Limba română și Limbi romanice orientale

Comenzi rapide: Diferențele, Similarități, Jaccard Similitudine Coeficient, Bibliografie.

Diferența între Limba română și Limbi romanice orientale

Limba română vs. Limbi romanice orientale

Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice. istroromâna). Evoluția istorică a limbilor romanice de est după majoritatea autorilor. Limbile romanice orientale sau estice formează o grupă de limbi în cadrul subfamiliei limbilor romanice care, la rândul ei, face parte din familia limbilor indo-europene.

Articol hotărât

În gramatică, articolul hotărât (sau definit) este un articol care însoțește un substantiv, adjectiv sau mai rar alte părți de vorbire și a cărui funcție este de a arăta că acel cuvânt denumește un obiect, concept etc.

Articol hotărât și Limba română · Articol hotărât și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Conjugare

viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.

Conjugare și Limba română · Conjugare și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Conjunctiv

În gramatică, conjunctivul, numit și subjonctiv, este un mod verbal personal și predicativ.

Conjunctiv și Limba română · Conjunctiv și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Consoană

O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.

Consoană și Limba română · Consoană și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Consoană africată alveolară sonoră

În fonetică, consoana africată alveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Consoană africată alveolară sonoră și Limba română · Consoană africată alveolară sonoră și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Consoană africată alveolară surdă

În fonetică, consoana africată alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi.

Consoană africată alveolară surdă și Limba română · Consoană africată alveolară surdă și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Dialect

În lingvistică, termenul dialect (Iarțeva 1990, articolul „dialect”.Crystal 2008, pp. 142–143.. Acest înțeles dat termenului este propriu mai ales lingvisticii americaneBidu-Vrănceanu 1997, p. 162.. În alte lingvistici, cum sunt cea românească, cea franceză, cea germană sau cea maghiară, în mod curent, prin dialect se înțelege o varietate regională a limbiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 307.Dubois 2002, pp. 143–144.Kálmán și Trón 2007, p. 34–35.. Pentru celelalte tipuri de varietăți, autorii care limitează termenul la sensul regional folosesc termenul „sociolect”, relativ recent introdus de sociolingvistică. Se mai întâlnește și sintagma „dialect istoric” sau „dialect temporal”, folosită pentru o limbă într-o anumită perioadă a istoriei sale, ex. „engleza elisabetană”, engleza britanică a secolului al XVII-lea” etc.. În acest articol dialectul se tratează ca varietate regională.

Dialect și Limba română · Dialect și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Dunărea

Dunărea este al doilea cel mai lung fluviu din Europa (după Volga care curge în întregime în Rusia).

Dunărea și Limba română · Dunărea și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Gramatică

Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.

Gramatică și Limba română · Gramatică și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Indicativ

În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.

Indicativ și Limba română · Indicativ și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Infinitiv

În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.

Infinitiv și Limba română · Infinitiv și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Limba albaneză

Limba albaneză (în) este o limbă vorbită de șase milioane de locuitori ai vestului peninsulei Balcanice, în sud-estul Europei (Albanezi).

Limba albaneză și Limba română · Limba albaneză și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Limba aromână

Istroromână Limba aromână (în aromână: Limba armãneascã, limba armãnã), vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de dacoromână, meglenoromână și istroromână.

Limba aromână și Limba română · Limba aromână și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Limba greacă

Greaca (Ελληνικά, citit simplificat /elini'ka/) este o limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începând cel puțin cu secolul XVII î.Hr..

Limba greacă și Limba română · Limba greacă și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Limba istroromână

Răspândirea românilor. Istroromânii sunt ramura localizată cel mai la vest. Istroromâna este, după unii lingviști, o limbă distinctă aparținând subgrupului de est al limbilor romanice, vorbită de istroromâni.

Limba istroromână și Limba română · Limba istroromână și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Limba latină

Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.

Limba latină și Limba română · Limba latină și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Limba meglenoromână

Limba meglenoromână Sat aromânesc Meglenoromâna este un idiom vorbit de o populație numită în mediul academic „meglenoromâni”.

Limba meglenoromână și Limba română · Limba meglenoromână și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Limba protoromână

Limba protoromână (numită și: română comună, română primitivă, română primitivă comună, străromână, romano-balcanică sau tracoromanică) este considerată de lingviști o limbă unitară din care s-au desprins ulterior idiomurile considerate de unii lingviști limbi aparte: româna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna, iar de către alți cercetători – dialecte ale limbii române: dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân.

Limba protoromână și Limba română · Limba protoromână și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Limbi indo-europene

Limbi care nu sunt indo-europene. Distribuția limbilor indo-europene (IE) pe glob. Țările colorate în ''portocaliu'' ■ au o populație majoritară vorbitoare a unei limbi IE, iar țările colorate în ''galben'' ■ au doar minorități a căror limbă IE are statut oficial. În restul de țări, deși există populații semnificative de vorbitori ai unei limbi IE, aceasta nu are statut oficial. Limbile indo-europene Limbile indo-europene sunt o familie de limbi vorbite ca limbi materne de aproximativ jumătate din populația planetei, în special în Europa, nordul și sudul Asiei, cele 2 Americi și Australia, precum și pe arii însemnate din celelalte zone.

Limba română și Limbi indo-europene · Limbi indo-europene și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Limbi romanice

Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.

Limba română și Limbi romanice · Limbi romanice și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »

Limbi slave

Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croați, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei.

Limba română și Limbi slave · Limbi romanice orientale și Limbi slave · Vezi mai mult »

Palatalizare

Palatalizarea, cunoscută și sub denumirea alternativă de muiere, este un termen folosit atât în lingvistica sincronică cât și în cea diacronică, care denotă schimbarea pronunțării unei consoane prin apăsarea limbii de palatul dur al gurii.

Limba română și Palatalizare · Limbi romanice orientale și Palatalizare · Vezi mai mult »

Semivocală

În fonetică și în fonologie, termenul semivocală denumește un tip de sunet intermediar între consoană și vocală, care prezintă trăsături și ale uneia, și ale celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, p. 440.

Limba română și Semivocală · Limbi romanice orientale și Semivocală · Vezi mai mult »

Substantiv

În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.

Limba română și Substantiv · Limbi romanice orientale și Substantiv · Vezi mai mult »

Substrat (lingvistică)

În lingvistica istorică și în sociolingvistică, termenul „substrat” denumește totalitatea elementelor lingvistice pătrunse din limba unei populații autohtone în altă limbă, în urma adoptării acesteia din urmăConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Limba română și Substrat (lingvistică) · Limbi romanice orientale și Substrat (lingvistică) · Vezi mai mult »