acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Redundanță (lingvistică) și Verb copulativ
Redundanță (lingvistică) și Verb copulativ au 30 lucruri în comun (în Uniunpedie): Accent, Adjectiv, Angela Bidu-Vrănceanu, Atribut, Categorie gramaticală, Cazul acuzativ, Cazul nominativ, Cuvânt, Desinență, Gen gramatical, Gramatică, Limba franceză, Limba maghiară, Limba română, Limbi romanice, Lingvistică, Mihai Eminescu, Număr (gramatică), Nume predicativ, Numeral, Parte de propoziție, Persoană (gramatică), Predicat, Pronume personal, Propoziție gramaticală, Semantică, Sinonim, Sintaxă, Subiect (gramatică), Substantiv.
Accent
În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.
Accent și Redundanță (lingvistică) · Accent și Verb copulativ ·
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Redundanță (lingvistică) · Adjectiv și Verb copulativ ·
Angela Bidu-Vrănceanu
Angela Vrănceanu (născută Bidu) este o specialistă în semantică, lexicologie, lingvistică teoretică și aplicată, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București.
Angela Bidu-Vrănceanu și Redundanță (lingvistică) · Angela Bidu-Vrănceanu și Verb copulativ ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Redundanță (lingvistică) · Atribut și Verb copulativ ·
Categorie gramaticală
În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.
Categorie gramaticală și Redundanță (lingvistică) · Categorie gramaticală și Verb copulativ ·
Cazul acuzativ
În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Cazul acuzativ și Redundanță (lingvistică) · Cazul acuzativ și Verb copulativ ·
Cazul nominativ
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p. 804.
Cazul nominativ și Redundanță (lingvistică) · Cazul nominativ și Verb copulativ ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Redundanță (lingvistică) · Cuvânt și Verb copulativ ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinență și Redundanță (lingvistică) · Desinență și Verb copulativ ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Gen gramatical și Redundanță (lingvistică) · Gen gramatical și Verb copulativ ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Redundanță (lingvistică) · Gramatică și Verb copulativ ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Limba franceză și Redundanță (lingvistică) · Limba franceză și Verb copulativ ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Limba maghiară și Redundanță (lingvistică) · Limba maghiară și Verb copulativ ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Redundanță (lingvistică) · Limba română și Verb copulativ ·
Limbi romanice
Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.
Limbi romanice și Redundanță (lingvistică) · Limbi romanice și Verb copulativ ·
Lingvistică
Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.
Lingvistică și Redundanță (lingvistică) · Lingvistică și Verb copulativ ·
Mihai Eminescu
Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat, în general, ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română.
Mihai Eminescu și Redundanță (lingvistică) · Mihai Eminescu și Verb copulativ ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Număr (gramatică) și Redundanță (lingvistică) · Număr (gramatică) și Verb copulativ ·
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Nume predicativ și Redundanță (lingvistică) · Nume predicativ și Verb copulativ ·
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Numeral și Redundanță (lingvistică) · Numeral și Verb copulativ ·
Parte de propoziție
În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.
Parte de propoziție și Redundanță (lingvistică) · Parte de propoziție și Verb copulativ ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Persoană (gramatică) și Redundanță (lingvistică) · Persoană (gramatică) și Verb copulativ ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Predicat și Redundanță (lingvistică) · Predicat și Verb copulativ ·
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Pronume personal și Redundanță (lingvistică) · Pronume personal și Verb copulativ ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Propoziție gramaticală și Redundanță (lingvistică) · Propoziție gramaticală și Verb copulativ ·
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Redundanță (lingvistică) și Semantică · Semantică și Verb copulativ ·
Sinonim
În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.
Redundanță (lingvistică) și Sinonim · Sinonim și Verb copulativ ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Redundanță (lingvistică) și Sintaxă · Sintaxă și Verb copulativ ·
Subiect (gramatică)
În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Redundanță (lingvistică) și Subiect (gramatică) · Subiect (gramatică) și Verb copulativ ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Redundanță (lingvistică) și Substantiv · Substantiv și Verb copulativ ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Redundanță (lingvistică) și Verb copulativ
- Ceea ce au în comun cu Redundanță (lingvistică) și Verb copulativ
- Similarități între Redundanță (lingvistică) și Verb copulativ
Comparație între Redundanță (lingvistică) și Verb copulativ
Redundanță (lingvistică) are 84 de relații, în timp ce Verb copulativ are 87. Așa cum au în comun 30, indicele Jaccard este 17.54% = 30 / (84 + 87).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Redundanță (lingvistică) și Verb copulativ. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
