Similarități între Morfem și Morfologie (lingvistică)
Morfem și Morfologie (lingvistică) au 34 lucruri în comun (în Uniunpedie): Afix, Analitism și sintetism (lingvistică), Aspect și mod de acțiune, Categorie gramaticală, Caz (gramatică), Cazul dativ, Compunere (lingvistică), Conjugare, Conjunctiv, Consoană, Cuvânt, Desinență, Diasistemul slav de centru-sud, Fonem, Fonetică, Formare de cuvinte, Gen gramatical, Gramatică, Indicativ, Lexic, Limba croată, Limba română, Lingvistică, Mod (gramatică), Număr (gramatică), Paradigmă, Persoană (gramatică), Pronume, Sintagmă, Sintaxă, ..., Substantiv, Timp (gramatică), Verb, Vocală. Extinde indicele (4 Mai Mult) »
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Morfem · Afix și Morfologie (lingvistică) ·
Analitism și sintetism (lingvistică)
În tipologia lingvistică, analitismul și sintetismul sunt trăsături ale limbilor luate în seamă în clasificarea lor în perspectiva numărului de morfeme care constituie un cuvânt.
Analitism și sintetism (lingvistică) și Morfem · Analitism și sintetism (lingvistică) și Morfologie (lingvistică) ·
Aspect și mod de acțiune
În lingvistică, aspectul și modul de acțiune, pentru cel din urmă termen fiind folosit și termenul german Aktionsart, indeferent de limba lucrării de specialitate, sunt categorii gramaticale ale verbului despre care nu există unitate de vederi în gramaticile diferitelor limbi și uneori nici printre lingviștii care se ocupă de aceeași limbă.
Aspect și mod de acțiune și Morfem · Aspect și mod de acțiune și Morfologie (lingvistică) ·
Categorie gramaticală
În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.
Categorie gramaticală și Morfem · Categorie gramaticală și Morfologie (lingvistică) ·
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Caz (gramatică) și Morfem · Caz (gramatică) și Morfologie (lingvistică) ·
Cazul dativ
În morfologia unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da”Bussmann 1998, p. 273.) este un caz gramatical (ex. I-am dat colegei tale cărțile de spaniolă).
Cazul dativ și Morfem · Cazul dativ și Morfologie (lingvistică) ·
Compunere (lingvistică)
În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.
Compunere (lingvistică) și Morfem · Compunere (lingvistică) și Morfologie (lingvistică) ·
Conjugare
viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.
Conjugare și Morfem · Conjugare și Morfologie (lingvistică) ·
Conjunctiv
În gramatică, conjunctivul, numit și subjonctiv, este un mod verbal personal și predicativ.
Conjunctiv și Morfem · Conjunctiv și Morfologie (lingvistică) ·
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Consoană și Morfem · Consoană și Morfologie (lingvistică) ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Morfem · Cuvânt și Morfologie (lingvistică) ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinență și Morfem · Desinență și Morfologie (lingvistică) ·
Diasistemul slav de centru-sud
Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.
Diasistemul slav de centru-sud și Morfem · Diasistemul slav de centru-sud și Morfologie (lingvistică) ·
Fonem
În fonologie, fonemul este cel mai mic segment sonor care distinge sensuri lexicale sau gramaticale în fluxul vorbirii, adică are funcție lingvistică.
Fonem și Morfem · Fonem și Morfologie (lingvistică) ·
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.
Fonetică și Morfem · Fonetică și Morfologie (lingvistică) ·
Formare de cuvinte
În lingvistică, sintagma „formare de cuvinte” denumește principalul mijloc intern de îmbogățire a lexicului limbii, un ansamblu de procedee de creare a unor unități lexicale noi, pe baza unui material lingvistic preexistent în aceastaBidu-Vrănceanu 1997, p. 207–208.
Formare de cuvinte și Morfem · Formare de cuvinte și Morfologie (lingvistică) ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Gen gramatical și Morfem · Gen gramatical și Morfologie (lingvistică) ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Morfem · Gramatică și Morfologie (lingvistică) ·
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Indicativ și Morfem · Indicativ și Morfologie (lingvistică) ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Lexic și Morfem · Lexic și Morfologie (lingvistică) ·
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Limba croată și Morfem · Limba croată și Morfologie (lingvistică) ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Morfem · Limba română și Morfologie (lingvistică) ·
Lingvistică
Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.
Lingvistică și Morfem · Lingvistică și Morfologie (lingvistică) ·
Mod (gramatică)
În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.
Mod (gramatică) și Morfem · Mod (gramatică) și Morfologie (lingvistică) ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Morfem și Număr (gramatică) · Morfologie (lingvistică) și Număr (gramatică) ·
Paradigmă
Paradigma este o construcție mentală larg acceptată, care oferă unei comunități sau unei societăți pe perioadă îndelungată o bază pentru crearea unei identități de sine (a activității de cercetare de exemplu) și astfel pentru rezolvarea unor probleme sau sarcini.
Morfem și Paradigmă · Morfologie (lingvistică) și Paradigmă ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Morfem și Persoană (gramatică) · Morfologie (lingvistică) și Persoană (gramatică) ·
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.
Morfem și Pronume · Morfologie (lingvistică) și Pronume ·
Sintagmă
Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.
Morfem și Sintagmă · Morfologie (lingvistică) și Sintagmă ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Morfem și Sintaxă · Morfologie (lingvistică) și Sintaxă ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Morfem și Substantiv · Morfologie (lingvistică) și Substantiv ·
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Morfem și Timp (gramatică) · Morfologie (lingvistică) și Timp (gramatică) ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Morfem și Verb · Morfologie (lingvistică) și Verb ·
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Morfem și Morfologie (lingvistică)
- Ceea ce au în comun cu Morfem și Morfologie (lingvistică)
- Similarități între Morfem și Morfologie (lingvistică)
Comparație între Morfem și Morfologie (lingvistică)
Morfem are 72 de relații, în timp ce Morfologie (lingvistică) are 60. Așa cum au în comun 34, indicele Jaccard este 25.76% = 34 / (72 + 60).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Morfem și Morfologie (lingvistică). Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: