Siglă
Uniunpedie
Comunicare
acum pe Google Play
Nou! Descarcati Uniunpedie pe dispozitivul Android™!
Instalați
acces mai rapid decât browser-ul!
 

Nicu Stănescu și Orchestra de muzică populară Radio

Comenzi rapide: Diferențele, Similarități, Jaccard Similitudine Coeficient, Bibliografie.

Diferența între Nicu Stănescu și Orchestra de muzică populară Radio

Nicu Stănescu vs. Orchestra de muzică populară Radio

Nicu Stănescu (n. 20 mai 1903, Ploiești – d. 17 aprilie 1971, București) a fost un reputat dirijor, compozitor, aranjor și violonist virtuoz român, de etnie romă, important pentru formarea Orchestrei „Ciocârlia” (în 1947) și pentru conducerea timp de 20 de ani (în paralel cu Ionel Budișteanu) a Orchestrei „Barbu Lăutaru” din București (din 1949 până în 1970). Orchestra de muzică populară Radio condusă de Paraschiv Oprea pe scena Sălii Radio Orchestra de muzică populară Radio (abreviată în discografii O.M.P.R.) este una din primele orchestre de stat de muzică populară, înființată în 1 decembrie 1949,srr.ro.

Similarități între Nicu Stănescu și Orchestra de muzică populară Radio

Nicu Stănescu și Orchestra de muzică populară Radio au 11 lucruri în comun (în Uniunpedie): Al Doilea Război Mondial, Dirijor, Grigore Kiazim, Ion Luca-Bănățeanu, Ionel Budișteanu, Marcel Budală, Orchestra „Barbu Lăutaru” a Filarmonicii de Stat „George Enescu”, Radu Simion, Toni Iordache, Victor Predescu, Vioară.

Al Doilea Război Mondial

Al Doilea Război Mondial a fost un război global care a durat din 1939 până în 1945, deși unele conflicte asociate lui au început și mai devreme. El a implicat marea majoritate a țărilor lumii—inclusiv toate marile puteri—care au format două alianțe militare opuse: Aliații și Axa. A fost cel mai întins război din istorie, și a implicat direct mai mult de 100 de milioane de oameni din peste 30 de țări. Cei mai importanți participanți și-au dedicat întreaga capabilitate economică, industrială și științifică efortului de război, într-o stare de „război total”, ștergând distincția între resursele civile și cele militare. Marcat de moartea masivă a civililor, inclusiv de Holocaust (în care au fost uciși aproximativ 11 milioane de oameni) și de bombardamentele strategice ale centrelor industriale și demografice (în care au murit aproximativ un milion de oameni, și în cadrul cărora s-au distins bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki), el a dus la între 50 și 85 de milioane de decese, mai mult decât din istoria omenirii. Imperiul Japonez avea ca obiectiv dominația asupra Asiei și Pacificului și era deja în război cu Republica China în 1937, dar în general se consideră că războiul mondial a început pe 1 septembrie 1939 cu invazia Poloniei de către Germania Nazistă și, ulterior, cu declarațiile de război ale Germaniei, Franței și Regatului Unit. De la sfârșitul anului 1939 până la începutul anului 1941, într-o serie de campanii și tratate, Germania a cucerit sau controlat o mare parte din Europa continentală, și a format Axa Roma-Berlin-Tokyo împreună cu Italia și Japonia. Conform Pactului Molotov–Ribbentrop din 23 august 1939, Germania și Uniunea Sovietică au divizat anexat teritoriile vecinilor lor europeni, Polonia, Finlanda, România și Statele Baltice. Războiul a continuat în primul rând între puterile europene ale Axei și coaliția între Regatul Unit și Commonwealth-ul Britanic, cu campanii inclusiv în și Africa de Est, cu bătălia aeriană a Marii Britanii, campania de bombardamente Blitz, campania din Balcani precum și cu îndelungata bătălie a Atlanticului. În iunie 1941, puterile europene ale Axei au lansat o invazie a Uniunii Sovietice, deschizând cel mai mare teatru de război din istorie, care a angajat cea mai mare parte a forțelor militare ale Axei într-un război de uzură. În decembrie 1941, Japonia a atacat Statele Unite ale Americii și din Oceanul Pacific, și a cucerit rapid o mare parte a Pacificului de Vest. Înaintarea Axei s-a oprit în 1942, când Japonia a pierdut critica bătălie de la Midway, în apropiere de Hawaii, iar Germania a fost învinsă în Africa de Nord și apoi, în mod decisiv, la Stalingrad, în Uniunea Sovietică. În 1943, după o serie de înfrângeri germane pe Frontul de Est, invaziile aliate a Siciliei și a Italiei care au condus la capitularea Italiei, și victorile aliate în Pacific, Axa a pierdut inițiativa și s-a angajat într-o retragere strategică pe toate fronturile. În 1944, Aliații au invadat Franța ocupată de Germania, în timp ce Uniunea Sovietică și-a recăpătat toate pierderile teritoriale și a invadat Germania și aliații săi. În 1944 și 1945, japonezii au suferit pierderi majore în Asia continentală în China Central-Sudică, și, în timp ce Aliații au schilodit Marina Japoneză și au capturat insule-cheie din Pacificul de Vest. Războiul din Europa s-a încheiat cu o invazie a Germaniei de către Aliații Occidentali și Uniunea Sovietică, care a culminat cu capturarea Berlinului de către trupele sovietice și ulterior capitularea necondiționată a Germaniei la 8 mai 1945. După Declarația de la Potsdam dată de către Aliați la 26 iulie 1945 și după refuzul Japoniei de a capitula în conformitate cu termenii acesteia, Statele Unite ale Americii au detonat bombe atomice deasupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, la 6 și, respectiv, 9 august. Cum o era iminentă, și erau posibile și alte bombardamente atomice, iar și a invadat Manciuria, Japonia a capitulat și ea la 15 august 1945. Astfel s-a încheiat războiul în Asia, cimentând o victorie totală a Aliaților. Al Doilea Război Mondial a modificat alinierea politică și structura socială a lumii. S-a înființat Organizația Națiunilor Unite (ONU) pentru a promova cooperarea internațională și a preveni conflictele viitoare. Marile puteri victorioase—Statele Unite, Uniunea Sovietică, China, Regatul Unit și Franța—au devenit ai Consiliului de Securitate al ONU. Uniunea Sovietică și Statele Unite au devenit superputeri rivale, pregătind scena pentru Războiul Rece, care a durat următorii 46 de ani. Între timp, influența unor mari puteri europene s-a diminuat, în timp ce a început și Africii. Cele mai multe țări ale căror industrii au fost afectate s-au reorientat spre. Integrarea politică, mai ales în Europa, a apărut ca efort de a pune capăt dușmăniilor dinainte de război și de a crea o identitate comună.

Al Doilea Război Mondial și Nicu Stănescu · Al Doilea Război Mondial și Orchestra de muzică populară Radio · Vezi mai mult »

Dirijor

Dirijorul este persoana de referință într-un ansamblu coral, orchestră, în general într-un grup muzical.

Dirijor și Nicu Stănescu · Dirijor și Orchestra de muzică populară Radio · Vezi mai mult »

Grigore Kiazim

Grigore Kiazim (n. 12 februarie 1913, Măcin, județul Tulcea — d. 2 iunie 1989, București) a fost un mare rapsod al cântecului dobrogean și solist instrumentist consacrat pe plan național la mandolină, cobză și banjo.

Grigore Kiazim și Nicu Stănescu · Grigore Kiazim și Orchestra de muzică populară Radio · Vezi mai mult »

Ion Luca-Bănățeanu

Ion Luca-Bănățeanu (n. 12 noiembrie 1894, Bozovici, comitatul Caraș-Severin — d. 7 mai 1963, București) a fost un violonist virtuoz și dirijor român, de etnie romă, de muzică populară.

Ion Luca-Bănățeanu și Nicu Stănescu · Ion Luca-Bănățeanu și Orchestra de muzică populară Radio · Vezi mai mult »

Ionel Budișteanu

Ionel Budișteanu (n. 8 octombrie 1919, Budești, județul Ilfov (azi în județul Călărași – d. 30 octombrie 1991, București) a fost un reputat violonist, dirijor și aranjor muzical român, de etnie romă, deseori numit „lordul muzicii populare românești”.Cosma, Lăutarii de ieri și de azi, p. 355.

Ionel Budișteanu și Nicu Stănescu · Ionel Budișteanu și Orchestra de muzică populară Radio · Vezi mai mult »

Marcel Budală

Marcel Budală a fost un cunoscut acordeonist român de origine romă, faimos pentru interpretarea muzicii lăutărești și făcându-se cunoscut ca instrumentist solist și acompaniator în Orchestra de muzică populară Radio.

Marcel Budală și Nicu Stănescu · Marcel Budală și Orchestra de muzică populară Radio · Vezi mai mult »

Orchestra „Barbu Lăutaru” a Filarmonicii de Stat „George Enescu”

Orchestra „Barbu Lăutaru” dirijată Nicu Stănescu Orchestra „Barbu Lăutaru” a fost prima orchestră de stat de muzică populară din București, înființată oficial pe 1 aprilie 1949.

Nicu Stănescu și Orchestra „Barbu Lăutaru” a Filarmonicii de Stat „George Enescu” · Orchestra „Barbu Lăutaru” a Filarmonicii de Stat „George Enescu” și Orchestra de muzică populară Radio · Vezi mai mult »

Radu Simion

Radu Simion (n. 27 februarie 1940, Ștefan cel Mare, jud. Argeș – d. 16 februarie 2015, a fost un naist virtuoz și conducător de orchestră român.

Nicu Stănescu și Radu Simion · Orchestra de muzică populară Radio și Radu Simion · Vezi mai mult »

Toni Iordache

Toni Iordache (n. 17 decembrie 1942, Bâldana, județul Ilfov – d. 1 februarie 1987 București) a fost un virtuoz instrumentist, interpret român, etnic rom de muzică populară și lăutărească.

Nicu Stănescu și Toni Iordache · Orchestra de muzică populară Radio și Toni Iordache · Vezi mai mult »

Victor Predescu

Victor Predescu (7 august 1912, Ploiești - 27 decembrie 1984, București) a fost un reputat compozitor, dirijor și violonist român, de etnie romă.

Nicu Stănescu și Victor Predescu · Orchestra de muzică populară Radio și Victor Predescu · Vezi mai mult »

Vioară

Vioara este un instrument muzical cu coarde și arcuș.

Nicu Stănescu și Vioară · Orchestra de muzică populară Radio și Vioară · Vezi mai mult »

Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări

Comparație între Nicu Stănescu și Orchestra de muzică populară Radio

Nicu Stănescu are 118 de relații, în timp ce Orchestra de muzică populară Radio are 61. Așa cum au în comun 11, indicele Jaccard este 6.15% = 11 / (118 + 61).

Bibliografie

Acest articol arată relația dintre Nicu Stănescu și Orchestra de muzică populară Radio. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:

Hei! Suntem pe Facebook acum! »