Împrumut (lingvistică) și Familie lexicală

Comenzi rapide: Diferențele, Similarități, Jaccard Similitudine Coeficient, Bibliografie.

Diferența între Împrumut (lingvistică) și Familie lexicală

Împrumut (lingvistică) vs. Familie lexicală

În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58. În lexicologie, termenul familie lexicală sau familie de cuvinte desemnează un grup de cuvinte care constituie o sferă considerată mai mare sau mai mică în prinvința originii lor, în funcție de viziunea lingvistului care o stabilește.

Adjectiv

În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.

Împrumut (lingvistică) și Adjectiv · Adjectiv și Familie lexicală · Vezi mai mult »

Afix

În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.

Împrumut (lingvistică) și Afix · Afix și Familie lexicală · Vezi mai mult »

Derivare (lingvistică)

În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.

Împrumut (lingvistică) și Derivare (lingvistică) · Derivare (lingvistică) și Familie lexicală · Vezi mai mult »

Fonetică

Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.

Împrumut (lingvistică) și Fonetică · Familie lexicală și Fonetică · Vezi mai mult »

Indicativ

În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.

Împrumut (lingvistică) și Indicativ · Familie lexicală și Indicativ · Vezi mai mult »

Limba franceză

Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.

Împrumut (lingvistică) și Limba franceză · Familie lexicală și Limba franceză · Vezi mai mult »

Limba italiană

Limba italiană (lingua italiana) este o limbă romanică din subgrupul italo-dalmat vorbită de aproximativ 62 de milioane de oameni, din care majoritatea locuiesc în Italia.

Împrumut (lingvistică) și Limba italiană · Familie lexicală și Limba italiană · Vezi mai mult »

Limba maghiară

Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.

Împrumut (lingvistică) și Limba maghiară · Familie lexicală și Limba maghiară · Vezi mai mult »

Limba română

Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.

Împrumut (lingvistică) și Limba română · Familie lexicală și Limba română · Vezi mai mult »

Limba sanscrită

Fragment scanat din Biblia scrisă în sanscrită, publicată la 1863 (azi, acest exemplar nu mai e protejat de drepturile de proprietate intelectuală). Limba sanscrită (în) este una dintre primele limbi indo-europene scrise.

Împrumut (lingvistică) și Limba sanscrită · Familie lexicală și Limba sanscrită · Vezi mai mult »

Limba slavă veche

Limba slavă veche (sau paleoslavă; nume abreviat des în limba română: LSV; în slava veche: словѣ́ньскъ ѩꙁꙑ́къ, slověnĭskŭ językŭ) s-a dezvoltat începând cu secolul al VII-lea (în urma separării ramurii de sud a slavei comune).

Împrumut (lingvistică) și Limba slavă veche · Familie lexicală și Limba slavă veche · Vezi mai mult »

Lingvistică comparativă

Lingvistica comparativă (sau lingvistica comparată, numită mai demult filologie comparată) este o ramură a lingvisticii istorice.

Împrumut (lingvistică) și Lingvistică comparativă · Familie lexicală și Lingvistică comparativă · Vezi mai mult »

Morfologie (lingvistică)

În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.

Împrumut (lingvistică) și Morfologie (lingvistică) · Familie lexicală și Morfologie (lingvistică) · Vezi mai mult »

Număr (gramatică)

În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.

Împrumut (lingvistică) și Număr (gramatică) · Familie lexicală și Număr (gramatică) · Vezi mai mult »

Persoană (gramatică)

În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.

Împrumut (lingvistică) și Persoană (gramatică) · Familie lexicală și Persoană (gramatică) · Vezi mai mult »

Semantică

Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.

Împrumut (lingvistică) și Semantică · Familie lexicală și Semantică · Vezi mai mult »

Sinonim

În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.

Împrumut (lingvistică) și Sinonim · Familie lexicală și Sinonim · Vezi mai mult »

Substantiv

În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.

Împrumut (lingvistică) și Substantiv · Familie lexicală și Substantiv · Vezi mai mult »

Timp (gramatică)

În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.

Împrumut (lingvistică) și Timp (gramatică) · Familie lexicală și Timp (gramatică) · Vezi mai mult »

Verb

În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.

Împrumut (lingvistică) și Verb · Familie lexicală și Verb · Vezi mai mult »