acces mai rapid decât browser-ul!
151 relaţii: Adjectiv, Adjectiv demonstrativ, Adverb predicativ, Adverbul în limba maghiară, Afix, Aglutinare (lingvistică), Anaforă (lingvistică), Antiparalelism, Antonim, Apoziție, Arhaism, Articol (gramatică), Atribut, Atribut adverbial, Augmentativ, Împrumut (lingvistică), Caloscypha fulgens, Cataforă, Cazul genitiv, Ceangăi, Co-ocurență, Complement, Complement circumstanțial, Complement circumstanțial instrumental, Complement circumstanțial sociativ, Complement direct, Complement indirect, Compunere (lingvistică), Conector (lingvistică), Conjuncție, Contraexemplu, Conversiune (lingvistică), Cuvânt propoziție, Cuvintele funcționale în limba maghiară, Cuvintele propoziții în limba maghiară, Dănilă Prepeleac, Declinare, Deixis, Derivare (lingvistică), Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză, Determinant (gramatică), Dialectele limbii maghiare, Diminutiv, Discurs (lingvistică), Dismas, Dual (gramatică), Element predicativ suplimentar, Enunț (lingvistică), Epenteză, Epiteză, ..., Epizeuxis, Expletiv, Fantasmagorie, Flexiune, Floare albastră, Fonologia limbii maghiare, Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Forme verbale temporale în limba română, Fraza în limba maghiară, Fuck, Gerunziu, Glosar de lingvistică, Grad de comparație, Graiul muntenesc, Graiul oltenesc, Gramatica limbii poloneze, Gramaticalizare, Istoria limbii franceze, Lexic, Lexicul limbii franceze, Limba aromână, Limba bosniacă, Limba croată, Limba franceză, Limba maghiară, Limba sârbă, Limba sârbocroată, Limba spaniolă, Limba suedeză, Limba ucraineană, Limbă vehiculară, Limbi mande, Limbile Republicii Moldova, Lingua franca nova, Listă de numere, Locuțiune adverbială, Manuscris, Metaforă, Mod (gramatică), Modalitate (lingvistică), Modalizator, Negație (gramatică), Neologism, Nu, Nume predicativ, Numeral, Ortografia limbii franceze, Ortografie, Paragraf (lingvistică), Paralel, Parte de propoziție, Parte de vorbire, Parte de vorbire neflexibilă, Particulă (gramatică), Particulă modală, Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză, Perifrază (lingvistică), Pleonasm, Plumb (George Bacovia), Polisemie, Predicat, Predicat nominal, Prepoziție, Proces (lingvistică), Pronume, Pronume de întărire, Pronume interogativ, Pronume negativ, Propoziția în limba maghiară, Propoziție atributivă, Propoziție circumstanțială condițională, Propoziție circumstanțială de excepție, Propoziție circumstanțială de loc, Propoziție circumstanțială de relație, Propoziție circumstanțială de scop, Propoziție circumstanțială opozițională, Propoziție circumstanțială sociativă, Propoziție gramaticală, Propoziție interogativă, Propoziție predicativă suplimentară, Prozodie, Recțiune, Retronym, Riksmål, Rimă, Sintaxa limbii franceze, Subiect (gramatică), Subordonare (gramatică), Substantiv, Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară, Sunet de legătură, Timp (gramatică), Unitate frazeologică, Varietățile regionale ale limbii franceze, Verb copulativ, Verb impersonal, Verbul în limba franceză, Verbul în limba maghiară, Viitor (gramatică), Vocabularul limbii române, Vorbire directă și vorbire indirectă. Extinde indicele (101 Mai Mult) »
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Nou!!: Adverb și Adjectiv · Vezi mai mult »
Adjectiv demonstrativ
În morfologie, adjectivul demonstrativ este un cuvânt gramatical din categoria adjectivelor pronominale, care determină un substantiv indicând în general apropierea ori depărtarea acestuia față de vorbitor (uneori și față de destinatarul comunicării) în spațiu sau în timp.
Nou!!: Adverb și Adjectiv demonstrativ · Vezi mai mult »
Adverb predicativ
Adverbele predicative sunt adverbe de mod ce pot avea funcția de predicat verbal atunci când sunt urmate de conjuncția subordonatoare că care introduce o propoziție subordonată subiectivă.
Nou!!: Adverb și Adverb predicativ · Vezi mai mult »
Adverbul în limba maghiară
Acest articol se limitează la partea din morfologia limbii maghiare care se ocupă de adverb, tratând clasificarea adverbelor, formarea de adverbe prin derivare și exprimarea gradelor lor de comparație.
Nou!!: Adverb și Adverbul în limba maghiară · Vezi mai mult »
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Nou!!: Adverb și Afix · Vezi mai mult »
Aglutinare (lingvistică)
În lingvistică, aglutinarea (de la verbul latinesc agglutinare „a lipi laolaltă”) este un procedeu de formare a cuvintelor prin lipirea strânsă a unei particule sau a unui afix la un cuvânt, ori a unui cuvânt la alt cuvânt.
Nou!!: Adverb și Aglutinare (lingvistică) · Vezi mai mult »
Anaforă (lingvistică)
Termenul anaforă (cf. anaphore, anaphora) provine din cuvântul din greaca veche ἀναφορά (anaforá), format din ἀνά (aná) „în sus” + φέρω (féro) „(eu) duc”.
Nou!!: Adverb și Anaforă (lingvistică) · Vezi mai mult »
Antiparalelism
Termenul de antiparalelism (cu adjectivul și adverbul corespunzătoare - antiparalel/ă/i/e) se pot referi la.
Nou!!: Adverb și Antiparalelism · Vezi mai mult »
Antonim
În semantică, termenul antonim (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 54–55.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 68.Dubois 2002, p. 40–41.Szathmári 2008, articolul Antonímia.. Antonimele au una sau mai multe trăsături comune de sens la care se adaugă trăsături opuse, ceea ce stabilește relația de antonimie. Uneori, trăsătura comună este exprimată de aceeași bază, iar opoziția este marcată de un afix la unul din membrii perechii, ex. hidratat vs. deshidratat, sau de afixe diferite la fiecare membru, ex. a îngropa vs. a dezgropa. Acestea sunt cazuri când antonimia este riguros exprimată lingvistic. Alteori, trăsătura comună este domeniul noțional la care se referă antonimele. De exemplu, în cazul adjectivelor cald vs. rece cu sensul lor propriu, acest domeniu este temperatura. Cuvintele polisemantice pot avea antonime diferite în funcție de sensul cu care sunt folosite, de exemplu густой gustoi „des” vs. редкий redki „rar”, și густой „dens” vs. жидкий jidki „lichid”. Deși rar, se întâlnesc și cuvinte care au sensuri antonimice, de exemplu a împrumuta care înseamnă „a da împrumut” și „a lua împrumut”. La fel sunt corespondentele rusesc și maghiar ale acestui verb, одолжить odoljit, respectiv kölcsönöz. Alt exemplu este louer „a închiria” care are sensurile „a da în chirie” și „a lua în chirie”, ca și corespondentul său românesc.
Nou!!: Adverb și Antonim · Vezi mai mult »
Apoziție
În gramatică, termenul „apoziție” (de la cuvântul latinesc appŏsĭtĭo „adăugare”) are interpretări diferite la diferiți autoriDubois 2002, p. 46.
Nou!!: Adverb și Apoziție · Vezi mai mult »
Arhaism
În lingvistică, termenul arhaism.
Nou!!: Adverb și Arhaism · Vezi mai mult »
Articol (gramatică)
fără articole În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Adverb și Articol (gramatică) · Vezi mai mult »
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Nou!!: Adverb și Atribut · Vezi mai mult »
Atribut adverbial
Atributul adverbial este un atribut exprimat printr-un adverb sau printr-o locuțiune adverbială.
Nou!!: Adverb și Atribut adverbial · Vezi mai mult »
Augmentativ
În semantică și în pragmatică, termenul augmentativ denumește un cuvânt format de la alt cuvânt, primul exprimând, în principiu, în funcție de partea de vorbire, dimensiunile mai mari (la substantive), gradul mai înalt de manifestare a caracteristicii (la adjective) sau intensitatea mai mare a acțiunii (la verbe) pe care le exprimă cuvântul bază.
Nou!!: Adverb și Augmentativ · Vezi mai mult »
Împrumut (lingvistică)
În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58.
Nou!!: Adverb și Împrumut (lingvistică) · Vezi mai mult »
Caloscypha fulgens
Caloscypha fulgens (Christian Hendrik Persoon, 1822 ex Émile Boudier, 1885) din încrengătura Ascomycota, în familia Caloscyphaceae și de genul Caloscypha, este o ciupercă comestibilă și saprofită, în unii ani absentă, în alții foarte frecventă.
Nou!!: Adverb și Caloscypha fulgens · Vezi mai mult »
Cataforă
În lingvistică, termenul cu forma românească cataforă a fost format de către lingvistul german K. Bühler, din elementele grecești vechi κατά (katá) „în jos” și φέρω (féro) „(eu) duc”, rezultând cuvântul καταφορά (kataforá), prin analogie cu termenul ἀναφορά (anaforá) „anaforă”.
Nou!!: Adverb și Cataforă · Vezi mai mult »
Cazul genitiv
În gramatică, genitivul este un caz care exprimă, în sensul cel mai larg, faptul că un obiect (în sens larg) este în raport cu alt obiectČirgić 2010, p. 184 (gramatică muntenegreană).
Nou!!: Adverb și Cazul genitiv · Vezi mai mult »
Ceangăi
Ceangăii (în, în sau Tschangonen) sunt un grup etnografic maghiar format astăzi din trei populații cu localizări geografice diferite.
Nou!!: Adverb și Ceangăi · Vezi mai mult »
Co-ocurență
În lingvistică, co-ocurența este prezența simultană a două sau mai multe entități lingvistice în același context, acesta fiind considerat în sensul cel mai larg, de la silabă la contextul situațional.
Nou!!: Adverb și Co-ocurență · Vezi mai mult »
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Nou!!: Adverb și Complement · Vezi mai mult »
Complement circumstanțial
În sintaxa tradițională, complementul circumstanțial (prescurtat CC) este o specie de complement format dintr-un ansamblu eterogen de subspecii definite în primul rând semanticBidu-Vrănceanu 1997, p. 101.
Nou!!: Adverb și Complement circumstanțial · Vezi mai mult »
Complement circumstanțial instrumental
Complementul circumstanțial instrumental este o parte secundară de propoziție care face parte din categoria mai largă a complementelor și din cea mai restrânsă a complementelor circumstanțiale.
Nou!!: Adverb și Complement circumstanțial instrumental · Vezi mai mult »
Complement circumstanțial sociativ
Complementul circumstanțial sociativ este o parte secundară de propoziție care face parte din categoria mai largă a complementelor și din cea mai restrânsă a complementelor circumstanțiale.
Nou!!: Adverb și Complement circumstanțial sociativ · Vezi mai mult »
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Nou!!: Adverb și Complement direct · Vezi mai mult »
Complement indirect
În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.
Nou!!: Adverb și Complement indirect · Vezi mai mult »
Compunere (lingvistică)
În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.
Nou!!: Adverb și Compunere (lingvistică) · Vezi mai mult »
Conector (lingvistică)
În lingvistică, noțiunea de conector nu are o definiție general acceptată, și nici ceea ce se consideră că reprezintă nu este denumit de toți autorii cu acest termen.
Nou!!: Adverb și Conector (lingvistică) · Vezi mai mult »
Conjuncție
În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.
Nou!!: Adverb și Conjuncție · Vezi mai mult »
Contraexemplu
În logică, și în special în aplicațiile sale de care se leagă însăși existența sa, matematica și filozofia, un contraexemplu este o excepție a unei legi generale propuse.
Nou!!: Adverb și Contraexemplu · Vezi mai mult »
Conversiune (lingvistică)
În lingvistică, termenul conversiune denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, prin care un cuvânt trece dintr-o clasă lexico-gramaticală în alta, adică devine altă parte de vorbireConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Adverb și Conversiune (lingvistică) · Vezi mai mult »
Cuvânt propoziție
Cuvântul propoziție este un cuvânt care poate constitui singur un enunț, îndeplinind din punct de vedere semantic rolul unei propozițiiDubois 2002, p. 313.
Nou!!: Adverb și Cuvânt propoziție · Vezi mai mult »
Cuvintele funcționale în limba maghiară
Acest articol se limitează la acea parte a morfologiei limbii maghiare care se ocupă cu cuvintele funcționale sau gramaticale, adică acele cuvinte al căror rol gramatical este preponderent față de rolul semantic, tratând clasificarea și funcțiile lor, precum și sufixele pe care le pot primi unele dintre ele.
Nou!!: Adverb și Cuvintele funcționale în limba maghiară · Vezi mai mult »
Cuvintele propoziții în limba maghiară
Cuvintele propoziții sunt considerate, în gramaticile limbii maghiare, acele cuvinte (în afară de verbe) ce se caracterizează prin faptul că pot constitui singure o propoziție neanalizabilă.
Nou!!: Adverb și Cuvintele propoziții în limba maghiară · Vezi mai mult »
Dănilă Prepeleac
„Dănilă Prepeleac” este o poveste scrisă de Ion Creangă și publicată la 1 martie 1876 în revista Convorbiri literare din Iași.
Nou!!: Adverb și Dănilă Prepeleac · Vezi mai mult »
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Nou!!: Adverb și Declinare · Vezi mai mult »
Deixis
În lingvistică, termenul deixis (din cuvântul grecesc vechi δεῖξις (deixis) „arătare”) a fost adoptat din logica formală.
Nou!!: Adverb și Deixis · Vezi mai mult »
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.
Nou!!: Adverb și Derivare (lingvistică) · Vezi mai mult »
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză
Acest articol prezintă succint determinanții abstracți (articolul hotărât, articolul nehotărât, articolul partitiv, numeralul ca determinant și adjectivele pronominale), precum și părțile de vorbire nominale ale limbii franceze: substantivul, adjectivul calificativ, numeralul nedeterminant și pronumele (personal, posesiv, demonstrativ, interogativ, relativ și nehotărât).
Nou!!: Adverb și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză · Vezi mai mult »
Determinant (gramatică)
În gramatică, conform unei definiții generale, un determinant este un termen subordonat altui termen, numit „determinat” sau „regent”, în cadrul unui raport sintactic.
Nou!!: Adverb și Determinant (gramatică) · Vezi mai mult »
Dialectele limbii maghiare
Dialectele limbii maghiare sunt numeroase, dar limba maghiară este totuși unitară, adică înțelegerea mutuală este în general posibilă între vorbitorii dialectelor, chiar și atunci când nu vorbesc limba comună.
Nou!!: Adverb și Dialectele limbii maghiare · Vezi mai mult »
Diminutiv
În semantică și în pragmatică, termenul diminutiv (cf. diminutif, deminutivus Bidu-Vrănceanu 1997, p. 170.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 315.Crystal 2008, p. 145.Dubois 2002, p. 148.. Diminutivul rămâne aceeași parte de vorbire ca și cuvântul bază. Părțile de vorbire în care se formează diminutive și ponderea lor în acestea depinde de limba dată. De exemplu, în limba română se formează de la substantive, adjective și, foarte rar, de la adverbe și pronume, dar în limbi precum BCMSBarić 1997, p. 225 (gramatică croată)., maghiaraSzende și Kassai 2007, p. 337. sau, în mai mică măsură, francezaGrevisse și Goosse 2007, p. 180., se formează și de la verbe. De asemenea, unele limbi sunt mai bogate în diminutive decât altele, de pildă româna și alte limbi romanice decât francezaGrevisse și Goosse 2007, p. 171–172.. Frecvența diminutivelor depinde și de varietatea de limbă. Ele sunt mai frecvente în registrele popular și familiar, sau în limbajul adulților folosit cu copiii mici, decât în alte varietăți.
Nou!!: Adverb și Diminutiv · Vezi mai mult »
Discurs (lingvistică)
Termenul „discurs” își are originea în retorică, dar a fost adoptat și de lingvistică.
Nou!!: Adverb și Discurs (lingvistică) · Vezi mai mult »
Dismas
Dismas, cunoscut și sub numele de Tâlharul pocăit sau tâlharul cel bun, este unul dintre cei doi tâlhari nenumiți din relatarea lui Luca a răstignirii lui Isus din Noul Testament.
Nou!!: Adverb și Dismas · Vezi mai mult »
Dual (gramatică)
Dual sau numărul dual este o formă a numărului gramatical, care se referă la două elemente sau la o pereche de elemente, spre deosebire de singular (care se referă la un singur element) și de plural (care denumește mai multe elemente).
Nou!!: Adverb și Dual (gramatică) · Vezi mai mult »
Element predicativ suplimentar
În sintaxa tradițională a limbii române, termenul „element predicativ suplimentar” (EPS) denumește o parte secundară de propoziție considerată cu dublă subordonare, față de un verb sau față de o interjecție predicativă, pe de o parte, și față de un substantiv sau pronume cu diverse funcții, pe de altă parte.
Nou!!: Adverb și Element predicativ suplimentar · Vezi mai mult »
Enunț (lingvistică)
Termenul enunț se referă la o secvență a vorbirii despre care nu s-au formulat ipoteze în termeni de lingvistică teoretică, în opoziție cu noțiunea de propoziție, care este definită în teoriile gramaticaleCrystal 2008, pp. 505–506.
Nou!!: Adverb și Enunț (lingvistică) · Vezi mai mult »
Epenteză
În lingvistică, termenul epenteză (cf. épenthèse, ἐπένθεσις epenthesis „adăugare înăuntru, intercalare” Bidu-Vrănceanu 1997, p. 186.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Iarțeva 1990, articolul „epenteză”.Bussmann 1998, p. 370.Dubois 2002, p. 183.Crystal 2008, p. 171.Szathmári 2008, articolul Epentézis.. În unele cazuri, epenteza a avut loc într-o anumită perioadă a istoriei limbii. În cazul evoluției cuvintelor, în limba actuală unele din acestea nu au variantă fără epenteză. Aceasta există și în limba actuală, ca fenomen morfofonologic care participă la adăugarea afixelor gramaticale și lexicale, la formarea cuvintelor compuse etc. Din punct de vedere lexicologic produce variante de cuvinte care coexistă.
Nou!!: Adverb și Epenteză · Vezi mai mult »
Epiteză
În lingvistică și în retorică, epiteza (cf. épithèse Dragomirescu 1995, articolul.Bussmann 1998, p. 372.Dubois 2002, p. 184.Retorikai-stilisztikai lexikon, articolul.Tótfalusi 2008, articolul paragógé.Ladan 2005, articolul..
Nou!!: Adverb și Epiteză · Vezi mai mult »
Epizeuxis
În retorică, termenul epizeuxis sau epizeuxă, de origine greacă, denumește o figură de stil care constă în repetarea succesivă o dată sau de mai multe ori a unui cuvânt sau a unei sintagme în aceeași propoziție, având o funcție stilistică superlativă sau intensivă.
Nou!!: Adverb și Epizeuxis · Vezi mai mult »
Expletiv
În gramatică, adjectivul „expletiv”, uneori folosit substantivat, se referă la un element de limbă (cel puțin în unele limbi, un cuvânt) care este lipsit de sens gramatical, fiind inutil din punct de vedere logic într-o anumită construcție sintactică, deși în altele are un asemenea sens.
Nou!!: Adverb și Expletiv · Vezi mai mult »
Fantasmagorie
Fantasmagorie este un cuvânt compus, derivat din greaca veche, care desemnează o formă de teatru, cunoscut ca horror sau de groază, ulterior perimat și practic dispărut după apariția filmului de groază.
Nou!!: Adverb și Fantasmagorie · Vezi mai mult »
Flexiune
Flexiunea cuvântului „pisică” în limba spaniolă:'''gat-''' – radical;'''-o''' – sufix specific masculinului;'''-a''' – sufix specific femininului;'''-s''' – sufix de plural În gramatică, flexiunea (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 202–203.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 566.Crystal 2008, p. 243.Dubois 2002, p. 204.Eifring și Theil, 2005, cap. 2, p. 27–31.. Dincolo de această definiție generală, la diverși autori se găsesc viziuni diferite despre flexiune. După unii autori, flexiune este numai procedeul care schimbă forma cuvântului prin afixe care fac corp comun cu baza la care se adaugă. Alți autori consideră flexiune și folosirea unor cuvinte gramaticale nealipite la bază, precum articole, verbe auxiliare, prepoziții etc., în care văd afixe mobile. În această viziune ar exista o flexiune sintetică (prin afixe alipite la bază), o flexiune analitică (prin afixe mobile) și o flexiune mixtă, concomitent sintetică și analitică. Flexiunea se deosebește de altă operație care constă în adăugarea de afixe, anume derivarea, prin faptul că acesta este un procedeu de formare de cuvinte noi. În acest articol se tratează ca afixe gramaticale numai morfemele care intră în compoziția cuvântului, iar ca flexiune numai folosirea acestora.
Nou!!: Adverb și Flexiune · Vezi mai mult »
Floare albastră
„Floare albastră” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu și publicată la 1 aprilie 1873 în revista Convorbiri literare.
Nou!!: Adverb și Floare albastră · Vezi mai mult »
Fonologia limbii maghiare
Acest articol tratează sistemul fonemic al limbii maghiare standard, corespondența dintre scriere și pronunțare, schimbările fonetice redate în scris și cele neredate în scris care au loc la contactul dintre două consoane, precum și caracteristicile accentuării și ale intonației în limba maghiară.
Nou!!: Adverb și Fonologia limbii maghiare · Vezi mai mult »
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze
Acest articol tratează despre sistemul fonologic, fenomenele fonetice și prozodia limbii franceze standard.
Nou!!: Adverb și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Vezi mai mult »
Forme verbale temporale în limba română
Limba română are mai puține forme verbale temporale decât franceza, de exemplu, dar este mult mai bogată în astfel de forme decât, bunăoară, maghiara.
Nou!!: Adverb și Forme verbale temporale în limba română · Vezi mai mult »
Fraza în limba maghiară
Acest articol se limitează la sintaxa frazei în limba maghiară, tratând tipurile de propoziții coordonate și de propoziții subordonate, cuvintele care le introduc, modurile verbale la care sunt predicatele subordonatelor, precum și particularitățile de contrucție pe care le prezintă frazele cu subordonate, în viziunea gramaticii tradiționale.
Nou!!: Adverb și Fraza în limba maghiară · Vezi mai mult »
Fuck
Fuck este un cuvânt englezesc, care, aflat în formă verbală, înseamnă „a purta relații sexuale”, dar care poate fi folosit și ca alte părți de vorbire (adverb, adjectiv, substantiv sau interjecție).
Nou!!: Adverb și Fuck · Vezi mai mult »
Gerunziu
În structura morfologică a unor limbi, gerunziul este o formă verbală nepersonală inclusă de tradiția unor gramatici, cum este cea română sau cea franceză, printre moduriBidu-Vrănceanu et al., p. 220.
Nou!!: Adverb și Gerunziu · Vezi mai mult »
Glosar de lingvistică
Acesta este un glosar de termeni utilizați în lingvistică.
Nou!!: Adverb și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »
Grad de comparație
În gramatică, gradul de comparație este o categorie gramaticală specifică adjectivului și adverbului.
Nou!!: Adverb și Grad de comparație · Vezi mai mult »
Graiul muntenesc
Harta graiurilor dacoromâne Graiul muntenesc face parte din grupul graiurilor sudice ale dialectului dacoromân.
Nou!!: Adverb și Graiul muntenesc · Vezi mai mult »
Graiul oltenesc
Harta graiurilor dacoromâne Graiul oltenesc face parte din grupul de sud al varietăților regionale ale limbii române.
Nou!!: Adverb și Graiul oltenesc · Vezi mai mult »
Gramatica limbii poloneze
Gramatica limbii poloneze, deși este foarte asemănătoare cu gramatici ale celorlalte limbi slave, în special cele din subgrupul occidental, are câteva particularități care nu se pot găsi nicăieri în aria lingvistică slavă.
Nou!!: Adverb și Gramatica limbii poloneze · Vezi mai mult »
Gramaticalizare
Termenul gramaticalizare denumește, în evoluția de la o limbă la alta sau în istoria unei limbi deja formate, o schimbare lingvistică ce constă în transformarea unei entități lexico-semantice autonome, de cele mai multe ori un cuvânt cu sens lexical, în morfem gramaticalBidu-Vrănceanu 1997, p. 125.
Nou!!: Adverb și Gramaticalizare · Vezi mai mult »
Istoria limbii franceze
Istoria limbii franceze începe odată cu cucerirea Galiei de către romani, terminată în secolul I î.Hr. Limba latină populară este adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea.
Nou!!: Adverb și Istoria limbii franceze · Vezi mai mult »
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Nou!!: Adverb și Lexic · Vezi mai mult »
Lexicul limbii franceze
Lexicul limbii franceze se caracterizează în principal prin preponderența cuvintelor de origine latină, fie moștenite, fie împrumutate după constituirea limbii.
Nou!!: Adverb și Lexicul limbii franceze · Vezi mai mult »
Limba aromână
Istroromână Limba aromână (în aromână: Limba armãneascã, limba armãnã), vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de dacoromână, meglenoromână și istroromână.
Nou!!: Adverb și Limba aromână · Vezi mai mult »
Limba bosniacă
Limba bosniacă (bosanski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de bosniaci.
Nou!!: Adverb și Limba bosniacă · Vezi mai mult »
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Nou!!: Adverb și Limba croată · Vezi mai mult »
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Nou!!: Adverb și Limba franceză · Vezi mai mult »
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Nou!!: Adverb și Limba maghiară · Vezi mai mult »
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Nou!!: Adverb și Limba sârbă · Vezi mai mult »
Limba sârbocroată
Limba sârbocroată este un termen de specialitate creat de lingviști sârbi și croați pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.
Nou!!: Adverb și Limba sârbocroată · Vezi mai mult »
Limba spaniolă
Limba spaniolă (español), numită uneori și limba castiliană (castellano), este o limbă romanică din subgrupul iberic.
Nou!!: Adverb și Limba spaniolă · Vezi mai mult »
Limba suedeză
Limba suedeză este o limbă din familia limbilor germanice de nord sau scandinave, vorbită în majoritate de către aproximativ 9 milioane de oameni în Suedia și alte zone din Finlanda, unde are același statut legal cu limba finlandeză.
Nou!!: Adverb și Limba suedeză · Vezi mai mult »
Limba ucraineană
Limba ucraineană (în ucraineană украї́нська мо́ва ukrajinska mova) este o limbă indoeuropeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de est, din care mai fac parte limba rusă și limba belarusă.
Nou!!: Adverb și Limba ucraineană · Vezi mai mult »
Limbă vehiculară
În sociolingvistică, termenul limbă vehiculară denumește o limbă folosită de către vorbitori cu limbi materne diferite, pentru a comunica între ei.
Nou!!: Adverb și Limbă vehiculară · Vezi mai mult »
Limbi mande
Limbile mande sunt vorbite în mai multe țări din Africa de vest de către popoarele mandé și includ limbile maninka, mandinka, soninke, bambara, kpelle, dioula, bozo, mende, susu, și vai.
Nou!!: Adverb și Limbi mande · Vezi mai mult »
Limbile Republicii Moldova
Limbile Republicii Moldova sunt cele vorbite de cetățenii localnici ai acestui Stat.
Nou!!: Adverb și Limbile Republicii Moldova · Vezi mai mult »
Lingua franca nova
Steagul limbii sintetice Lingua Franca Nova este o limbă auxiliară, construită, creată în 1965 de Dr.
Nou!!: Adverb și Lingua franca nova · Vezi mai mult »
Listă de numere
Aceasta este o listă de articole despre numere.
Nou!!: Adverb și Listă de numere · Vezi mai mult »
Locuțiune adverbială
Locuțiunea adverbială reprezintă un grup de cuvinte cu înțeles unitar care, din punct de vedere gramatical, au valoarea unui adverb.
Nou!!: Adverb și Locuțiune adverbială · Vezi mai mult »
Manuscris
Un manuscris, într-o formă mai veche și manuscript, reprezintă în sens general orice text scris de mână.
Nou!!: Adverb și Manuscris · Vezi mai mult »
Metaforă
Metafora (din greacă: metapherin) este o figură de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese.
Nou!!: Adverb și Metaforă · Vezi mai mult »
Mod (gramatică)
În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.
Nou!!: Adverb și Mod (gramatică) · Vezi mai mult »
Modalitate (lingvistică)
În semantică, modalitatea este o categorie care exprimă atitudinea vorbitorului față de cele exprimate în propozițieBussmann 1998, p. 754.
Nou!!: Adverb și Modalitate (lingvistică) · Vezi mai mult »
Modalizator
În lingvistică, un modalizator este un „mijloc care permite vorbitorului să-și manifeste felul în care privește propriul său enunț”.
Nou!!: Adverb și Modalizator · Vezi mai mult »
Negație (gramatică)
În lingvistică, negația este o operație prin care se contrazice înțelesul total sau parțial al unei propozițiiCrystal 2008, p. 323.
Nou!!: Adverb și Negație (gramatică) · Vezi mai mult »
Neologism
În lingvistică, termenul neologism (Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 794.. În lingvistica franceză sunt autori care nu includ împrumuturile printre neologisme. Suma procedeelor interne și externe de îmbogățire a lexicului cu unități lexicale și sensuri noi este numit cu un termen introdus în lingvistica franceză „neologie”Bidu-Vrănceanu 1997, p. 321.. Termenul „neologism” este ambiguu, pe de o parte deoarece unitatea lexicală în cauză este nouă numai în raport cu un anumit moment din istoria limbii, care poate fi unul și din trecutul îndepărtat, pe de altă parte, prin faptul că utilizatorii limbii percep neologismul ca o unitate neintegrată în lexic. Astfel, unele intrate relativ recent în limbă nu sunt simțite ca atare dacă au intrat repede în folosința comună, pe când altele, relativ vechi, dar puțin folosite, sunt văzute ca neologismeGrevisse și Goosse 2007, p. 152–153..
Nou!!: Adverb și Neologism · Vezi mai mult »
Nu
Nu este un film românesc din 1999 regizat de Dragoș Bogdan Iuga.
Nou!!: Adverb și Nu · Vezi mai mult »
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Nou!!: Adverb și Nume predicativ · Vezi mai mult »
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Nou!!: Adverb și Numeral · Vezi mai mult »
Ortografia limbii franceze
Ortografia limbii franceze se caracterizează în primul rând prin faptul că redă pronunțarea într-un mod mult mai puțin fidel decât cea a limbii române, de exemplu.
Nou!!: Adverb și Ortografia limbii franceze · Vezi mai mult »
Ortografie
În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp. 668–673., la început a diverși cărturari, apoi a unor lingviști, fiind un fapt nu numai lingvistic, ci și social și culturalBarić 1997, pp.65–66.. Ea răspunde cerinței firești a colectivității lingvistice de a avea repere comune standardizate în scrierea limbii, fixate în lucrări de specialitate (îndreptare, dicționare, manuale etc.). Se bazează pe realitatea limbii, dar și pe diverși factori extralingvistici: istorici, religioși, politici etc.. Ortografia tinde să creeze norme cât mai unitare, dar nu o poate face conform unui singur principiu, ci este nevoită să aplice mai multe, care sunt contradictorii. De aceea, normele ei nu corespund în întregime limbii vorbite în mod real, ci sunt convenționale. Totodată, limba fiind în continuă evoluție, ortografia rămâne mereu în urma ei. Aceasta se observă mai ales în limbile cu o tradiție a culturii scrise relativ veche, precum franceza, engleza, irlandeza, tibetana, germana, greaca etc. După unii lingviști, din cauza caracteristicilor sale, spre deosebire de lingvistică, ortografia nu poate fi considerată științifică, deoarece nu se ocupă cu ceea ce există, ca știința, ci cu ceea ce creatorii ei consideră că ar trebui să fie.
Nou!!: Adverb și Ortografie · Vezi mai mult »
Paragraf (lingvistică)
Într-un sens general, paragraful este un pasaj dintr-un text scris despărțit de restul textului prin procedee grafice.
Nou!!: Adverb și Paragraf (lingvistică) · Vezi mai mult »
Paralel
Paralelism (substantiv) și / sau Paralel (adjectiv și adverb), sunt noțiuni care se pot referi la,.
Nou!!: Adverb și Paralel · Vezi mai mult »
Parte de propoziție
În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.
Nou!!: Adverb și Parte de propoziție · Vezi mai mult »
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Adverb și Parte de vorbire · Vezi mai mult »
Parte de vorbire neflexibilă
Parte de vorbire neflexibilă este aceea care nu își modifică forma în contextul comunicării.
Nou!!: Adverb și Parte de vorbire neflexibilă · Vezi mai mult »
Particulă (gramatică)
În lingvistică, particula este un element de limbă invariabil, tratat în mod diferit în gramaticile a diverse limbi, ba chiar și de diversele orientări lingvistice referitoare la aceeași limbă.
Nou!!: Adverb și Particulă (gramatică) · Vezi mai mult »
Particulă modală
În lingvistică, particula modală este o specie de particulă cu funcția principală de a indica atitudinea afectivă, volitivă sau de evaluare a vorbitorului (funcție modală).
Nou!!: Adverb și Particulă modală · Vezi mai mult »
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză
Acest articol prezintă succint părțile de vorbire neflexibile din limba franceză care au funcție gramaticală: adverbul (cu funcție sintactică), prepoziția și conjuncția (cuvinte gramaticale).
Nou!!: Adverb și Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză · Vezi mai mult »
Perifrază (lingvistică)
„Perifrază” este, la origine, un termen din retorică.
Nou!!: Adverb și Perifrază (lingvistică) · Vezi mai mult »
Pleonasm
În retorică și în lingvistică, pleonasmul (în,, din greaca veche πλεονασμός pleonasmós), conform uneia din definițiile sale, este folosirea alăturată a doi sau mai mulți semnificanți pentru a exprima un singur semnificatBidu-Vrănceanu 1997, p. 365-366.
Nou!!: Adverb și Pleonasm · Vezi mai mult »
Plumb (George Bacovia)
Plumb este o poezie scrisă de George Bacovia în 1900, finisată în 1902 și publicată în 1916 în revista „Versuri”, sub pseudonimul George Andoni.
Nou!!: Adverb și Plumb (George Bacovia) · Vezi mai mult »
Polisemie
În semantică, polisemia sau polisemantismul este, conform definiției celei mai frecvente, însușirea unui cuvânt de a avea mai multe sensuriCrystal 2008, pp. 373–374.
Nou!!: Adverb și Polisemie · Vezi mai mult »
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Nou!!: Adverb și Predicat · Vezi mai mult »
Predicat nominal
Predicatul nominal este alcătuit dintr-un verb copulativ și unul sau mai multe nume predicative.
Nou!!: Adverb și Predicat nominal · Vezi mai mult »
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Nou!!: Adverb și Prepoziție · Vezi mai mult »
Proces (lingvistică)
În lingvistică, noțiunea de proces ține de semantica verbului.
Nou!!: Adverb și Proces (lingvistică) · Vezi mai mult »
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.
Nou!!: Adverb și Pronume · Vezi mai mult »
Pronume de întărire
În gramatică, pronumele de întărire este un pronume care precizează prin insistență o persoană la care se referăAvram 1997, pp. 168–170.
Nou!!: Adverb și Pronume de întărire · Vezi mai mult »
Pronume interogativ
În gramatică, pronumele interogativ este un pronume care înlocuiește în întrebări parțiale (incompatibile cu răspunsul da sau nu) ceea ce vizează întrebarea și este așteptat în răspunsAvram 1997, pp.
Nou!!: Adverb și Pronume interogativ · Vezi mai mult »
Pronume negativ
Pronumele negativ este un pronume care exprimă lipsa, excluderea, prezentarea unui lucru sau a unei ființe ca inexistent(ă), înlocuindu-i numeleAvram 1997, p. 192–193.
Nou!!: Adverb și Pronume negativ · Vezi mai mult »
Propoziția în limba maghiară
Acest articol se limitează la acea parte a sintaxei limbii maghiare care tratează, în viziunea gramaticii tradiționale, tipurile de propoziții, părțile de propoziție, chestiunile legate de acordul dintre acestea și topica în propoziție.
Nou!!: Adverb și Propoziția în limba maghiară · Vezi mai mult »
Propoziție atributivă
În sintaxa frazei, propoziția atributivă este o propoziție subordonată unei entități lingvistice numite antecedent, pe care o reia.
Nou!!: Adverb și Propoziție atributivă · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială condițională
În sintaxă, propoziția circumstanțială condițională se definește în general ca propoziția subordonată care îndeplinește funcția de complement circumstanțial condițional al predicatului propoziției principale, exprimând condiția (ipoteza) de a cărei îndeplinire sau neîndeplinire depinde realizarea sau nerealizarea procesului din propoziția principalăAvram 1997, p. 447-448.
Nou!!: Adverb și Propoziție circumstanțială condițională · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială de excepție
În sintaxa frazei din gramaticile tradiționale ale limbii române, propoziția circumstanțială de excepție este o subordonată cu circulație redusăBărbuță 2000, p. 307.
Nou!!: Adverb și Propoziție circumstanțială de excepție · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială de loc
Propoziția circumstanțială de loc este cea care arată locul, spațiul de desfășurare a acțiunii din propoziția regentă, jucând rolul de complement circumstanțial de loc, la nivel de frază.
Nou!!: Adverb și Propoziție circumstanțială de loc · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială de relație
În sintaxa frazei din gramaticile tradiționale ale limbii române, propoziția circumstanțială de relație este o subordonată slab reprezentată, care îndeplinește funcția de complement circumstanțial de relație al propoziției regente.
Nou!!: Adverb și Propoziție circumstanțială de relație · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială de scop
Propoziția circumstanțială de scop sau finală constituie în frază o realizare propozițională a complementului circumstanțial de scop.
Nou!!: Adverb și Propoziție circumstanțială de scop · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială opozițională
În sintaxa frazei din gramaticile tradiționale ale limbii române, propoziția circumstanțială opozițională este o subordonată care îndeplinește funcția de complement circumstanțial opozițional al propoziției regente.
Nou!!: Adverb și Propoziție circumstanțială opozițională · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială sociativă
În sintaxa frazei din gramaticile tradiționale ale limbii române, propoziția circumstanțială sociativă este o subordonată relativ puțin frecventăBărbuță 2000, p. 306.
Nou!!: Adverb și Propoziție circumstanțială sociativă · Vezi mai mult »
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Nou!!: Adverb și Propoziție gramaticală · Vezi mai mult »
Propoziție interogativă
În gramatică, propoziția interogativă este un tip de propoziție stabilit după scopul comunicării ca una care cere o informație, în contrast cu alte două tipuri de propoziție după acest criteriu, propoziția enunțiativă (asertivă sau declarativă), care dă o informație, și propoziția imperativă, care cere sau interzice să se facă cevaBidu-Vrănceanu 1997, pp. 256–257.
Nou!!: Adverb și Propoziție interogativă · Vezi mai mult »
Propoziție predicativă suplimentară
În sintaxa frazei din gramaticile tradiționale ale limbii române, propoziția predicativă suplimentară este o subordonată care îndeplinește funcția de element predicativ suplimentar al unui verb din propoziția regentă.
Nou!!: Adverb și Propoziție predicativă suplimentară · Vezi mai mult »
Prozodie
În lingvistică, termenul prozodie (cf. prosodie Bussmann 1998, p. 962.) denumește, în limba franceză și în cele care au preluat sensul dat termenului în aceasta (de exemplu româna), ramura foneticii și a fonologiei ce studiază așa-numitele unități suprasegmentale sau prozodice ale limbii.
Nou!!: Adverb și Prozodie · Vezi mai mult »
Recțiune
În gramatica tradițională, recțiunea este, în unele limbi, un proces prin care, într-un raport sintactic de subordonare, un cuvânt (numit regent) impune altui cuvânt, subordonat, un anumit mijloc de realizare a raportului.
Nou!!: Adverb și Recțiune · Vezi mai mult »
Retronym
Retronym este un cuvânt englezesc care desemnează un neologism creat pentru a denumi o noțiune atunci când, după apariția unei noțiuni înrudite, denumirea veche a devenit ambiguă.
Nou!!: Adverb și Retronym · Vezi mai mult »
Riksmål
Sub termenul riksmål se înțelege astăzi în primul limba norvegiană scrisă după normele stabilite de Det Norske Akademi („Academia Norvegiei”) și de Riksmålsforbundet („Asociația Riksmål”).
Nou!!: Adverb și Riksmål · Vezi mai mult »
Rimă
Rima reprezintă identitatea sunetelor la sfârșitul a două sau mai multe versuri, începând cu ultima vocală accentuată.
Nou!!: Adverb și Rimă · Vezi mai mult »
Sintaxa limbii franceze
Acest articol prezintă succint sintaxa limbii franceze, punând accentul pe specificitățile structurii propoziției și frazei franceze în raport cu cea din limba română.
Nou!!: Adverb și Sintaxa limbii franceze · Vezi mai mult »
Subiect (gramatică)
În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Adverb și Subiect (gramatică) · Vezi mai mult »
Subordonare (gramatică)
În gramatică, subordonarea este unul dintre raporturile sintactice.
Nou!!: Adverb și Subordonare (gramatică) · Vezi mai mult »
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Nou!!: Adverb și Substantiv · Vezi mai mult »
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară
Acest articol tratează părțile de vorbire nominale ale limbii maghiare, în afara pronumelor.
Nou!!: Adverb și Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară · Vezi mai mult »
Sunet de legătură
În fonetică, în morfologie și în lexicologie, un sunet de legătură este un element de cuvânt care leagă între ele două morfemeBokor 2007, p. 264.
Nou!!: Adverb și Sunet de legătură · Vezi mai mult »
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Nou!!: Adverb și Timp (gramatică) · Vezi mai mult »
Unitate frazeologică
În frazeologie, o unitate frazeologică, un frazem sau un frazeologism este o îmbinare mai mult sau mai puțin fixă de cuvinte, care se opune prin această caracteristică îmbinării libere de cuvinte.
Nou!!: Adverb și Unitate frazeologică · Vezi mai mult »
Varietățile regionale ale limbii franceze
Conform interpretării din secolul al XXI-lea, varietăți regionale ale limbii franceze sunt considerate ansamblurile de particularități cu care este folosită limba complet formată și însușită de toți vorbitorii din Francofonie, în diferitele teritorii din lume ale acesteia.
Nou!!: Adverb și Varietățile regionale ale limbii franceze · Vezi mai mult »
Verb copulativ
În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.
Nou!!: Adverb și Verb copulativ · Vezi mai mult »
Verb impersonal
În gramatică, un verb impersonal este un verb ce exprimă un proces care nu are subiect agent, cum ar fi o persoană sau alt subiect gramatical concretConstantinescu-Dobridor 1998, articolul, partea ~ impersonál.
Nou!!: Adverb și Verb impersonal · Vezi mai mult »
Verbul în limba franceză
Acest articol tratează sistemul verbului în limba franceză, prezentând conjugarea și principalele funcții sintactice ale formelor temporale folosite în limba vorbită contemporană.
Nou!!: Adverb și Verbul în limba franceză · Vezi mai mult »
Verbul în limba maghiară
Acest articol se limitează la partea din morfologia limbii maghiare referitoare la verb, tratând în viziunea gramaticii tradiționale morfemele care exprimă diatezele, modurile, formele nominale și timpurile verbale, precum și valorile acestora.
Nou!!: Adverb și Verbul în limba maghiară · Vezi mai mult »
Viitor (gramatică)
În gramatică, termenul „viitor” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.
Nou!!: Adverb și Viitor (gramatică) · Vezi mai mult »
Vocabularul limbii române
Vocabularul limbii române reflectă, pe lângă celelalte domenii ale limbii, caracterul romanic al acesteia, prin numărul de cuvinte moștenite din limba latină și prin predilecția pentru împrumuturi lexicale din celelalte limbi romanice.
Nou!!: Adverb și Vocabularul limbii române · Vezi mai mult »
Vorbire directă și vorbire indirectă
Vorbirea directă și vorbirea indirectă sau stilul direct și cel indirect, ori discursul direct și cel indirect sunt două procedee fundamentale de redare a spuselor cuiva, acesta fiind vorbitorul însuși sau altă persoană.
Nou!!: Adverb și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »
