acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Propoziție gramaticală și Subordonare (gramatică)
Propoziție gramaticală și Subordonare (gramatică) au 23 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Adverb, Atribut, Complement, Conjuncție, Context (lingvistică), Desinență, Frază, Gramatică, Intonație, Limba franceză, Limba română, Locuțiune conjuncțională, Parte de propoziție, Predicat, Propoziție completivă directă, Semantică, Sintaxă, Subiect (dezambiguizare), Subiect (gramatică), Verb, Virgulă, Vocală.
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Propoziție gramaticală · Adjectiv și Subordonare (gramatică) ·
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Adverb și Propoziție gramaticală · Adverb și Subordonare (gramatică) ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Propoziție gramaticală · Atribut și Subordonare (gramatică) ·
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Complement și Propoziție gramaticală · Complement și Subordonare (gramatică) ·
Conjuncție
În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.
Conjuncție și Propoziție gramaticală · Conjuncție și Subordonare (gramatică) ·
Context (lingvistică)
Termenul context se referă la origine la textul scris.
Context (lingvistică) și Propoziție gramaticală · Context (lingvistică) și Subordonare (gramatică) ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinență și Propoziție gramaticală · Desinență și Subordonare (gramatică) ·
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Frază și Propoziție gramaticală · Frază și Subordonare (gramatică) ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Propoziție gramaticală · Gramatică și Subordonare (gramatică) ·
Intonație
În prozodie, termenul intonație are mai multe accepțiuni.
Intonație și Propoziție gramaticală · Intonație și Subordonare (gramatică) ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Limba franceză și Propoziție gramaticală · Limba franceză și Subordonare (gramatică) ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Propoziție gramaticală · Limba română și Subordonare (gramatică) ·
Locuțiune conjuncțională
Locuțiunea conjuncțională este un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă din punct de vedere gramatical ca o conjuncție.
Locuțiune conjuncțională și Propoziție gramaticală · Locuțiune conjuncțională și Subordonare (gramatică) ·
Parte de propoziție
În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.
Parte de propoziție și Propoziție gramaticală · Parte de propoziție și Subordonare (gramatică) ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Predicat și Propoziție gramaticală · Predicat și Subordonare (gramatică) ·
Propoziție completivă directă
Propoziția completivă directă este o propoziție subordonată, având la nivel de frază rolul complementului direct pe lângă propoziția regentă.
Propoziție completivă directă și Propoziție gramaticală · Propoziție completivă directă și Subordonare (gramatică) ·
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Propoziție gramaticală și Semantică · Semantică și Subordonare (gramatică) ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Propoziție gramaticală și Sintaxă · Sintaxă și Subordonare (gramatică) ·
Subiect (dezambiguizare)
Cuvântul subiect are două sensuri principale: 1.
Propoziție gramaticală și Subiect (dezambiguizare) · Subiect (dezambiguizare) și Subordonare (gramatică) ·
Subiect (gramatică)
În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Propoziție gramaticală și Subiect (gramatică) · Subiect (gramatică) și Subordonare (gramatică) ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Propoziție gramaticală și Verb · Subordonare (gramatică) și Verb ·
Virgulă
Virgula este semnul de punctuație care delimitează grafic o pauză între părți de propoziție (vezi Sintaxa propoziției) sau între propozițiile unei fraze (vezi Sintaxa frazei), despărțindu-le pe baza raporturilor sintactice.
Propoziție gramaticală și Virgulă · Subordonare (gramatică) și Virgulă ·
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Propoziție gramaticală și Vocală · Subordonare (gramatică) și Vocală ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Propoziție gramaticală și Subordonare (gramatică)
- Ceea ce au în comun cu Propoziție gramaticală și Subordonare (gramatică)
- Similarități între Propoziție gramaticală și Subordonare (gramatică)
Comparație între Propoziție gramaticală și Subordonare (gramatică)
Propoziție gramaticală are 78 de relații, în timp ce Subordonare (gramatică) are 57. Așa cum au în comun 23, indicele Jaccard este 17.04% = 23 / (78 + 57).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Propoziție gramaticală și Subordonare (gramatică). Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
