acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Verb copulativ și Vorbire directă și vorbire indirectă
Verb copulativ și Vorbire directă și vorbire indirectă au 33 lucruri în comun (în Uniunpedie): Accent, Adverb, Cuvânt, Diasistemul slav de centru-sud, Frază, Gramatică, Gustave Flaubert, Indicativ, Infinitiv, Lexic, Limba franceză, Limba maghiară, Limba muntenegreană, Limba română, Mioara Avram, Mod (gramatică), Modalitate (lingvistică), Morfologie (lingvistică), Persoană (gramatică), Predicat, Pronume, Pronume demonstrativ, Pronume personal, Propoziție atributivă, Propoziție gramaticală, Propoziție predicativă, Propoziție subiectivă, Registru de limbă, Sinonim, Sintaxă, ..., Substantiv, Timp (gramatică), Verb. Extinde indicele (3 Mai Mult) »
Accent
În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.
Accent și Verb copulativ · Accent și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Adverb și Verb copulativ · Adverb și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Verb copulativ · Cuvânt și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Diasistemul slav de centru-sud
Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.
Diasistemul slav de centru-sud și Verb copulativ · Diasistemul slav de centru-sud și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Frază și Verb copulativ · Frază și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Verb copulativ · Gramatică și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Gustave Flaubert
Gustave Flaubert a fost un romancier și dramaturg francez, cunoscut mai ales datorită romanului Madame Bovary (Doamna Bovary) operă capitală pentru literatura secolului al XIX-lea.
Gustave Flaubert și Verb copulativ · Gustave Flaubert și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Indicativ și Verb copulativ · Indicativ și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Infinitiv și Verb copulativ · Infinitiv și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Lexic și Verb copulativ · Lexic și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Limba franceză și Verb copulativ · Limba franceză și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Limba maghiară și Verb copulativ · Limba maghiară și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Limba muntenegreană
Limba muntenegreană (crnogorski jezik, црногорски језик) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni.
Limba muntenegreană și Verb copulativ · Limba muntenegreană și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Verb copulativ · Limba română și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Mioara Avram
Mioara Avram (n. 4 februarie 1932, Tulcea, d. 12 iulie 2004, București) a fost o lingvistă română.
Mioara Avram și Verb copulativ · Mioara Avram și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Mod (gramatică)
În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.
Mod (gramatică) și Verb copulativ · Mod (gramatică) și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Modalitate (lingvistică)
În semantică, modalitatea este o categorie care exprimă atitudinea vorbitorului față de cele exprimate în propozițieBussmann 1998, p. 754.
Modalitate (lingvistică) și Verb copulativ · Modalitate (lingvistică) și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Morfologie (lingvistică) și Verb copulativ · Morfologie (lingvistică) și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Persoană (gramatică) și Verb copulativ · Persoană (gramatică) și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Predicat și Verb copulativ · Predicat și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.
Pronume și Verb copulativ · Pronume și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Pronume demonstrativ
În morfologie, pronumele demonstrativ este un cuvânt gramatical, din clasa pronumelor, care se referă la entități despre care indică în general apropierea ori depărtarea lor față de vorbitor (în unele limbi și față de destinatarul comunicării), în spațiu sau în timp.
Pronume demonstrativ și Verb copulativ · Pronume demonstrativ și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Pronume personal și Verb copulativ · Pronume personal și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Propoziție atributivă
În sintaxa frazei, propoziția atributivă este o propoziție subordonată unei entități lingvistice numite antecedent, pe care o reia.
Propoziție atributivă și Verb copulativ · Propoziție atributivă și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Propoziție gramaticală și Verb copulativ · Propoziție gramaticală și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Propoziție predicativă
Propoziția predicativă constituie în frază o realizare propozițională a numelui predicativ.
Propoziție predicativă și Verb copulativ · Propoziție predicativă și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Propoziție subiectivă
Propoziția subiectivă este o propoziție subordonată care constituie în frază echivalentul propozițional al subiectului.
Propoziție subiectivă și Verb copulativ · Propoziție subiectivă și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Registru de limbă și Verb copulativ · Registru de limbă și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Sinonim
În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.
Sinonim și Verb copulativ · Sinonim și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Sintaxă și Verb copulativ · Sintaxă și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Substantiv și Verb copulativ · Substantiv și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Timp (gramatică) și Verb copulativ · Timp (gramatică) și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Verb și Verb copulativ · Verb și Vorbire directă și vorbire indirectă ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Verb copulativ și Vorbire directă și vorbire indirectă
- Ceea ce au în comun cu Verb copulativ și Vorbire directă și vorbire indirectă
- Similarități între Verb copulativ și Vorbire directă și vorbire indirectă
Comparație între Verb copulativ și Vorbire directă și vorbire indirectă
Verb copulativ are 87 de relații, în timp ce Vorbire directă și vorbire indirectă are 65. Așa cum au în comun 33, indicele Jaccard este 21.71% = 33 / (87 + 65).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Verb copulativ și Vorbire directă și vorbire indirectă. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
