Similarități între Pronumele în limba maghiară și Substantiv
Pronumele în limba maghiară și Substantiv au 27 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Adjectiv demonstrativ, Adjectiv pronominal, Afix, Atribut, Categorie gramaticală, Caz (gramatică), Cazul acuzativ, Cazul dativ, Cazul instrumental, Cazul nominativ, Complement, Compunere (lingvistică), Desinență, Gramatică, Limba maghiară, Limba română, Morfem, Număr (gramatică), Nume predicativ, Numeral, Parte de vorbire, Persoană (gramatică), Pronume personal, Propoziție gramaticală, Rădăcină și radical (lingvistică), Verb.
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Pronumele în limba maghiară · Adjectiv și Substantiv ·
Adjectiv demonstrativ
În morfologie, adjectivul demonstrativ este un cuvânt gramatical din categoria adjectivelor pronominale, care determină un substantiv indicând în general apropierea ori depărtarea acestuia față de vorbitor (uneori și față de destinatarul comunicării) în spațiu sau în timp.
Adjectiv demonstrativ și Pronumele în limba maghiară · Adjectiv demonstrativ și Substantiv ·
Adjectiv pronominal
În gramatica tradițională, prin termenul adjectiv pronominal se înțelege un determinant căruia îi corespunde de regulă un pronume.
Adjectiv pronominal și Pronumele în limba maghiară · Adjectiv pronominal și Substantiv ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Pronumele în limba maghiară · Afix și Substantiv ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Pronumele în limba maghiară · Atribut și Substantiv ·
Categorie gramaticală
În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.
Categorie gramaticală și Pronumele în limba maghiară · Categorie gramaticală și Substantiv ·
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Caz (gramatică) și Pronumele în limba maghiară · Caz (gramatică) și Substantiv ·
Cazul acuzativ
În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Cazul acuzativ și Pronumele în limba maghiară · Cazul acuzativ și Substantiv ·
Cazul dativ
În morfologia unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da”Bussmann 1998, p. 273.) este un caz gramatical (ex. I-am dat colegei tale cărțile de spaniolă).
Cazul dativ și Pronumele în limba maghiară · Cazul dativ și Substantiv ·
Cazul instrumental
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, instrumentalul este un caz.
Cazul instrumental și Pronumele în limba maghiară · Cazul instrumental și Substantiv ·
Cazul nominativ
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p. 804.
Cazul nominativ și Pronumele în limba maghiară · Cazul nominativ și Substantiv ·
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Complement și Pronumele în limba maghiară · Complement și Substantiv ·
Compunere (lingvistică)
În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.
Compunere (lingvistică) și Pronumele în limba maghiară · Compunere (lingvistică) și Substantiv ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinență și Pronumele în limba maghiară · Desinență și Substantiv ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Pronumele în limba maghiară · Gramatică și Substantiv ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Limba maghiară și Pronumele în limba maghiară · Limba maghiară și Substantiv ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Pronumele în limba maghiară · Limba română și Substantiv ·
Morfem
În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.
Morfem și Pronumele în limba maghiară · Morfem și Substantiv ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Număr (gramatică) și Pronumele în limba maghiară · Număr (gramatică) și Substantiv ·
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Nume predicativ și Pronumele în limba maghiară · Nume predicativ și Substantiv ·
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Numeral și Pronumele în limba maghiară · Numeral și Substantiv ·
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Parte de vorbire și Pronumele în limba maghiară · Parte de vorbire și Substantiv ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Persoană (gramatică) și Pronumele în limba maghiară · Persoană (gramatică) și Substantiv ·
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Pronume personal și Pronumele în limba maghiară · Pronume personal și Substantiv ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Pronumele în limba maghiară și Propoziție gramaticală · Propoziție gramaticală și Substantiv ·
Rădăcină și radical (lingvistică)
În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.
Pronumele în limba maghiară și Rădăcină și radical (lingvistică) · Rădăcină și radical (lingvistică) și Substantiv ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Pronumele în limba maghiară și Substantiv
- Ceea ce au în comun cu Pronumele în limba maghiară și Substantiv
- Similarități între Pronumele în limba maghiară și Substantiv
Comparație între Pronumele în limba maghiară și Substantiv
Pronumele în limba maghiară are 65 de relații, în timp ce Substantiv are 124. Așa cum au în comun 27, indicele Jaccard este 14.29% = 27 / (65 + 124).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Pronumele în limba maghiară și Substantiv. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: