Rădăcină și radical (lingvistică) și Tautologie

Comenzi rapide: Diferențele, Similarități, Jaccard Similitudine Coeficient, Bibliografie.

Diferența între Rădăcină și radical (lingvistică) și Tautologie

Rădăcină și radical (lingvistică) vs. Tautologie

În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați. În retorică și în lingvistică, tautologia (Dragomirescu 1995, articolul.Bidu-Vrănceanu 1997, p. 500.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Tihonov 2014, p. 340.Bussmann 1998, p. 911.. După unii autori, tautologia se întâlnește nu numai ca repetarea unui cuvânt drept aceeași parte de vorbire, ci și a unui radical cu morfeme care formează cuvinte părți de vorbire diferite. Două asemenea cuvinte formează o construcție numită figură etimologicăSzathmári 2008, articolul Tautológia.. Noțiunea de tautologie este înrudită cu cea de pleonasm. Au în comun exprimarea repetată a aceluiași denotat, și unii autori le tratează ca sinonime. De exemplu, după Grevisse și Goosse, pleonasmul „este numit și tautologie într-un sens apropiat”. Constantinescu-Dobridor 1998 vede în tautologii „un fel de pleonasme acceptate”. Alții însă, precum Dragomirescu 1995, consideră că tautologia nu trebuie confundată cu pleonasmul, care este, în opinia lor, nu repetarea unui cuvânt, ci adăugarea unui sinonim al unui cuvânt, a unui cuvânt având sensul inclus în altul, sau a unei perifraze a altuia, ex. „Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte”Constantinescu-Dobridor, articolul., „Cobori în jos, luceafăr blând, / Alunecând pe-o rază” (Mihai Eminescu)Bidu-Vrănceanu 1997, p. 366-367.. Autori care tratează separat tautologia și pleonasmul, includ totuși cazuri de repetare a unui cuvânt sau a unui radical printre pleonasme. În acest articol, tautologia este tratată conform definiției de la început. Ea poate fi privită din mai multe puncte de vedere: logic, pragmatic, stilistic și gramatical.

Adjectiv

În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.

Adjectiv și Rădăcină și radical (lingvistică) · Adjectiv și Tautologie · Vezi mai mult »

Cuvânt

În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.

Cuvânt și Rădăcină și radical (lingvistică) · Cuvânt și Tautologie · Vezi mai mult »

Gramatică

Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.

Gramatică și Rădăcină și radical (lingvistică) · Gramatică și Tautologie · Vezi mai mult »

Lingvistică

Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.

Lingvistică și Rădăcină și radical (lingvistică) · Lingvistică și Tautologie · Vezi mai mult »

Morfem

În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.

Morfem și Rădăcină și radical (lingvistică) · Morfem și Tautologie · Vezi mai mult »

Parte de vorbire

În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Parte de vorbire și Rădăcină și radical (lingvistică) · Parte de vorbire și Tautologie · Vezi mai mult »

Pragmatică

Pragmatica este o ramură a lingvisticii, care analizează relația dintre semne și interpretarea lor.

Pragmatică și Rădăcină și radical (lingvistică) · Pragmatică și Tautologie · Vezi mai mult »

Pronume

În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.

Pronume și Rădăcină și radical (lingvistică) · Pronume și Tautologie · Vezi mai mult »

Propoziție gramaticală

Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.

Propoziție gramaticală și Rădăcină și radical (lingvistică) · Propoziție gramaticală și Tautologie · Vezi mai mult »

Sinonim

În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.

Rădăcină și radical (lingvistică) și Sinonim · Sinonim și Tautologie · Vezi mai mult »

Substantiv

În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.

Rădăcină și radical (lingvistică) și Substantiv · Substantiv și Tautologie · Vezi mai mult »

Verb

În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.

Rădăcină și radical (lingvistică) și Verb · Tautologie și Verb · Vezi mai mult »