Similarități între Schimbare lingvistică și Sintaxă
Schimbare lingvistică și Sintaxă au 27 lucruri în comun (în Uniunpedie): Accent, Adjectiv, Angela Bidu-Vrănceanu, Caz (gramatică), Compunere (lingvistică), Comunicare, Cuvânt, Desinență, Gramatică, Lexic, Limba franceză, Limba maghiară, Limba română, Limbă (comunicare), Morfologie (lingvistică), Omonimie, Parte de propoziție, Prozodie, Registru de limbă, Semantică, Sintagmă, Sociolingvistică, Subordonare (gramatică), Substantiv, Topică, Varietate (lingvistică), Viitor (gramatică).
Accent
În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.
Accent și Schimbare lingvistică · Accent și Sintaxă ·
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Schimbare lingvistică · Adjectiv și Sintaxă ·
Angela Bidu-Vrănceanu
Angela Vrănceanu (născută Bidu) este o specialistă în semantică, lexicologie, lingvistică teoretică și aplicată, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București.
Angela Bidu-Vrănceanu și Schimbare lingvistică · Angela Bidu-Vrănceanu și Sintaxă ·
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Caz (gramatică) și Schimbare lingvistică · Caz (gramatică) și Sintaxă ·
Compunere (lingvistică)
În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.
Compunere (lingvistică) și Schimbare lingvistică · Compunere (lingvistică) și Sintaxă ·
Comunicare
Acest articol tratează comunicarea între doi oameni din punct de vedere general.
Comunicare și Schimbare lingvistică · Comunicare și Sintaxă ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Schimbare lingvistică · Cuvânt și Sintaxă ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinență și Schimbare lingvistică · Desinență și Sintaxă ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Schimbare lingvistică · Gramatică și Sintaxă ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Lexic și Schimbare lingvistică · Lexic și Sintaxă ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Limba franceză și Schimbare lingvistică · Limba franceză și Sintaxă ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Limba maghiară și Schimbare lingvistică · Limba maghiară și Sintaxă ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Schimbare lingvistică · Limba română și Sintaxă ·
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Limbă (comunicare) și Schimbare lingvistică · Limbă (comunicare) și Sintaxă ·
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Morfologie (lingvistică) și Schimbare lingvistică · Morfologie (lingvistică) și Sintaxă ·
Omonimie
În lingvistică, omonimia se referă la un grup de cuvinte care au aceeași ortografie și pronunție, dar au sensuri diferite.
Omonimie și Schimbare lingvistică · Omonimie și Sintaxă ·
Parte de propoziție
În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.
Parte de propoziție și Schimbare lingvistică · Parte de propoziție și Sintaxă ·
Prozodie
În lingvistică, termenul prozodie (cf. prosodie Bussmann 1998, p. 962.) denumește, în limba franceză și în cele care au preluat sensul dat termenului în aceasta (de exemplu româna), ramura foneticii și a fonologiei ce studiază așa-numitele unități suprasegmentale sau prozodice ale limbii.
Prozodie și Schimbare lingvistică · Prozodie și Sintaxă ·
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Registru de limbă și Schimbare lingvistică · Registru de limbă și Sintaxă ·
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Schimbare lingvistică și Semantică · Semantică și Sintaxă ·
Sintagmă
Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.
Schimbare lingvistică și Sintagmă · Sintagmă și Sintaxă ·
Sociolingvistică
Sociolingvistica este o ramură a lingvisticii care studiază influența societății asupra limbii.
Schimbare lingvistică și Sociolingvistică · Sintaxă și Sociolingvistică ·
Subordonare (gramatică)
În gramatică, subordonarea este unul dintre raporturile sintactice.
Schimbare lingvistică și Subordonare (gramatică) · Sintaxă și Subordonare (gramatică) ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Schimbare lingvistică și Substantiv · Sintaxă și Substantiv ·
Topică
În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni.
Schimbare lingvistică și Topică · Sintaxă și Topică ·
Varietate (lingvistică)
În lingvistică, o varietate este o ramificație a unei limbi, care constituie un sistem lingvistic specific și unitar, folosit de o categorie de vorbitori delimitată după anumite criterii extralingvistice.
Schimbare lingvistică și Varietate (lingvistică) · Sintaxă și Varietate (lingvistică) ·
Viitor (gramatică)
În gramatică, termenul „viitor” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.
Schimbare lingvistică și Viitor (gramatică) · Sintaxă și Viitor (gramatică) ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Schimbare lingvistică și Sintaxă
- Ceea ce au în comun cu Schimbare lingvistică și Sintaxă
- Similarități între Schimbare lingvistică și Sintaxă
Comparație între Schimbare lingvistică și Sintaxă
Schimbare lingvistică are 136 de relații, în timp ce Sintaxă are 66. Așa cum au în comun 27, indicele Jaccard este 13.37% = 27 / (136 + 66).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Schimbare lingvistică și Sintaxă. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: