acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Limba meglenoromână și Limbi romanice orientale
Limba meglenoromână și Limbi romanice orientale au 82 lucruri în comun (în Uniunpedie): Accent, Adjectiv, Afix, Alexandru Graur, Alexandru Rosetti, Articol (gramatică), Articol hotărât, Cazul acuzativ, Cazul dativ, Cazul genitiv, Cazul vocativ, Complement direct, Conjugare, Conjunctiv, Consoană africată, Consoană africată alveolară sonoră, Consoană africată alveolară surdă, Consoană africată postalveolară sonoră, Consoană africată postalveolară surdă, Consoană bilabială, Consoană fricativă postalveolară sonoră, Consoană labiodentală, Consoană oclusivă, Consoană palatală, Consoană sonantă labiovelară, Consoană sonantă laterală palatală, Consoană sonantă palatală, Consoană surdă, Consoană velară, Deschidere vocalică, ..., Desinență, Dialect, Diateză (gramatică), Diftong, Dunărea, Fonetică, Gen gramatical, Grai, Gramatică, Gustav Weigand, Indicativ, Infinitiv, Ion Coteanu, Lexic, Limba albaneză, Limba aromână, Limba greacă, Limba istroromână, Limba latină, Limba macedoneană, Limba protoromână, Limba română, Limbi indo-europene, Limbi romanice, Limbi slave, Morfologie (lingvistică), Număr (gramatică), Numeral, Ovid Densusianu, Palatalizare, Persoană (gramatică), Predicat, Pronume personal, Pronume posesiv, Propoziție, Secolul al XIII-lea, Semivocală, Sextil Pușcariu, Sintaxă, Subiect (dezambiguizare), Substantiv, Substrat (lingvistică), Theodor Capidan, Timp (gramatică), Topică, Verb, Verb auxiliar, Vocală, Vocală închisă centrală nerotunjită, Vocală mijlocie centrală, Vocală semideschisă anterioară nerotunjită, Vocală semideschisă posterioară rotunjită. Extinde indicele (52 Mai Mult) »
Accent
În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.
Accent și Limba meglenoromână · Accent și Limbi romanice orientale ·
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Limba meglenoromână · Adjectiv și Limbi romanice orientale ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Limba meglenoromână · Afix și Limbi romanice orientale ·
Alexandru Graur
Alexandru Graur a fost un lingvist, savant român de origine evreiască, membru titular al Academiei Române (din 1955).
Alexandru Graur și Limba meglenoromână · Alexandru Graur și Limbi romanice orientale ·
Alexandru Rosetti
Alexandru Rosetti a fost un reputat lingvist și filolog român, editor, pedagog, istoric al limbii române, patron spiritual al școlii românești de lingvistică.
Alexandru Rosetti și Limba meglenoromână · Alexandru Rosetti și Limbi romanice orientale ·
Articol (gramatică)
fără articole În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Articol (gramatică) și Limba meglenoromână · Articol (gramatică) și Limbi romanice orientale ·
Articol hotărât
În gramatică, articolul hotărât (sau definit) este un articol care însoțește un substantiv, adjectiv sau mai rar alte părți de vorbire și a cărui funcție este de a arăta că acel cuvânt denumește un obiect, concept etc.
Articol hotărât și Limba meglenoromână · Articol hotărât și Limbi romanice orientale ·
Cazul acuzativ
În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Cazul acuzativ și Limba meglenoromână · Cazul acuzativ și Limbi romanice orientale ·
Cazul dativ
În morfologia unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da”Bussmann 1998, p. 273.) este un caz gramatical (ex. I-am dat colegei tale cărțile de spaniolă).
Cazul dativ și Limba meglenoromână · Cazul dativ și Limbi romanice orientale ·
Cazul genitiv
În gramatică, genitivul este un caz care exprimă, în sensul cel mai larg, faptul că un obiect (în sens larg) este în raport cu alt obiectČirgić 2010, p. 184 (gramatică muntenegreană).
Cazul genitiv și Limba meglenoromână · Cazul genitiv și Limbi romanice orientale ·
Cazul vocativ
În gramatica unor limbi flexionare, vocativul (din cuvântul latinesc vocativus, la rândul său din verbul vocare „a chema”) este cazul gramatical al adresării directe, caracterizat prin intonație specifică, marcată uneori în scris prin semnul exclamării, și prin pauze care izolează cuvântul sau grupul de cuvinte la acest caz, marcate în scris prin virgulă/virgule când este în cadrul unei propozițiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Cazul vocativ și Limba meglenoromână · Cazul vocativ și Limbi romanice orientale ·
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Complement direct și Limba meglenoromână · Complement direct și Limbi romanice orientale ·
Conjugare
viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.
Conjugare și Limba meglenoromână · Conjugare și Limbi romanice orientale ·
Conjunctiv
În gramatică, conjunctivul, numit și subjonctiv, este un mod verbal personal și predicativ.
Conjunctiv și Limba meglenoromână · Conjunctiv și Limbi romanice orientale ·
Consoană africată
În fonetică, o consoană se numește africată sau semioclusivă dacă începe ca o consoană oclusivă prin blocarea fluxului de aer din canalul fonator și se termină ca o consoană fricativă prin eliberarea parțială și de obicei șuierătoare a aerului.
Consoană africată și Limba meglenoromână · Consoană africată și Limbi romanice orientale ·
Consoană africată alveolară sonoră
În fonetică, consoana africată alveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Consoană africată alveolară sonoră și Limba meglenoromână · Consoană africată alveolară sonoră și Limbi romanice orientale ·
Consoană africată alveolară surdă
În fonetică, consoana africată alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi.
Consoană africată alveolară surdă și Limba meglenoromână · Consoană africată alveolară surdă și Limbi romanice orientale ·
Consoană africată postalveolară sonoră
În fonetică, consoana africată postalveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Consoană africată postalveolară sonoră și Limba meglenoromână · Consoană africată postalveolară sonoră și Limbi romanice orientale ·
Consoană africată postalveolară surdă
În fonetică, consoana africată postalveolară surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Consoană africată postalveolară surdă și Limba meglenoromână · Consoană africată postalveolară surdă și Limbi romanice orientale ·
Consoană bilabială
În fonetică, se numesc consoane bilabiale acele consoane pronunțate prin acțiunea ambelor buze; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Consoană bilabială și Limba meglenoromână · Consoană bilabială și Limbi romanice orientale ·
Consoană fricativă postalveolară sonoră
În fonetică, consoana fricativă postalveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Consoană fricativă postalveolară sonoră și Limba meglenoromână · Consoană fricativă postalveolară sonoră și Limbi romanice orientale ·
Consoană labiodentală
În fonetică, se numesc consoane labiodentale acele consoane pronunțate prin acțiunea buzei inferioare și a incisivilor superiori; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Consoană labiodentală și Limba meglenoromână · Consoană labiodentală și Limbi romanice orientale ·
Consoană oclusivă
Consoanele oclusive (sau explozive) sunt acele consoane pronunțate printr-o ocluzie a canalului fonator.
Consoană oclusivă și Limba meglenoromână · Consoană oclusivă și Limbi romanice orientale ·
Consoană palatală
În fonetică, se numesc consoane palatale acele consoane pronunțate prin atingerea sau apropierea părții mijlocii a limbii de palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Consoană palatală și Limba meglenoromână · Consoană palatală și Limbi romanice orientale ·
Consoană sonantă labiovelară
În fonetică, consoana sonantă labiovelară (sau velară labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite.
Consoană sonantă labiovelară și Limba meglenoromână · Consoană sonantă labiovelară și Limbi romanice orientale ·
Consoană sonantă laterală palatală
În fonetică, consoana sonantă laterală palatală este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Consoană sonantă laterală palatală și Limba meglenoromână · Consoană sonantă laterală palatală și Limbi romanice orientale ·
Consoană sonantă palatală
În fonetică, consoana sonantă palatală este un sunet care apare în foarte multe limbi vorbite.
Consoană sonantă palatală și Limba meglenoromână · Consoană sonantă palatală și Limbi romanice orientale ·
Consoană surdă
Consoanele surde sunt consoanele care se emit fără participarea coardelor vocale.
Consoană surdă și Limba meglenoromână · Consoană surdă și Limbi romanice orientale ·
Consoană velară
În fonetică, se numesc consoane velare consoanele pronunțate în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Consoană velară și Limba meglenoromână · Consoană velară și Limbi romanice orientale ·
Deschidere vocalică
În fonetică, deschiderea vocalică (sau apertura) se referă la clasificarea vocalelor în funcție gradul de deschidere a maxilarului, deci de poziția ridicată sau coborîtă a limbii în timpul articulării.
Deschidere vocalică și Limba meglenoromână · Deschidere vocalică și Limbi romanice orientale ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinență și Limba meglenoromână · Desinență și Limbi romanice orientale ·
Dialect
În lingvistică, termenul dialect (Iarțeva 1990, articolul „dialect”.Crystal 2008, pp. 142–143.. Acest înțeles dat termenului este propriu mai ales lingvisticii americaneBidu-Vrănceanu 1997, p. 162.. În alte lingvistici, cum sunt cea românească, cea franceză, cea germană sau cea maghiară, în mod curent, prin dialect se înțelege o varietate regională a limbiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 307.Dubois 2002, pp. 143–144.Kálmán și Trón 2007, p. 34–35.. Pentru celelalte tipuri de varietăți, autorii care limitează termenul la sensul regional folosesc termenul „sociolect”, relativ recent introdus de sociolingvistică. Se mai întâlnește și sintagma „dialect istoric” sau „dialect temporal”, folosită pentru o limbă într-o anumită perioadă a istoriei sale, ex. „engleza elisabetană”, engleza britanică a secolului al XVII-lea” etc.. În acest articol dialectul se tratează ca varietate regională.
Dialect și Limba meglenoromână · Dialect și Limbi romanice orientale ·
Diateză (gramatică)
Diateza este o categorie gramaticală flexionară caracteristică verbului, care exprimă raportul sintactic dintre subiectul gramatical, procesul exprimat de verb, agentul procesului (care poate fi diferit de subiectul gramatical) și obiectul acestuia.
Diateză (gramatică) și Limba meglenoromână · Diateză (gramatică) și Limbi romanice orientale ·
Diftong
În fonetica tradițională, după unii autori, diftongul este ansamblul a două vocale pronunțate în aceeași silabă.
Diftong și Limba meglenoromână · Diftong și Limbi romanice orientale ·
Dunărea
Dunărea este al doilea cel mai lung fluviu din Europa (după Volga care curge în întregime în Rusia).
Dunărea și Limba meglenoromână · Dunărea și Limbi romanice orientale ·
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.
Fonetică și Limba meglenoromână · Fonetică și Limbi romanice orientale ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Gen gramatical și Limba meglenoromână · Gen gramatical și Limbi romanice orientale ·
Grai
În dialectologie, termenul „grai” denumește în limba română un tip de varietate teritorială a unei limbi.
Grai și Limba meglenoromână · Grai și Limbi romanice orientale ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Limba meglenoromână · Gramatică și Limbi romanice orientale ·
Gustav Weigand
Gustav Weigand a fost un filolog german.
Gustav Weigand și Limba meglenoromână · Gustav Weigand și Limbi romanice orientale ·
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Indicativ și Limba meglenoromână · Indicativ și Limbi romanice orientale ·
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Infinitiv și Limba meglenoromână · Infinitiv și Limbi romanice orientale ·
Ion Coteanu
Ion Coteanu (n. 6 octombrie 1920, București – d. 11 decembrie 1997, București) a fost un lingvist român, membru al Academiei Române din 1974.
Ion Coteanu și Limba meglenoromână · Ion Coteanu și Limbi romanice orientale ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Lexic și Limba meglenoromână · Lexic și Limbi romanice orientale ·
Limba albaneză
Limba albaneză (în) este o limbă vorbită de șase milioane de locuitori ai vestului peninsulei Balcanice, în sud-estul Europei (Albanezi).
Limba albaneză și Limba meglenoromână · Limba albaneză și Limbi romanice orientale ·
Limba aromână
Istroromână Limba aromână (în aromână: Limba armãneascã, limba armãnã), vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de dacoromână, meglenoromână și istroromână.
Limba aromână și Limba meglenoromână · Limba aromână și Limbi romanice orientale ·
Limba greacă
Greaca (Ελληνικά, citit simplificat /elini'ka/) este o limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începând cel puțin cu secolul XVII î.Hr..
Limba greacă și Limba meglenoromână · Limba greacă și Limbi romanice orientale ·
Limba istroromână
Răspândirea românilor. Istroromânii sunt ramura localizată cel mai la vest. Istroromâna este, după unii lingviști, o limbă distinctă aparținând subgrupului de est al limbilor romanice, vorbită de istroromâni.
Limba istroromână și Limba meglenoromână · Limba istroromână și Limbi romanice orientale ·
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Limba latină și Limba meglenoromână · Limba latină și Limbi romanice orientale ·
Limba macedoneană
Limba macedoneană (македонски) este o limbă indo-europeană, membră a grupului sudic al limbilor slave, înrudită îndeaproape cu limba bulgară.
Limba macedoneană și Limba meglenoromână · Limba macedoneană și Limbi romanice orientale ·
Limba protoromână
Limba protoromână (numită și: română comună, română primitivă, română primitivă comună, străromână, romano-balcanică sau tracoromanică) este considerată de lingviști o limbă unitară din care s-au desprins ulterior idiomurile considerate de unii lingviști limbi aparte: româna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna, iar de către alți cercetători – dialecte ale limbii române: dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân.
Limba meglenoromână și Limba protoromână · Limba protoromână și Limbi romanice orientale ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba meglenoromână și Limba română · Limba română și Limbi romanice orientale ·
Limbi indo-europene
Limbi care nu sunt indo-europene. Distribuția limbilor indo-europene (IE) pe glob. Țările colorate în ''portocaliu'' ■ au o populație majoritară vorbitoare a unei limbi IE, iar țările colorate în ''galben'' ■ au doar minorități a căror limbă IE are statut oficial. În restul de țări, deși există populații semnificative de vorbitori ai unei limbi IE, aceasta nu are statut oficial. Limbile indo-europene Limbile indo-europene sunt o familie de limbi vorbite ca limbi materne de aproximativ jumătate din populația planetei, în special în Europa, nordul și sudul Asiei, cele 2 Americi și Australia, precum și pe arii însemnate din celelalte zone.
Limba meglenoromână și Limbi indo-europene · Limbi indo-europene și Limbi romanice orientale ·
Limbi romanice
Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.
Limba meglenoromână și Limbi romanice · Limbi romanice și Limbi romanice orientale ·
Limbi slave
Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croați, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei.
Limba meglenoromână și Limbi slave · Limbi romanice orientale și Limbi slave ·
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Limba meglenoromână și Morfologie (lingvistică) · Limbi romanice orientale și Morfologie (lingvistică) ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Limba meglenoromână și Număr (gramatică) · Limbi romanice orientale și Număr (gramatică) ·
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Limba meglenoromână și Numeral · Limbi romanice orientale și Numeral ·
Ovid Densusianu
Ovid Aron Densusianu (numele de familie pronunțat Densușianu; n. 29 decembrie 1873, Făgăraș, d. 9 iunie 1938, București) a fost un filolog, lingvist, folclorist, istoric literar și poet român, membru titular al Academiei Române și profesor la Universitatea din București.
Limba meglenoromână și Ovid Densusianu · Limbi romanice orientale și Ovid Densusianu ·
Palatalizare
Palatalizarea, cunoscută și sub denumirea alternativă de muiere, este un termen folosit atât în lingvistica sincronică cât și în cea diacronică, care denotă schimbarea pronunțării unei consoane prin apăsarea limbii de palatul dur al gurii.
Limba meglenoromână și Palatalizare · Limbi romanice orientale și Palatalizare ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Limba meglenoromână și Persoană (gramatică) · Limbi romanice orientale și Persoană (gramatică) ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Limba meglenoromână și Predicat · Limbi romanice orientale și Predicat ·
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Limba meglenoromână și Pronume personal · Limbi romanice orientale și Pronume personal ·
Pronume posesiv
În gramatică, pronumele posesiv este un pronume care implică o dublă referință pronominală: la o entitate numită obiect posedat și la una numită posesorConstantinescu-Dobridor 1998, articolul, partea ~ posesiv.
Limba meglenoromână și Pronume posesiv · Limbi romanice orientale și Pronume posesiv ·
Propoziție
O propoziție este o succesiune de cuvinte dintr-o limbă oarecare, vie sau moartă, care conține o idee mai mult sau mai puțin completă, formulată conform regulilor gramaticale ale limbii respective.
Limba meglenoromână și Propoziție · Limbi romanice orientale și Propoziție ·
Secolul al XIII-lea
În istoria culturii europene, această perioadă este considerată ca făcând parte din Evul Mediu, și după cuceririle sale în Asia, Imperiul Mongol se întindea din Asia de Est în Europa de Est.
Limba meglenoromână și Secolul al XIII-lea · Limbi romanice orientale și Secolul al XIII-lea ·
Semivocală
În fonetică și în fonologie, termenul semivocală denumește un tip de sunet intermediar între consoană și vocală, care prezintă trăsături și ale uneia, și ale celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, p. 440.
Limba meglenoromână și Semivocală · Limbi romanice orientale și Semivocală ·
Sextil Pușcariu
Bran Sextil Iosif Pușcariu sau, mai scurt, Sextil Pușcariu (n. 4 ianuarie 1877, Brașov – d. 5 mai 1948, Bran) a fost un filolog și lingvist, istoric literar, pedagog, cronicar muzical și teatral, publicist și academician român.
Limba meglenoromână și Sextil Pușcariu · Limbi romanice orientale și Sextil Pușcariu ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Limba meglenoromână și Sintaxă · Limbi romanice orientale și Sintaxă ·
Subiect (dezambiguizare)
Cuvântul subiect are două sensuri principale: 1.
Limba meglenoromână și Subiect (dezambiguizare) · Limbi romanice orientale și Subiect (dezambiguizare) ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Limba meglenoromână și Substantiv · Limbi romanice orientale și Substantiv ·
Substrat (lingvistică)
În lingvistica istorică și în sociolingvistică, termenul „substrat” denumește totalitatea elementelor lingvistice pătrunse din limba unei populații autohtone în altă limbă, în urma adoptării acesteia din urmăConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Limba meglenoromână și Substrat (lingvistică) · Limbi romanice orientale și Substrat (lingvistică) ·
Theodor Capidan
Theodor Capidan (n. 28 aprilie 1879, Prilep, Macedonia - d. 1 septembrie 1953, București) a fost un lingvist român.
Limba meglenoromână și Theodor Capidan · Limbi romanice orientale și Theodor Capidan ·
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Limba meglenoromână și Timp (gramatică) · Limbi romanice orientale și Timp (gramatică) ·
Topică
În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni.
Limba meglenoromână și Topică · Limbi romanice orientale și Topică ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Limba meglenoromână și Verb · Limbi romanice orientale și Verb ·
Verb auxiliar
În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical, dar în anumite contexte devine cuvânt gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens lexical, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana.
Limba meglenoromână și Verb auxiliar · Limbi romanice orientale și Verb auxiliar ·
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Limba meglenoromână și Vocală · Limbi romanice orientale și Vocală ·
Vocală închisă centrală nerotunjită
În fonetică, vocala închisă centrală nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Limba meglenoromână și Vocală închisă centrală nerotunjită · Limbi romanice orientale și Vocală închisă centrală nerotunjită ·
Vocală mijlocie centrală
În fonetică, vocala mijlocie centrală este o clasă de sunete vocalice folosite în unele limbi vorbite.
Limba meglenoromână și Vocală mijlocie centrală · Limbi romanice orientale și Vocală mijlocie centrală ·
Vocală semideschisă anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala semideschisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Limba meglenoromână și Vocală semideschisă anterioară nerotunjită · Limbi romanice orientale și Vocală semideschisă anterioară nerotunjită ·
Vocală semideschisă posterioară rotunjită
În fonetică, vocala semideschisă posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Limba meglenoromână și Vocală semideschisă posterioară rotunjită · Limbi romanice orientale și Vocală semideschisă posterioară rotunjită ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Limba meglenoromână și Limbi romanice orientale
- Ceea ce au în comun cu Limba meglenoromână și Limbi romanice orientale
- Similarități între Limba meglenoromână și Limbi romanice orientale
Comparație între Limba meglenoromână și Limbi romanice orientale
Limba meglenoromână are 231 de relații, în timp ce Limbi romanice orientale are 110. Așa cum au în comun 82, indicele Jaccard este 24.05% = 82 / (231 + 110).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Limba meglenoromână și Limbi romanice orientale. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
