acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Sintaxă și Substantiv
Sintaxă și Substantiv au 32 lucruri în comun (în Uniunpedie): Acord (gramatică), Adjectiv, Angela Bidu-Vrănceanu, Atribut, Caz (gramatică), Cazul acuzativ, Complement, Complement direct, Compunere (lingvistică), Cuvânt, Declinare, Desinență, Diasistemul slav de centru-sud, Gramatică, Lexic, Limba bosniacă, Limba croată, Limba franceză, Limba maghiară, Limba muntenegreană, Limba română, Limba sârbă, Limbă (comunicare), Mioara Avram, Morfologie (lingvistică), Parte de vorbire, Predicat, Propoziție gramaticală, Semantică, Sinonim, ..., Subiect (gramatică), Subordonare (gramatică). Extinde indicele (2 Mai Mult) »
Acord (gramatică)
În gramatică, acordul este manifestarea relației sintactice dintre două (sau mai multe) cuvinte prin modificări morfologice ale unuia din cuvintele implicate.
Acord (gramatică) și Sintaxă · Acord (gramatică) și Substantiv ·
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Sintaxă · Adjectiv și Substantiv ·
Angela Bidu-Vrănceanu
Angela Vrănceanu (născută Bidu) este o specialistă în semantică, lexicologie, lingvistică teoretică și aplicată, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București.
Angela Bidu-Vrănceanu și Sintaxă · Angela Bidu-Vrănceanu și Substantiv ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Sintaxă · Atribut și Substantiv ·
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Caz (gramatică) și Sintaxă · Caz (gramatică) și Substantiv ·
Cazul acuzativ
În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Cazul acuzativ și Sintaxă · Cazul acuzativ și Substantiv ·
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Complement și Sintaxă · Complement și Substantiv ·
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Complement direct și Sintaxă · Complement direct și Substantiv ·
Compunere (lingvistică)
În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.
Compunere (lingvistică) și Sintaxă · Compunere (lingvistică) și Substantiv ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Sintaxă · Cuvânt și Substantiv ·
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Declinare și Sintaxă · Declinare și Substantiv ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinență și Sintaxă · Desinență și Substantiv ·
Diasistemul slav de centru-sud
Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.
Diasistemul slav de centru-sud și Sintaxă · Diasistemul slav de centru-sud și Substantiv ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Sintaxă · Gramatică și Substantiv ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Lexic și Sintaxă · Lexic și Substantiv ·
Limba bosniacă
Limba bosniacă (bosanski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de bosniaci.
Limba bosniacă și Sintaxă · Limba bosniacă și Substantiv ·
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Limba croată și Sintaxă · Limba croată și Substantiv ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Limba franceză și Sintaxă · Limba franceză și Substantiv ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Limba maghiară și Sintaxă · Limba maghiară și Substantiv ·
Limba muntenegreană
Limba muntenegreană (crnogorski jezik, црногорски језик) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni.
Limba muntenegreană și Sintaxă · Limba muntenegreană și Substantiv ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Sintaxă · Limba română și Substantiv ·
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Limba sârbă și Sintaxă · Limba sârbă și Substantiv ·
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Limbă (comunicare) și Sintaxă · Limbă (comunicare) și Substantiv ·
Mioara Avram
Mioara Avram (n. 4 februarie 1932, Tulcea, d. 12 iulie 2004, București) a fost o lingvistă română.
Mioara Avram și Sintaxă · Mioara Avram și Substantiv ·
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Morfologie (lingvistică) și Sintaxă · Morfologie (lingvistică) și Substantiv ·
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Parte de vorbire și Sintaxă · Parte de vorbire și Substantiv ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Predicat și Sintaxă · Predicat și Substantiv ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Propoziție gramaticală și Sintaxă · Propoziție gramaticală și Substantiv ·
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Semantică și Sintaxă · Semantică și Substantiv ·
Sinonim
În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.
Sinonim și Sintaxă · Sinonim și Substantiv ·
Subiect (gramatică)
În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Sintaxă și Subiect (gramatică) · Subiect (gramatică) și Substantiv ·
Subordonare (gramatică)
În gramatică, subordonarea este unul dintre raporturile sintactice.
Sintaxă și Subordonare (gramatică) · Subordonare (gramatică) și Substantiv ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Sintaxă și Substantiv
- Ceea ce au în comun cu Sintaxă și Substantiv
- Similarități între Sintaxă și Substantiv
Comparație între Sintaxă și Substantiv
Sintaxă are 66 de relații, în timp ce Substantiv are 124. Așa cum au în comun 32, indicele Jaccard este 16.84% = 32 / (66 + 124).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Sintaxă și Substantiv. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
