acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Propoziție atributivă și Propoziție interogativă
Propoziție atributivă și Propoziție interogativă au 32 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adverb, Angela Bidu-Vrănceanu, Atribut, Complement circumstanțial, Complement direct, Complement indirect, Conjuncție, Cuvânt, Frază, Gramatică, Imperativ, Limba bosniacă, Limba croată, Limba engleză, Limba franceză, Limba maghiară, Limba muntenegreană, Limba română, Limba sârbă, Locuțiune, Mioara Avram, Predicat, Pronume demonstrativ, Pronume interogativ, Pronume personal, Propoziție subiectivă, Propoziție subordonată, Registru de limbă, Sintaxă, Subiect (gramatică), ..., Substantiv, Verb. Extinde indicele (2 Mai Mult) »
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Adverb și Propoziție atributivă · Adverb și Propoziție interogativă ·
Angela Bidu-Vrănceanu
Angela Vrănceanu (născută Bidu) este o specialistă în semantică, lexicologie, lingvistică teoretică și aplicată, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București.
Angela Bidu-Vrănceanu și Propoziție atributivă · Angela Bidu-Vrănceanu și Propoziție interogativă ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Propoziție atributivă · Atribut și Propoziție interogativă ·
Complement circumstanțial
În sintaxa tradițională, complementul circumstanțial (prescurtat CC) este o specie de complement format dintr-un ansamblu eterogen de subspecii definite în primul rând semanticBidu-Vrănceanu 1997, p. 101.
Complement circumstanțial și Propoziție atributivă · Complement circumstanțial și Propoziție interogativă ·
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Complement direct și Propoziție atributivă · Complement direct și Propoziție interogativă ·
Complement indirect
În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.
Complement indirect și Propoziție atributivă · Complement indirect și Propoziție interogativă ·
Conjuncție
În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.
Conjuncție și Propoziție atributivă · Conjuncție și Propoziție interogativă ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Propoziție atributivă · Cuvânt și Propoziție interogativă ·
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Frază și Propoziție atributivă · Frază și Propoziție interogativă ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Propoziție atributivă · Gramatică și Propoziție interogativă ·
Imperativ
În gramatica unor limbi, imperativul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în sensul cel mai general posibilitatea unei acțiuni ca voită de către vorbitor.
Imperativ și Propoziție atributivă · Imperativ și Propoziție interogativă ·
Limba bosniacă
Limba bosniacă (bosanski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de bosniaci.
Limba bosniacă și Propoziție atributivă · Limba bosniacă și Propoziție interogativă ·
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Limba croată și Propoziție atributivă · Limba croată și Propoziție interogativă ·
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Limba engleză și Propoziție atributivă · Limba engleză și Propoziție interogativă ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Limba franceză și Propoziție atributivă · Limba franceză și Propoziție interogativă ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Limba maghiară și Propoziție atributivă · Limba maghiară și Propoziție interogativă ·
Limba muntenegreană
Limba muntenegreană (crnogorski jezik, црногорски језик) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni.
Limba muntenegreană și Propoziție atributivă · Limba muntenegreană și Propoziție interogativă ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Propoziție atributivă · Limba română și Propoziție interogativă ·
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Limba sârbă și Propoziție atributivă · Limba sârbă și Propoziție interogativă ·
Locuțiune
Locuțiunea este, în gramatică și în lexicologie, un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă, din punct de vedere gramatical, ca o singură parte de vorbire.
Locuțiune și Propoziție atributivă · Locuțiune și Propoziție interogativă ·
Mioara Avram
Mioara Avram (n. 4 februarie 1932, Tulcea, d. 12 iulie 2004, București) a fost o lingvistă română.
Mioara Avram și Propoziție atributivă · Mioara Avram și Propoziție interogativă ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Predicat și Propoziție atributivă · Predicat și Propoziție interogativă ·
Pronume demonstrativ
În morfologie, pronumele demonstrativ este un cuvânt gramatical, din clasa pronumelor, care se referă la entități despre care indică în general apropierea ori depărtarea lor față de vorbitor (în unele limbi și față de destinatarul comunicării), în spațiu sau în timp.
Pronume demonstrativ și Propoziție atributivă · Pronume demonstrativ și Propoziție interogativă ·
Pronume interogativ
În gramatică, pronumele interogativ este un pronume care înlocuiește în întrebări parțiale (incompatibile cu răspunsul da sau nu) ceea ce vizează întrebarea și este așteptat în răspunsAvram 1997, pp.
Pronume interogativ și Propoziție atributivă · Pronume interogativ și Propoziție interogativă ·
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Pronume personal și Propoziție atributivă · Pronume personal și Propoziție interogativă ·
Propoziție subiectivă
Propoziția subiectivă este o propoziție subordonată care constituie în frază echivalentul propozițional al subiectului.
Propoziție atributivă și Propoziție subiectivă · Propoziție interogativă și Propoziție subiectivă ·
Propoziție subordonată
În sintaxa tradițională, propoziția subordonată, numită și dependentă, este o propoziție fără autonomie gramaticală, cu înțeles insuficient, care îndeplinește într-o frază o funcție analogă cu cea a unei părți de propoziție.
Propoziție atributivă și Propoziție subordonată · Propoziție interogativă și Propoziție subordonată ·
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Propoziție atributivă și Registru de limbă · Propoziție interogativă și Registru de limbă ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Propoziție atributivă și Sintaxă · Propoziție interogativă și Sintaxă ·
Subiect (gramatică)
În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Propoziție atributivă și Subiect (gramatică) · Propoziție interogativă și Subiect (gramatică) ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Propoziție atributivă și Substantiv · Propoziție interogativă și Substantiv ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Propoziție atributivă și Verb · Propoziție interogativă și Verb ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Propoziție atributivă și Propoziție interogativă
- Ceea ce au în comun cu Propoziție atributivă și Propoziție interogativă
- Similarități între Propoziție atributivă și Propoziție interogativă
Comparație între Propoziție atributivă și Propoziție interogativă
Propoziție atributivă are 69 de relații, în timp ce Propoziție interogativă are 64. Așa cum au în comun 32, indicele Jaccard este 24.06% = 32 / (69 + 64).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Propoziție atributivă și Propoziție interogativă. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
