Similarități între Limbă flexionară și Rădăcină și radical (lingvistică)
Limbă flexionară și Rădăcină și radical (lingvistică) au 21 lucruri în comun (în Uniunpedie): Afix, Cazul dativ, Cazul genitiv, Cazul nominativ, Cuvânt, Desinență, Familie de limbi, Flexiune, Limba arabă, Limba engleză, Limba latină, Limba maghiară, Limba română, Limbă aglutinantă, Limbi indo-europene, Limbi semitice, Morfem, Număr (gramatică), Parte de vorbire, Substantiv, Verb.
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Limbă flexionară · Afix și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Cazul dativ
În morfologia unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da”Bussmann 1998, p. 273.) este un caz gramatical (ex. I-am dat colegei tale cărțile de spaniolă).
Cazul dativ și Limbă flexionară · Cazul dativ și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Cazul genitiv
În gramatică, genitivul este un caz care exprimă, în sensul cel mai larg, faptul că un obiect (în sens larg) este în raport cu alt obiectČirgić 2010, p. 184 (gramatică muntenegreană).
Cazul genitiv și Limbă flexionară · Cazul genitiv și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Cazul nominativ
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p. 804.
Cazul nominativ și Limbă flexionară · Cazul nominativ și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Limbă flexionară · Cuvânt și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinență și Limbă flexionară · Desinență și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Familie de limbi
Majoritatea limbilor sunt grupate de către lingviști în familii.
Familie de limbi și Limbă flexionară · Familie de limbi și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Flexiune
Flexiunea cuvântului „pisică” în limba spaniolă:'''gat-''' – radical;'''-o''' – sufix specific masculinului;'''-a''' – sufix specific femininului;'''-s''' – sufix de plural În gramatică, flexiunea (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 202–203.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 566.Crystal 2008, p. 243.Dubois 2002, p. 204.Eifring și Theil, 2005, cap. 2, p. 27–31.. Dincolo de această definiție generală, la diverși autori se găsesc viziuni diferite despre flexiune. După unii autori, flexiune este numai procedeul care schimbă forma cuvântului prin afixe care fac corp comun cu baza la care se adaugă. Alți autori consideră flexiune și folosirea unor cuvinte gramaticale nealipite la bază, precum articole, verbe auxiliare, prepoziții etc., în care văd afixe mobile. În această viziune ar exista o flexiune sintetică (prin afixe alipite la bază), o flexiune analitică (prin afixe mobile) și o flexiune mixtă, concomitent sintetică și analitică. Flexiunea se deosebește de altă operație care constă în adăugarea de afixe, anume derivarea, prin faptul că acesta este un procedeu de formare de cuvinte noi. În acest articol se tratează ca afixe gramaticale numai morfemele care intră în compoziția cuvântului, iar ca flexiune numai folosirea acestora.
Flexiune și Limbă flexionară · Flexiune și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limba arabă
Limba arabă (اللغة العربية al-luġatu al-‘arabiyya) este cea mai mare subramură, ca număr de vorbitori, aflată în uz, din cadrul familiei de limbi semitice.
Limba arabă și Limbă flexionară · Limba arabă și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Limba engleză și Limbă flexionară · Limba engleză și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Limba latină și Limbă flexionară · Limba latină și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Limba maghiară și Limbă flexionară · Limba maghiară și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Limbă flexionară · Limba română și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limbă aglutinantă
În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă aglutinantă”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, pornind de la verbul latinesc agglutinare „a lipi laolaltă”, desemnează o limbă în care, pentru a exprima raporturile gramaticale, la rădăcina cuvintelor se adaugă afixe distincte.
Limbă aglutinantă și Limbă flexionară · Limbă aglutinantă și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limbi indo-europene
Limbi care nu sunt indo-europene. Distribuția limbilor indo-europene (IE) pe glob. Țările colorate în ''portocaliu'' ■ au o populație majoritară vorbitoare a unei limbi IE, iar țările colorate în ''galben'' ■ au doar minorități a căror limbă IE are statut oficial. În restul de țări, deși există populații semnificative de vorbitori ai unei limbi IE, aceasta nu are statut oficial. Limbile indo-europene Limbile indo-europene sunt o familie de limbi vorbite ca limbi materne de aproximativ jumătate din populația planetei, în special în Europa, nordul și sudul Asiei, cele 2 Americi și Australia, precum și pe arii însemnate din celelalte zone.
Limbi indo-europene și Limbă flexionară · Limbi indo-europene și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limbi semitice
Limbile semitice fac parte din familia limbilor afro-asiatice (hamito-semitice).
Limbi semitice și Limbă flexionară · Limbi semitice și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Morfem
În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.
Limbă flexionară și Morfem · Morfem și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Limbă flexionară și Număr (gramatică) · Număr (gramatică) și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Limbă flexionară și Parte de vorbire · Parte de vorbire și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Limbă flexionară și Substantiv · Rădăcină și radical (lingvistică) și Substantiv ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Limbă flexionară și Verb · Rădăcină și radical (lingvistică) și Verb ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Limbă flexionară și Rădăcină și radical (lingvistică)
- Ceea ce au în comun cu Limbă flexionară și Rădăcină și radical (lingvistică)
- Similarități între Limbă flexionară și Rădăcină și radical (lingvistică)
Comparație între Limbă flexionară și Rădăcină și radical (lingvistică)
Limbă flexionară are 37 de relații, în timp ce Rădăcină și radical (lingvistică) are 71. Așa cum au în comun 21, indicele Jaccard este 19.44% = 21 / (37 + 71).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Limbă flexionară și Rădăcină și radical (lingvistică). Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: