Lucrăm pentru a restaura aplicația Unionpedia în Google Play Store
🌟Am simplificat designul nostru pentru o navigare mai bună!
Instagram Facebook X LinkedIn

Limbă flexionară și Parte de propoziție

Comenzi rapide: Diferențele, Similarități, Jaccard Similitudine Coeficient, Bibliografie.

Diferența între Limbă flexionară și Parte de propoziție

Limbă flexionară vs. Parte de propoziție

În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă flexionară”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, desemnează o limbă în care cuvintele sunt dificil de segmentat în morfemele pe care le conținKálmán și Trón 2007, p. 84. În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.

Similarități între Limbă flexionară și Parte de propoziție

Limbă flexionară și Parte de propoziție au 13 lucruri în comun (în Uniunpedie): Categorie gramaticală, Caz (gramatică), Cuvânt, Desinență, Gen gramatical, Limba maghiară, Limba română, Limbă (comunicare), Limbă aglutinantă, Număr (gramatică), Parte de vorbire, Substantiv, Verb.

Categorie gramaticală

În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.

Categorie gramaticală și Limbă flexionară · Categorie gramaticală și Parte de propoziție · Vezi mai mult »

Caz (gramatică)

În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Caz (gramatică) și Limbă flexionară · Caz (gramatică) și Parte de propoziție · Vezi mai mult »

Cuvânt

În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.

Cuvânt și Limbă flexionară · Cuvânt și Parte de propoziție · Vezi mai mult »

Desinență

În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.

Desinență și Limbă flexionară · Desinență și Parte de propoziție · Vezi mai mult »

Gen gramatical

În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.

Gen gramatical și Limbă flexionară · Gen gramatical și Parte de propoziție · Vezi mai mult »

Limba maghiară

Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.

Limba maghiară și Limbă flexionară · Limba maghiară și Parte de propoziție · Vezi mai mult »

Limba română

Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.

Limba română și Limbă flexionară · Limba română și Parte de propoziție · Vezi mai mult »

Limbă (comunicare)

Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.

Limbă (comunicare) și Limbă flexionară · Limbă (comunicare) și Parte de propoziție · Vezi mai mult »

Limbă aglutinantă

În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă aglutinantă”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, pornind de la verbul latinesc agglutinare „a lipi laolaltă”, desemnează o limbă în care, pentru a exprima raporturile gramaticale, la rădăcina cuvintelor se adaugă afixe distincte.

Limbă aglutinantă și Limbă flexionară · Limbă aglutinantă și Parte de propoziție · Vezi mai mult »

Număr (gramatică)

În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.

Limbă flexionară și Număr (gramatică) · Număr (gramatică) și Parte de propoziție · Vezi mai mult »

Parte de vorbire

În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Limbă flexionară și Parte de vorbire · Parte de propoziție și Parte de vorbire · Vezi mai mult »

Substantiv

În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.

Limbă flexionară și Substantiv · Parte de propoziție și Substantiv · Vezi mai mult »

Verb

În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.

Limbă flexionară și Verb · Parte de propoziție și Verb · Vezi mai mult »

Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări

Comparație între Limbă flexionară și Parte de propoziție

Limbă flexionară are 37 de relații, în timp ce Parte de propoziție are 69. Așa cum au în comun 13, indicele Jaccard este 12.26% = 13 / (37 + 69).

Bibliografie

Acest articol arată relația dintre Limbă flexionară și Parte de propoziție. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: