Similarități între Parte de propoziție și Pronume personal
Parte de propoziție și Pronume personal au 23 lucruri în comun (în Uniunpedie): Categorie gramaticală, Caz (gramatică), Cazul vocativ, Complement, Complement direct, Desinență, Frază, Gen gramatical, Gramatică, Limba franceză, Limba maghiară, Limba română, Limbă (comunicare), Limbă aglutinantă, Limbă flexionară, Morfologie (lingvistică), Număr (gramatică), Persoană (gramatică), Postpoziție, Propoziție completivă directă, Sintaxă, Substantiv, Verb.
Categorie gramaticală
În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.
Categorie gramaticală și Parte de propoziție · Categorie gramaticală și Pronume personal ·
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Caz (gramatică) și Parte de propoziție · Caz (gramatică) și Pronume personal ·
Cazul vocativ
În gramatica unor limbi flexionare, vocativul (din cuvântul latinesc vocativus, la rândul său din verbul vocare „a chema”) este cazul gramatical al adresării directe, caracterizat prin intonație specifică, marcată uneori în scris prin semnul exclamării, și prin pauze care izolează cuvântul sau grupul de cuvinte la acest caz, marcate în scris prin virgulă/virgule când este în cadrul unei propozițiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Cazul vocativ și Parte de propoziție · Cazul vocativ și Pronume personal ·
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Complement și Parte de propoziție · Complement și Pronume personal ·
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Complement direct și Parte de propoziție · Complement direct și Pronume personal ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinență și Parte de propoziție · Desinență și Pronume personal ·
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Frază și Parte de propoziție · Frază și Pronume personal ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Gen gramatical și Parte de propoziție · Gen gramatical și Pronume personal ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Parte de propoziție · Gramatică și Pronume personal ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Limba franceză și Parte de propoziție · Limba franceză și Pronume personal ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Limba maghiară și Parte de propoziție · Limba maghiară și Pronume personal ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Parte de propoziție · Limba română și Pronume personal ·
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Limbă (comunicare) și Parte de propoziție · Limbă (comunicare) și Pronume personal ·
Limbă aglutinantă
În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă aglutinantă”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, pornind de la verbul latinesc agglutinare „a lipi laolaltă”, desemnează o limbă în care, pentru a exprima raporturile gramaticale, la rădăcina cuvintelor se adaugă afixe distincte.
Limbă aglutinantă și Parte de propoziție · Limbă aglutinantă și Pronume personal ·
Limbă flexionară
În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă flexionară”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, desemnează o limbă în care cuvintele sunt dificil de segmentat în morfemele pe care le conținKálmán și Trón 2007, p. 84.
Limbă flexionară și Parte de propoziție · Limbă flexionară și Pronume personal ·
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Morfologie (lingvistică) și Parte de propoziție · Morfologie (lingvistică) și Pronume personal ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Număr (gramatică) și Parte de propoziție · Număr (gramatică) și Pronume personal ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Parte de propoziție și Persoană (gramatică) · Persoană (gramatică) și Pronume personal ·
Postpoziție
În gramatică, postpoziția este un cuvânt gramatical (numit și funcțional) propriu unor limbi, care este plasat după un cuvânt parte de vorbire nominală (substantiv, pronume), pentru a forma cu acesta un complement pe care îl leagă de verbul său regent.
Parte de propoziție și Postpoziție · Postpoziție și Pronume personal ·
Propoziție completivă directă
Propoziția completivă directă este o propoziție subordonată, având la nivel de frază rolul complementului direct pe lângă propoziția regentă.
Parte de propoziție și Propoziție completivă directă · Pronume personal și Propoziție completivă directă ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Parte de propoziție și Sintaxă · Pronume personal și Sintaxă ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Parte de propoziție și Substantiv · Pronume personal și Substantiv ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Parte de propoziție și Pronume personal
- Ceea ce au în comun cu Parte de propoziție și Pronume personal
- Similarități între Parte de propoziție și Pronume personal
Comparație între Parte de propoziție și Pronume personal
Parte de propoziție are 69 de relații, în timp ce Pronume personal are 44. Așa cum au în comun 23, indicele Jaccard este 20.35% = 23 / (69 + 44).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Parte de propoziție și Pronume personal. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: