Cuprins
69 relaţii: Alfabetul latin, Articol (gramatică), Asimilație (lingvistică), Belaruși, Cazul acuzativ, Cazul dativ, Cazul genitiv, Cazul instrumental, Cazul locativ, Cazul nominativ, Cazul vocativ, Consoană africată, Consoană alveolară, Consoană dentală, Consoană fricativă, Consoană labială, Consoană nazală, Consoană oclusivă, Consoană palatală, Consoană postalveolară, Consoană sonantă, Consoană velară, Consoană vibrantă, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Deschidere vocalică, Desonorizare finală, Destrămarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, Dialect, Diftong, Europa de Nord, Gen gramatical, Inteligibilitate mutuală, Istoria Letoniei, Letonia, Limba estonă, Limba lituaniană, Limba protoindo-europeană, Limba prusacă veche, Limba rusă, Limba seloniană, Limba suedeză, Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș, Limbă oficială, Limbi baltice, Limbi baltice de est, Limbi baltice de vest, Limbi balto-finice, Limbi balto-slave, Limbi fino-ugrice, Limbi indo-europene, ... Extinde indicele (19 Mai Mult) »
Alfabetul latin
right Alfabetul latin, cunoscut și ca alfabetul roman, este un sistem de scriere folosit prima dată de către romani, ca să scrie în latină.
Vedea Limba letonă și Alfabetul latin
Articol (gramatică)
fără articole În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Limba letonă și Articol (gramatică)
Asimilație (lingvistică)
În fonetică, asimilația sau asimilarea este o schimbare fonetică foarte răspândită, prin care un sunet preia unele caracteristici articulatorii sau totalitatea acestora de la un sunet diferit, aflat în vecinătatea primului sau în apropierea acestuiaBidu-Vrănceanu 1997, pp.
Vedea Limba letonă și Asimilație (lingvistică)
Belaruși
Drapelul Belarusului (1918 și 1991–1995) Drapelul Belarusului (în prezent) Belarușii sau bielorușii (în limba belarusă: беларусы) sunt un popor slav care reprezintă majoritatea populației în Republica Belarus și formează minorități naționale în Polonia, Rusia, Lituania și Ucraina.
Vedea Limba letonă și Belaruși
Cazul acuzativ
În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Limba letonă și Cazul acuzativ
Cazul dativ
În morfologia unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da”Bussmann 1998, p. 273.) este un caz gramatical (ex. I-am dat colegei tale cărțile de spaniolă).
Vedea Limba letonă și Cazul dativ
Cazul genitiv
În gramatică, genitivul este un caz care exprimă, în sensul cel mai larg, faptul că un obiect (în sens larg) este în raport cu alt obiectČirgić 2010, p. 184 (gramatică muntenegreană).
Vedea Limba letonă și Cazul genitiv
Cazul instrumental
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, instrumentalul este un caz.
Vedea Limba letonă și Cazul instrumental
Cazul locativ
Locativul este un caz al flexiunii nominale, adică al declinării în limba proto-indo-europeană, care arăta locul unde se săvârșește acțiunea verbului.
Vedea Limba letonă și Cazul locativ
Cazul nominativ
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p.
Vedea Limba letonă și Cazul nominativ
Cazul vocativ
În gramatica unor limbi flexionare, vocativul (din cuvântul latinesc vocativus, la rândul său din verbul vocare „a chema”) este cazul gramatical al adresării directe, caracterizat prin intonație specifică, marcată uneori în scris prin semnul exclamării, și prin pauze care izolează cuvântul sau grupul de cuvinte la acest caz, marcate în scris prin virgulă/virgule când este în cadrul unei propozițiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Limba letonă și Cazul vocativ
Consoană africată
În fonetică, o consoană se numește africată sau semioclusivă dacă începe ca o consoană oclusivă prin blocarea fluxului de aer din canalul fonator și se termină ca o consoană fricativă prin eliberarea parțială și de obicei șuierătoare a aerului.
Vedea Limba letonă și Consoană africată
Consoană alveolară
În fonetică, se numesc consoane alveolare acele consoane pronunțate cu partea anterioară a limbii în zona alveolelor incisivilor superiori; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Vedea Limba letonă și Consoană alveolară
Consoană dentală
În fonetică, se numesc consoane dentale acele consoane al căror loc de articulare este la nivelul dinților.
Vedea Limba letonă și Consoană dentală
Consoană fricativă
În fonetică, o consoană se numește fricativă (sau constrictivă, spirantă) dacă la pronunțarea sa canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii.
Vedea Limba letonă și Consoană fricativă
Consoană labială
O consoană labială este o consoană în cadrul cărei articulări se folosesc ambele buze (articulare bilabială) sau buza inferioară și dinții superioară (articulare labiodentală).
Vedea Limba letonă și Consoană labială
Consoană nazală
În fonetică, consoanele nazale sunt acele consoane în timpul emiterii cărora aerul este expirat pe nas.
Vedea Limba letonă și Consoană nazală
Consoană oclusivă
Consoanele oclusive (sau explozive) sunt acele consoane pronunțate printr-o ocluzie a canalului fonator.
Vedea Limba letonă și Consoană oclusivă
Consoană palatală
În fonetică, se numesc consoane palatale acele consoane pronunțate prin atingerea sau apropierea părții mijlocii a limbii de palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Vedea Limba letonă și Consoană palatală
Consoană postalveolară
În fonetică, se numesc consoane postalveolare (sau prepalatale) acele consoane pronunțate cu partea anterioară a limbii în zona dintre alveolele incisivilor superiori și palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Vedea Limba letonă și Consoană postalveolară
Consoană sonantă
În fonetică, o consoană sonantă este o consoană în articularea căreia nu se produce un zgomot caracteristic consoanelor, ci mai degrabă se aseamănă vocalelor.
Vedea Limba letonă și Consoană sonantă
Consoană velară
În fonetică, se numesc consoane velare consoanele pronunțate în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Vedea Limba letonă și Consoană velară
Consoană vibrantă
În fonetică, o consoană vibrantă este o consoană care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea organului articulator.
Vedea Limba letonă și Consoană vibrantă
Declarația Universală a Drepturilor Omului
Declarația Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată la 10 decembrie 1948, prin Rezoluția 217 A în cadrul celei de-a treia sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite.
Vedea Limba letonă și Declarația Universală a Drepturilor Omului
Deschidere vocalică
În fonetică, deschiderea vocalică (sau apertura) se referă la clasificarea vocalelor în funcție gradul de deschidere a maxilarului, deci de poziția ridicată sau coborîtă a limbii în timpul articulării.
Vedea Limba letonă și Deschidere vocalică
Desonorizare finală
Desonorizarea finală este o schimbare fonetică prin care consoanele oclusive devin consoane surde la sfârșitul unor cuvinte.
Vedea Limba letonă și Desonorizare finală
Destrămarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) a încetat să mai existe pe 26 decembrie 1991 prin declarația nr.
Vedea Limba letonă și Destrămarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste
Dialect
În lingvistică, termenul dialect (Iarțeva 1990, articolul „dialect”.Crystal 2008, pp. 142–143.. Acest înțeles dat termenului este propriu mai ales lingvisticii americaneBidu-Vrănceanu 1997, p. 162.. În alte lingvistici, cum sunt cea românească, cea franceză, cea germană sau cea maghiară, în mod curent, prin dialect se înțelege o varietate regională a limbiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p.
Vedea Limba letonă și Dialect
Diftong
În fonetica tradițională, după unii autori, diftongul este ansamblul a două vocale pronunțate în aceeași silabă.
Vedea Limba letonă și Diftong
Europa de Nord
Europa de Nord este o regiune în Europa care include următoarele țări: Peisaj din Islanda.
Vedea Limba letonă și Europa de Nord
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Vedea Limba letonă și Gen gramatical
Inteligibilitate mutuală
În lingvistică, inteligibilitatea mutuală este acea caracteristică a două idiomuri (limbi sau dialecte) înrudite îndeaproape genetic, care face ca utilizatorii uneia să o înțeleagă pe cealaltă fără o pregătire prealabilăCrystal 2008, p. 499.
Vedea Limba letonă și Inteligibilitate mutuală
Istoria Letoniei
Letonia există ca stat din 1918, ca urmare a Tratatului de Pace de la Paris și a acordării de teritorii pe bază etnico-lingvistică.
Vedea Limba letonă și Istoria Letoniei
Letonia
Letonia (în), oficial Republica Letonia (în), este o țară în regiunea Baltică a Europei de Nord, una dintre cele trei Țări Baltice.
Vedea Limba letonă și Letonia
Limba estonă
Estona (eesti keel /ˈeːsti ˈkeːl/ este limba oficială a Estoniei, vorbită nativ de aproximativ 1.1 millioane de persoane în Estonia și de câteva zeci de mii în comunitățile de imigranți. Limba estonă aparține ramurii balto-finice a familiei uralice. O caracteristică deosebită care a atras mult interes din partea lingviștilor este prezența a trei grade de lungime fonemică: scurtă, lungă și foarte lungă, astfel încât, și sunt distincte.
Vedea Limba letonă și Limba estonă
Limba lituaniană
Limba lituaniană (în lituaniană lietuvių kalba) este o limbă vorbită majoritar în Lituania și în părți ale Kaliningradului și ale Poloniei.
Vedea Limba letonă și Limba lituaniană
Limba protoindo-europeană
Expansiunea indo-europenilor din nordul Caucazului Limba protoindo-europeană (PIE) este strămoșul ipotetic al tuturor limbilor indo-europene, din care fac parte majoritatea limbilor europene (inclusiv româna).
Vedea Limba letonă și Limba protoindo-europeană
Limba prusacă veche
Limba prusacă (sau prusiană) veche este o limbă indo-europeană din ramura baltică, care astăzi este moartă.
Vedea Limba letonă și Limba prusacă veche
Limba rusă
Limba rusă aparține grupului slav oriental al familiei de limbi indo-europene.
Vedea Limba letonă și Limba rusă
Limba seloniană
Distribuția triburilor baltice, c. 1200 î.Hr. Limba seloniană a fost o limbă baltică vorbită de tribul baltic estic al selonienilor, care până în secolul al XV-lea locuiau în Selonia, un teritoriu din sud-estul Letoniei și nord-estul Lituaniei.
Vedea Limba letonă și Limba seloniană
Limba suedeză
Limba suedeză este o limbă din familia limbilor germanice de nord sau scandinave, vorbită în majoritate de către aproximativ 9 milioane de oameni în Suedia și alte zone din Finlanda, unde are același statut legal cu limba finlandeză.
Vedea Limba letonă și Limba suedeză
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș
Noțiunile limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș (din limba germană, de la: Abstandsprache, Ausbausprache, Dachsprache) sunt folosite în sociolingvistică pentru analizarea și clasificarea idiomurilor ca limbi autonome, pe de o parte, și dialecte, pe de altă parte.
Vedea Limba letonă și Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș
Limbă oficială
O limbă oficială este o limbă care este desemnată în mod special să fie așa în constituția țărilor, statelor, și a altor teritorii.
Vedea Limba letonă și Limbă oficială
Limbi baltice
Limbile baltice formează o ramură a familiei limbilor indo-europene.
Vedea Limba letonă și Limbi baltice
Limbi baltice de est
Limbile baltice de est sau orientale sunt un grup de limbi care, împreună cu limbile baltice de vest dispărute, fac parte din familia de limbi baltice.
Vedea Limba letonă și Limbi baltice de est
Limbi baltice de vest
Limbile baltice de vest sau occidentale alcătuiesc un grup de limbi baltice dispărute care erau vorbite de popoarele baltice de vest.
Vedea Limba letonă și Limbi baltice de vest
Limbi balto-finice
Limbile balto-finice sunt o subgrupă a limbilor fino-ugrice, vorbite în jurul Mării Baltice de în jur de 7-8 milioane de persoane.
Vedea Limba letonă și Limbi balto-finice
Limbi balto-slave
Limbile balto-slave sunt o ramură a familiei de limbi indo-europene, cuprinzând limbile baltice și limbile slave.
Vedea Limba letonă și Limbi balto-slave
Limbi fino-ugrice
Limbile fino-ugrice sunt o subfamilie a limbilor uralice, cele mai importante fiind maghiara, estona și finlandeza.
Vedea Limba letonă și Limbi fino-ugrice
Limbi indo-europene
Limbi care nu sunt indo-europene. Distribuția limbilor indo-europene (IE) pe glob. Țările colorate în ''portocaliu'' ■ au o populație majoritară vorbitoare a unei limbi IE, iar țările colorate în ''galben'' ■ au doar minorități a căror limbă IE are statut oficial.
Vedea Limba letonă și Limbi indo-europene
Lingvistică istorică
Lingvistica istorică este ramura lingvisticii care se ocupă cu studiul schimbării limbilor în timp.
Vedea Limba letonă și Lingvistică istorică
Livonia
Livonia (în livonă: Līvõmō, în Liivimaa, în germană și limbile scandinave: Livland, în letonă și Livonija, Inflanty, în engleză Livonia, în engleză arhaică Livland, Liwlandia; în -ruЛифляндия / Lifliandia) este un ținut istoric din regiunea baltică, azi regiunea se întinde în parte pe teritoriul Estoniei și Letoniei, denumirea azi definește regiunea Vidzeme situat la nord de Riga în Letonia.
Vedea Limba letonă și Livonia
Luteranism
Trandafirul lui Luther. Luteranismul reprezintă o teologie creștină de tip protestant, elaborată de preotul german Martin Luther.
Vedea Limba letonă și Luteranism
Marele Ducat al Lituaniei
Marele Ducat al Lituaniei (în limba lituaniană: Lietuvos Didžioji Kunigaikštystė, în limba belarusă: Вялі́кае Кня́ства Літо́ўскае, în limba ucraineană: Велике Князівство Литовське, în limba poloneză: Wielkie Księstwo Litewskie), mai exact Marele Principat al Lituaniei, a fost un stat din Europa Răsăriteană care a existat între secolele al XIII-lea și al XVIII-lea.
Vedea Limba letonă și Marele Ducat al Lituaniei
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Limba letonă și Număr (gramatică)
Polonezi
Polonezii (AFI, la singular Polak) sunt o națiune de origine slavă care locuiește mai ales în Polonia, dar și în alte țări ale lumii.
Vedea Limba letonă și Polonezi
Prusia Răsăriteană
Prusia răsăriteană, numită și Prusia Orientală, (limba germană: Ostpreußen; limba lituaniană: Rytų Prūsija sau Rytprūsiai; limba poloneză: Prusy Wschodnie; limba rusă: Восточная Пруссия — Vostocinaia Prusia) a fost o provincie a Regatului Prusiei și a Imperiului German, situată pe teritoriul fostului Ducat al Prusiei.
Vedea Limba letonă și Prusia Răsăriteană
Regiunea Baltică
Marea Baltică și țările din jurul ei Regiunea Baltică (numită uneori Baltica) este un termen general prin care este denumită o regiune vastă legată într-un fel sau altul de Marea Baltică.
Vedea Limba letonă și Regiunea Baltică
Ruși
Rușii (în limba rusă русские – russkie) sunt un grup etnic al slavilor răsăriteni, locuind în principal în Rusia, dar și în alte țări, în special în cele învecinate.
Vedea Limba letonă și Ruși
Silabă
În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p.
Vedea Limba letonă și Silabă
Tatăl nostru
''Mâini rugătoare'', de Albrecht Dürer Tatăl nostru sau Rugăciunea Domnească este una dintre rugăciunile de bază ale creștinătății, comună tuturor confesiunilor creștine datorită faptului că se regăsește în textul evangheliilor sinoptice.
Vedea Limba letonă și Tatăl nostru
Ton (lingvistică)
limbi cu sistem de tonuri simplu sau complex (220) În lingvistică, termenul „ton” este folosit cu mai multe sensuri.
Vedea Limba letonă și Ton (lingvistică)
Topică
În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni.
Vedea Limba letonă și Topică
Ucraineni
Ucraineni (українці, ukrainți, etnonimele istorice ruteni, rusinii, cazaci) sunt un popor european de ramura slavă, care în majoritatea lui trăiește în Ucraina, ei fiind a 6-a cea mai mare națiune din Europa.
Vedea Limba letonă și Ucraineni
Uniunea Europeană
Uniunea Europeană (UE) este o uniune politică și economică a 27 de state membre situate în principal în Europa.
Vedea Limba letonă și Uniunea Europeană
Varietate (lingvistică)
În lingvistică, o varietate este o ramificație a unei limbi, care constituie un sistem lingvistic specific și unitar, folosit de o categorie de vorbitori delimitată după anumite criterii extralingvistice.
Vedea Limba letonă și Varietate (lingvistică)
Vocală anterioară
În fonetică, o vocală anterioară este o vocală articulată cu limba într-o poziție avansată, dar fără a crea o îngustare a fluxului de aer care să poată fi clasificată drept consoană.
Vedea Limba letonă și Vocală anterioară
Vocală centrală
În fonetică, o vocală centrală (sau vocală medială) este o vocală articulată în partea de mijloc a cavității orale, cu limba într-o poziție intermediară între poziția pentru vocale anterioare și cea pentru vocale posterioare.
Vedea Limba letonă și Vocală centrală
Vocală posterioară
În fonetică, o vocală posterioară este o vocală articulată cu limba într-o poziție retrasă, dar fără a crea o îngustare a fluxului de aer care să poată fi clasificată drept consoană.
Vedea Limba letonă și Vocală posterioară
Cunoscut ca Letonă.