Similarități între Predicat și Propoziție circumstanțială sociativă
Predicat și Propoziție circumstanțială sociativă au 10 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adverb, Complement, Complement direct, Gramatică, Indicativ, Limba română, Locuțiune prepozițională, Mod (gramatică), Prepoziție, Sintaxă.
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Adverb și Predicat · Adverb și Propoziție circumstanțială sociativă ·
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Complement și Predicat · Complement și Propoziție circumstanțială sociativă ·
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Complement direct și Predicat · Complement direct și Propoziție circumstanțială sociativă ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Predicat · Gramatică și Propoziție circumstanțială sociativă ·
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Indicativ și Predicat · Indicativ și Propoziție circumstanțială sociativă ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Predicat · Limba română și Propoziție circumstanțială sociativă ·
Locuțiune prepozițională
Locuțiunea prepozițională este un grup de cuvinte cu sens unitar care se comportă din punct de vedere gramatical ca o prepoziție.
Locuțiune prepozițională și Predicat · Locuțiune prepozițională și Propoziție circumstanțială sociativă ·
Mod (gramatică)
În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.
Mod (gramatică) și Predicat · Mod (gramatică) și Propoziție circumstanțială sociativă ·
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Predicat și Prepoziție · Prepoziție și Propoziție circumstanțială sociativă ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Predicat și Sintaxă · Propoziție circumstanțială sociativă și Sintaxă ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Predicat și Propoziție circumstanțială sociativă
- Ceea ce au în comun cu Predicat și Propoziție circumstanțială sociativă
- Similarități între Predicat și Propoziție circumstanțială sociativă
Comparație între Predicat și Propoziție circumstanțială sociativă
Predicat are 76 de relații, în timp ce Propoziție circumstanțială sociativă are 23. Așa cum au în comun 10, indicele Jaccard este 10.10% = 10 / (76 + 23).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Predicat și Propoziție circumstanțială sociativă. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: