
Limbi romanice
Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.
Limba japoneză și Limbi romanice · Limbi romanice și Tipologie lingvistică ·
Morfem
În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.
Limba japoneză și Morfem · Morfem și Tipologie lingvistică ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Limba japoneză și Număr (gramatică) · Număr (gramatică) și Tipologie lingvistică ·
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.
Limba japoneză și Pronume · Pronume și Tipologie lingvistică ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Limba japoneză și Sintaxă · Sintaxă și Tipologie lingvistică ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Limba japoneză și Tipologie lingvistică
- Ceea ce au în comun cu Limba japoneză și Tipologie lingvistică
- Similarități între Limba japoneză și Tipologie lingvistică
Comparație între Limba japoneză și Tipologie lingvistică
Limba japoneză are 113 de relații, în timp ce Tipologie lingvistică are 115. Așa cum au în comun 22, indicele Jaccard este 9.65% = 22 / (113 + 115).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Limba japoneză și Tipologie lingvistică. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
