Pronume personal și Vorbire directă și vorbire indirectă

Comenzi rapide: Diferențele, Similarități, Jaccard Similitudine Coeficient, Bibliografie.

Diferența între Pronume personal și Vorbire directă și vorbire indirectă

Pronume personal vs. Vorbire directă și vorbire indirectă

În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale. Vorbirea directă și vorbirea indirectă sau stilul direct și cel indirect, ori discursul direct și cel indirect sunt două procedee fundamentale de redare a spuselor cuiva, acesta fiind vorbitorul însuși sau altă persoană.

Accent

În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.

Accent și Pronume personal · Accent și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

Caz (gramatică)

În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Caz (gramatică) și Pronume personal · Caz (gramatică) și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

Cazul vocativ

În gramatica unor limbi flexionare, vocativul (din cuvântul latinesc vocativus, la rândul său din verbul vocare „a chema”) este cazul gramatical al adresării directe, caracterizat prin intonație specifică, marcată uneori în scris prin semnul exclamării, și prin pauze care izolează cuvântul sau grupul de cuvinte la acest caz, marcate în scris prin virgulă/virgule când este în cadrul unei propozițiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Cazul vocativ și Pronume personal · Cazul vocativ și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

Enunț (lingvistică)

Termenul enunț se referă la o secvență a vorbirii despre care nu s-au formulat ipoteze în termeni de lingvistică teoretică, în opoziție cu noțiunea de propoziție, care este definită în teoriile gramaticaleCrystal 2008, pp. 505–506.

Enunț (lingvistică) și Pronume personal · Enunț (lingvistică) și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

Frază

În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.

Frază și Pronume personal · Frază și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

Gramatică

Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.

Gramatică și Pronume personal · Gramatică și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

Infinitiv

În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.

Infinitiv și Pronume personal · Infinitiv și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

Limba engleză

Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).

Limba engleză și Pronume personal · Limba engleză și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

Limba franceză

Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.

Limba franceză și Pronume personal · Limba franceză și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

Limba maghiară

Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.

Limba maghiară și Pronume personal · Limba maghiară și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

Limba română

Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.

Limba română și Pronume personal · Limba română și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

Morfologie (lingvistică)

În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.

Morfologie (lingvistică) și Pronume personal · Morfologie (lingvistică) și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

Persoană (gramatică)

În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.

Persoană (gramatică) și Pronume personal · Persoană (gramatică) și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

Pronume

În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.

Pronume și Pronume personal · Pronume și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

Propoziție completivă directă

Propoziția completivă directă este o propoziție subordonată, având la nivel de frază rolul complementului direct pe lângă propoziția regentă.

Pronume personal și Propoziție completivă directă · Propoziție completivă directă și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

Sintaxă

În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.

Pronume personal și Sintaxă · Sintaxă și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

Subiect (dezambiguizare)

Cuvântul subiect are două sensuri principale: 1.

Pronume personal și Subiect (dezambiguizare) · Subiect (dezambiguizare) și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

Substantiv

În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.

Pronume personal și Substantiv · Substantiv și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

Verb

În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.

Pronume personal și Verb · Verb și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »