acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Propoziție interogativă și Sintaxa limbii franceze
Propoziție interogativă și Sintaxa limbii franceze au 38 lucruri în comun (în Uniunpedie): Accent, Adverb, Animat și inanimat (lingvistică), Atribut, Complement, Complement circumstanțial, Complement direct, Complement indirect, Comunicare, Conjuncție, Coordonare (gramatică), Cuvânt, Derivare (lingvistică), Frază, Gramatică, Imperativ, Infinitiv, Limba franceză, Limba română, Limbă standard, Nume predicativ, Parte de propoziție, Predicat, Pronume demonstrativ, Pronume interogativ, Pronume personal, Propoziție completivă directă, Propoziție completivă indirectă, Propoziție gramaticală, Propoziție subiectivă, ..., Propoziție subordonată, Registru de limbă, Sintaxă, Subiect (gramatică), Substantiv, Timp (gramatică), Topică, Verb. Extinde indicele (8 Mai Mult) »
Accent
În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.
Accent și Propoziție interogativă · Accent și Sintaxa limbii franceze ·
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Adverb și Propoziție interogativă · Adverb și Sintaxa limbii franceze ·
Animat și inanimat (lingvistică)
În lingvistică, calificările „animat și inanimat” sau „însuflețit și neînsuflețit” se bazează în primul rând pe distincția naturală dintre, pe de o parte, ființe, adică entități ce se caracterizează prin viață din punct de vedere biologic, pe de altă parte entități care nu au această caracteristică.
Animat și inanimat (lingvistică) și Propoziție interogativă · Animat și inanimat (lingvistică) și Sintaxa limbii franceze ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Propoziție interogativă · Atribut și Sintaxa limbii franceze ·
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Complement și Propoziție interogativă · Complement și Sintaxa limbii franceze ·
Complement circumstanțial
În sintaxa tradițională, complementul circumstanțial (prescurtat CC) este o specie de complement format dintr-un ansamblu eterogen de subspecii definite în primul rând semanticBidu-Vrănceanu 1997, p. 101.
Complement circumstanțial și Propoziție interogativă · Complement circumstanțial și Sintaxa limbii franceze ·
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Complement direct și Propoziție interogativă · Complement direct și Sintaxa limbii franceze ·
Complement indirect
În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.
Complement indirect și Propoziție interogativă · Complement indirect și Sintaxa limbii franceze ·
Comunicare
Acest articol tratează comunicarea între doi oameni din punct de vedere general.
Comunicare și Propoziție interogativă · Comunicare și Sintaxa limbii franceze ·
Conjuncție
În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.
Conjuncție și Propoziție interogativă · Conjuncție și Sintaxa limbii franceze ·
Coordonare (gramatică)
În sintaxă, coordonarea este un raport logic, unul din cele care pot exista în propoziție și în frază.
Coordonare (gramatică) și Propoziție interogativă · Coordonare (gramatică) și Sintaxa limbii franceze ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Propoziție interogativă · Cuvânt și Sintaxa limbii franceze ·
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.
Derivare (lingvistică) și Propoziție interogativă · Derivare (lingvistică) și Sintaxa limbii franceze ·
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Frază și Propoziție interogativă · Frază și Sintaxa limbii franceze ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Propoziție interogativă · Gramatică și Sintaxa limbii franceze ·
Imperativ
În gramatica unor limbi, imperativul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în sensul cel mai general posibilitatea unei acțiuni ca voită de către vorbitor.
Imperativ și Propoziție interogativă · Imperativ și Sintaxa limbii franceze ·
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Infinitiv și Propoziție interogativă · Infinitiv și Sintaxa limbii franceze ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Limba franceză și Propoziție interogativă · Limba franceză și Sintaxa limbii franceze ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Propoziție interogativă · Limba română și Sintaxa limbii franceze ·
Limbă standard
În sociolingvistică, limba standard este o varietate a unei limbi elaborată prin activități conștiente de normare, cu scopul de a servi drept mijloc de comunicare comun utilizatorilor acelei limbi, care folosesc eventual și alte varietăți ale acesteiaDubois 2002, pp. 440–441.
Limbă standard și Propoziție interogativă · Limbă standard și Sintaxa limbii franceze ·
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Nume predicativ și Propoziție interogativă · Nume predicativ și Sintaxa limbii franceze ·
Parte de propoziție
În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.
Parte de propoziție și Propoziție interogativă · Parte de propoziție și Sintaxa limbii franceze ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Predicat și Propoziție interogativă · Predicat și Sintaxa limbii franceze ·
Pronume demonstrativ
În morfologie, pronumele demonstrativ este un cuvânt gramatical, din clasa pronumelor, care se referă la entități despre care indică în general apropierea ori depărtarea lor față de vorbitor (în unele limbi și față de destinatarul comunicării), în spațiu sau în timp.
Pronume demonstrativ și Propoziție interogativă · Pronume demonstrativ și Sintaxa limbii franceze ·
Pronume interogativ
În gramatică, pronumele interogativ este un pronume care înlocuiește în întrebări parțiale (incompatibile cu răspunsul da sau nu) ceea ce vizează întrebarea și este așteptat în răspunsAvram 1997, pp.
Pronume interogativ și Propoziție interogativă · Pronume interogativ și Sintaxa limbii franceze ·
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Pronume personal și Propoziție interogativă · Pronume personal și Sintaxa limbii franceze ·
Propoziție completivă directă
Propoziția completivă directă este o propoziție subordonată, având la nivel de frază rolul complementului direct pe lângă propoziția regentă.
Propoziție completivă directă și Propoziție interogativă · Propoziție completivă directă și Sintaxa limbii franceze ·
Propoziție completivă indirectă
Propoziția completivă indirectă este o propoziție subordonată corespunzătoare în frază complementului indirect.
Propoziție completivă indirectă și Propoziție interogativă · Propoziție completivă indirectă și Sintaxa limbii franceze ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Propoziție gramaticală și Propoziție interogativă · Propoziție gramaticală și Sintaxa limbii franceze ·
Propoziție subiectivă
Propoziția subiectivă este o propoziție subordonată care constituie în frază echivalentul propozițional al subiectului.
Propoziție interogativă și Propoziție subiectivă · Propoziție subiectivă și Sintaxa limbii franceze ·
Propoziție subordonată
În sintaxa tradițională, propoziția subordonată, numită și dependentă, este o propoziție fără autonomie gramaticală, cu înțeles insuficient, care îndeplinește într-o frază o funcție analogă cu cea a unei părți de propoziție.
Propoziție interogativă și Propoziție subordonată · Propoziție subordonată și Sintaxa limbii franceze ·
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Propoziție interogativă și Registru de limbă · Registru de limbă și Sintaxa limbii franceze ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Propoziție interogativă și Sintaxă · Sintaxa limbii franceze și Sintaxă ·
Subiect (gramatică)
În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Propoziție interogativă și Subiect (gramatică) · Sintaxa limbii franceze și Subiect (gramatică) ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Propoziție interogativă și Substantiv · Sintaxa limbii franceze și Substantiv ·
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Propoziție interogativă și Timp (gramatică) · Sintaxa limbii franceze și Timp (gramatică) ·
Topică
În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni.
Propoziție interogativă și Topică · Sintaxa limbii franceze și Topică ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Propoziție interogativă și Verb · Sintaxa limbii franceze și Verb ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Propoziție interogativă și Sintaxa limbii franceze
- Ceea ce au în comun cu Propoziție interogativă și Sintaxa limbii franceze
- Similarități între Propoziție interogativă și Sintaxa limbii franceze
Comparație între Propoziție interogativă și Sintaxa limbii franceze
Propoziție interogativă are 64 de relații, în timp ce Sintaxa limbii franceze are 105. Așa cum au în comun 38, indicele Jaccard este 22.49% = 38 / (64 + 105).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Propoziție interogativă și Sintaxa limbii franceze. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
