Similarități între Pidgin și Tipologie lingvistică
Pidgin și Tipologie lingvistică au 24 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Analitism și sintetism (lingvistică), Angela Bidu-Vrănceanu, Consoană, Cuvânt, Flexiune, Fonologie, Gramatică, Lexic, Limba chineză, Limba coreeană, Limba engleză, Limba franceză, Limba japoneză, Limba rusă, Limba spaniolă, Limbă (comunicare), Număr (gramatică), Prepoziție, Propoziție gramaticală, Secolul al XIX-lea, Topică, Verb, Vocală.
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Pidgin · Adjectiv și Tipologie lingvistică ·
Analitism și sintetism (lingvistică)
În tipologia lingvistică, analitismul și sintetismul sunt trăsături ale limbilor luate în seamă în clasificarea lor în perspectiva numărului de morfeme care constituie un cuvânt.
Analitism și sintetism (lingvistică) și Pidgin · Analitism și sintetism (lingvistică) și Tipologie lingvistică ·
Angela Bidu-Vrănceanu
Angela Vrănceanu (născută Bidu) este o specialistă în semantică, lexicologie, lingvistică teoretică și aplicată, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București.
Angela Bidu-Vrănceanu și Pidgin · Angela Bidu-Vrănceanu și Tipologie lingvistică ·
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Consoană și Pidgin · Consoană și Tipologie lingvistică ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Pidgin · Cuvânt și Tipologie lingvistică ·
Flexiune
Flexiunea cuvântului „pisică” în limba spaniolă:'''gat-''' – radical;'''-o''' – sufix specific masculinului;'''-a''' – sufix specific femininului;'''-s''' – sufix de plural În gramatică, flexiunea (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 202–203.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 566.Crystal 2008, p. 243.Dubois 2002, p. 204.Eifring și Theil, 2005, cap. 2, p. 27–31.. Dincolo de această definiție generală, la diverși autori se găsesc viziuni diferite despre flexiune. După unii autori, flexiune este numai procedeul care schimbă forma cuvântului prin afixe care fac corp comun cu baza la care se adaugă. Alți autori consideră flexiune și folosirea unor cuvinte gramaticale nealipite la bază, precum articole, verbe auxiliare, prepoziții etc., în care văd afixe mobile. În această viziune ar exista o flexiune sintetică (prin afixe alipite la bază), o flexiune analitică (prin afixe mobile) și o flexiune mixtă, concomitent sintetică și analitică. Flexiunea se deosebește de altă operație care constă în adăugarea de afixe, anume derivarea, prin faptul că acesta este un procedeu de formare de cuvinte noi. În acest articol se tratează ca afixe gramaticale numai morfemele care intră în compoziția cuvântului, iar ca flexiune numai folosirea acestora.
Flexiune și Pidgin · Flexiune și Tipologie lingvistică ·
Fonologie
În lingvistică, termenul fonologie denumește, conform definiției Școlii lingvistice de la Praga, un grup de lingviști structuraliști care l-a impus, acea ramură care studiază fenomenele sonore din punctul de vedere al funcției acestora de a distinge sensuri într-o limbă dată, relațiile dintre aceste elemente distinctive și regulile după care pot fi combinate în cuvinte și propozițiiVachek 2003, 128.
Fonologie și Pidgin · Fonologie și Tipologie lingvistică ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Pidgin · Gramatică și Tipologie lingvistică ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Lexic și Pidgin · Lexic și Tipologie lingvistică ·
Limba chineză
Limba chineză este cea mai vorbită limbă din lume (după numărul de vorbitori), fiind limba oficială în China, Taiwan și una din limbile oficiale în Singapore.
Limba chineză și Pidgin · Limba chineză și Tipologie lingvistică ·
Limba coreeană
Limba coreeană (한국어 sau 조선어) este limba oficială a Coreei de Sud și a Coreei de Nord, fiind vorbită de aproximativ 78 de milioane de vorbitori în toată lumea.
Limba coreeană și Pidgin · Limba coreeană și Tipologie lingvistică ·
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Limba engleză și Pidgin · Limba engleză și Tipologie lingvistică ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Limba franceză și Pidgin · Limba franceză și Tipologie lingvistică ·
Limba japoneză
Japoneza sau nipona, este principala limbă vorbită și scrisă în Japonia.
Limba japoneză și Pidgin · Limba japoneză și Tipologie lingvistică ·
Limba rusă
Limba rusă aparține grupului slav oriental al familiei de limbi indo-europene.
Limba rusă și Pidgin · Limba rusă și Tipologie lingvistică ·
Limba spaniolă
Limba spaniolă (español), numită uneori și limba castiliană (castellano), este o limbă romanică din subgrupul iberic.
Limba spaniolă și Pidgin · Limba spaniolă și Tipologie lingvistică ·
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Limbă (comunicare) și Pidgin · Limbă (comunicare) și Tipologie lingvistică ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Număr (gramatică) și Pidgin · Număr (gramatică) și Tipologie lingvistică ·
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Pidgin și Prepoziție · Prepoziție și Tipologie lingvistică ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Pidgin și Propoziție gramaticală · Propoziție gramaticală și Tipologie lingvistică ·
Secolul al XIX-lea
Antoine-Jean Gros, ''Surrender of Madrid'', 1808 Abraham Lincoln Harta lumii în 1897 Secolul al XIX-lea este o perioadă din istoria omenirii, cuprinsă între 1801 și 1900, caracterizată prin importante fenomene politice, ideologice și culturale.
Pidgin și Secolul al XIX-lea · Secolul al XIX-lea și Tipologie lingvistică ·
Topică
În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni.
Pidgin și Topică · Tipologie lingvistică și Topică ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Pidgin și Verb · Tipologie lingvistică și Verb ·
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Pidgin și Tipologie lingvistică
- Ceea ce au în comun cu Pidgin și Tipologie lingvistică
- Similarități între Pidgin și Tipologie lingvistică
Comparație între Pidgin și Tipologie lingvistică
Pidgin are 98 de relații, în timp ce Tipologie lingvistică are 115. Așa cum au în comun 24, indicele Jaccard este 11.27% = 24 / (98 + 115).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Pidgin și Tipologie lingvistică. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: