Cuprins
59 relaţii: Afix, Aorist, Augmentativ, Împrumut (lingvistică), Categorie gramaticală, Conjugare, Cosmetică, Cuvintele funcționale în limba maghiară, Flexiune, Gerunziu, Graiul muntenesc, Gramatica limbii poloneze, Gramatica universală, Gramaticalizare, Imperfect, Indicativ, Infinitiv, Inversiune, Limba arabă, Limba croată, Limba greacă veche, Limba idiș, Limba istroromână, Limba maghiară, Limba meglenoromână, Limba poloneză, Limba sârbă, Limba ucraineană, Limbă vehiculară, Limbi germanice, Lista Swadesh a limbii istroromâne, Lista Swadesh a limbii maghiare, Lista Swadesh a limbilor croată și sârbă, Mai mult ca perfect, Mod (gramatică), Morfem, Morfologie (lingvistică), Nu-mă-uita, Paranoia, Perfect (gramatică), Perfect compus, Perfect simplu, Perifrază (lingvistică), Predicat, Preterit, Prezent (gramatică), Prezumtiv, Proces (lingvistică), Reduplicare, Relief petrografic, ... Extinde indicele (9 Mai Mult) »
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Afix
Aorist
În morfologia verbului, aoristul este o formă temporală prezentă în unele limbi.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Aorist
Augmentativ
În semantică și în pragmatică, termenul augmentativ denumește un cuvânt format de la alt cuvânt, primul exprimând, în principiu, în funcție de partea de vorbire, dimensiunile mai mari (la substantive), gradul mai înalt de manifestare a caracteristicii (la adjective) sau intensitatea mai mare a acțiunii (la verbe) pe care le exprimă cuvântul bază.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Augmentativ
Împrumut (lingvistică)
În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Împrumut (lingvistică)
Categorie gramaticală
În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Categorie gramaticală
Conjugare
viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Conjugare
Cosmetică
Ulei vegetal pentru îmbăiere ''Împăratul Marc Aureliu'' Cosmetica este arta și practica îngrijirii, păstrării și înfrumusețării corpului uman, în special a feței și a părului.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Cosmetică
Cuvintele funcționale în limba maghiară
Acest articol se limitează la acea parte a morfologiei limbii maghiare care se ocupă cu cuvintele funcționale sau gramaticale, adică acele cuvinte al căror rol gramatical este preponderent față de rolul semantic, tratând clasificarea și funcțiile lor, precum și sufixele pe care le pot primi unele dintre ele.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Cuvintele funcționale în limba maghiară
Flexiune
Flexiunea cuvântului „pisică” în limba spaniolă:'''gat-''' – radical;'''-o''' – sufix specific masculinului;'''-a''' – sufix specific femininului;'''-s''' – sufix de plural În gramatică, flexiunea (Bidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Flexiune
Gerunziu
În structura morfologică a unor limbi, gerunziul este o formă verbală nepersonală inclusă de tradiția unor gramatici, cum este cea română sau cea franceză, printre moduriBidu-Vrănceanu et al., p. 220.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Gerunziu
Graiul muntenesc
Harta graiurilor dacoromâne Graiul muntenesc face parte din grupul graiurilor sudice ale dialectului dacoromân.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Graiul muntenesc
Gramatica limbii poloneze
Gramatica limbii poloneze, deși este foarte asemănătoare cu gramatici ale celorlalte limbi slave, în special cele din subgrupul occidental, are câteva particularități care nu se pot găsi nicăieri în aria lingvistică slavă.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Gramatica limbii poloneze
Gramatica universală
Noam Chomsky este de obicei asociat cu termenul de gramatică universală în secolele XX și XXI Gramatica universală (GU) în lingvistica modernă, este teoria componentei genetice a aptitudinii de limbaj, de obicei atribuită lui Noam Chomsky.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Gramatica universală
Gramaticalizare
Termenul gramaticalizare denumește, în evoluția de la o limbă la alta sau în istoria unei limbi deja formate, o schimbare lingvistică ce constă în transformarea unei entități lexico-semantice autonome, de cele mai multe ori un cuvânt cu sens lexical, în morfem gramaticalBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Gramaticalizare
Imperfect
În gramatică, imperfectul este o formă verbală temporală de trecut existentă în unele limbi.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Imperfect
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Indicativ
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Infinitiv
Inversiune
În lingvistică, inversiunea sau anastrofa (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 260–261.Dragomirescu 2008, articolul.Iarțeva 1990, articolul „inversiune”.Dubois 2002, pp. 357–358.Bussmann 1998, p. 593.Crystal 2008, p. 254.. Topica obișnuită caracterizează propoziția izolată (neintegrată într-o frază sau într-un context mai larg), completă ca structură (având cel puțin predicat), enunțiativă (nu interogativă, nu imperativă) ca scop al comunicării și pozitivă (nu negativă), precum și sintagma, propoziția și fraza în care nu se reliefează nicio componentă, nu se exprimă afectivitate (de exemplu, propoziția nu este exclamativă) și nu se urmărește niciun scop stilisticWyler 2019,..
Vedea Aspect și mod de acțiune și Inversiune
Limba arabă
Limba arabă (اللغة العربية al-luġatu al-‘arabiyya) este cea mai mare subramură, ca număr de vorbitori, aflată în uz, din cadrul familiei de limbi semitice.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Limba arabă
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Limba croată
Limba greacă veche
Limba greacă veche (numită și limba greacă antică sau elină) este a doua etapă a limbii grecești (după limba proto-greacă și dialectul micenian) și cuprinde două perioade ale istoriei grecești: arhaică (secolele IX-VI î.Hr.) și clasică (secolele V-IV).
Vedea Aspect și mod de acțiune și Limba greacă veche
Limba idiș
Idiș (ייִדיש, Yiddish), în trecut cunoscută și ca iudeo-germana (Jüdischdeutsch sau Judendeutsch - יידיש-דייטש sau taitsh טייטש) este o limbă vest-germanică, vorbită de aproximativ 1 milion de evrei așkenazi în toată lumea, cu o concentrație mai mare în America de Nord, Israel, Europa de Est, Europa centrală și de vest, Argentina etc.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Limba idiș
Limba istroromână
Răspândirea românilor. Istroromânii sunt ramura localizată cel mai la vest. Istroromâna este, după unii lingviști, o limbă distinctă aparținând subgrupului de est al limbilor romanice, vorbită de istroromâni.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Limba istroromână
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Limba maghiară
Limba meglenoromână
Limba meglenoromână Sat aromânesc Meglenoromâna este un idiom vorbit de o populație numită în mediul academic „meglenoromâni”.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Limba meglenoromână
Limba poloneză
Limba poloneză (sau polonă; polszczyzna, język polski) este o limbă slavă de vest, vorbită de aproximativ 42,5 milioane de persoane în întreaga lume, în principal în Polonia.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Limba poloneză
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Limba sârbă
Limba ucraineană
Limba ucraineană (în ucraineană украї́нська мо́ва ukrajinska mova) este o limbă indoeuropeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de est, din care mai fac parte limba rusă și limba belarusă.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Limba ucraineană
Limbă vehiculară
În sociolingvistică, termenul limbă vehiculară denumește o limbă folosită de către vorbitori cu limbi materne diferite, pentru a comunica între ei.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Limbă vehiculară
Limbi germanice
Limbile germanice sunt o grupă de limbi indo-europene vorbite în nordul Europei și alte părți a lumii.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Limbi germanice
Lista Swadesh a limbii istroromâne
Lista Swadesh de 207 cuvinte în limbile română și istroromână.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Lista Swadesh a limbii istroromâne
Lista Swadesh a limbii maghiare
Lista Swadesh de 207 cuvinte în limbile română și maghiară.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Lista Swadesh a limbii maghiare
Lista Swadesh a limbilor croată și sârbă
Lista Swadesh de 207 cuvinte în limbile română, croată și sârbă.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Lista Swadesh a limbilor croată și sârbă
Mai mult ca perfect
În gramatică, mai mult ca perfectul este o formă verbală temporală de trecut existentă în unele limbi.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Mai mult ca perfect
Mod (gramatică)
În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Mod (gramatică)
Morfem
În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Morfem
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Morfologie (lingvistică)
Nu-mă-uita
Nu-mă-uita (Myosotis) o plantă ce aparține familiei Boraginaceae, ce conține peste 50 de specii erbacee, anuale, bienale sau pereneMilea Preda - Dicționar dendrofloricol, Editura științifică și enciclopedică, București - 1989, pag.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Nu-mă-uita
Paranoia
Paranoia este un proces de gândire puternic afectat de anxietate sau frică, de multe ori până la iraționalitate și delir, decurgând fără halucinații și schimbări accentuate de personalitate.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Paranoia
Perfect (gramatică)
În gramaticile unor limbi, termenul perfect (Dubois 2002, p. 345..
Vedea Aspect și mod de acțiune și Perfect (gramatică)
Perfect compus
În gramatică, perfectul compus este o formă verbală temporală de trecut a indicativului, existentă în unele limbi, cu denumiri exact echivalente sau diferite, corespunzătoare acesteia.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Perfect compus
Perfect simplu
În gramatică, perfectul simplu este o formă verbală temporală sintetică (simplă) de trecut a modului indicativ, existentă în limbile romanice, fiind descendenta formei de perfect la diateza activă din limba latină.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Perfect simplu
Perifrază (lingvistică)
„Perifrază” este, la origine, un termen din retorică.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Perifrază (lingvistică)
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Predicat
Preterit
În gramatică, preterit (Iarțeva 1990, articolul Preterit.Bussmann 1998, p. 940.Crystal 2008, p. 385.. În legătură cu limba engleză, termenul preterit se folosește uneori pentru forma numită past simple sau simple past (literal „trecut simplu”), care uneori implică aspectul perfectiv, corespunzând perfectului simplu din limbile romanice, alteori aspectul imperfectiv, ca imperfectul din aceste limbi.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Preterit
Prezent (gramatică)
În gramatică, termenul „prezent” denumește în sens general o valoare temporală de bază, cea care exprimă caracterul actual al unei acțiuni, opunându-se altor două valori temporale fundamentale, trecutul și viitorul.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Prezent (gramatică)
Prezumtiv
În gramatică, prezumtivul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă un proces realizabil, posibil, prezentat ca presupus, bănuit, ipotetic sau nesigurAvram 1997, p. 208.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Prezumtiv
Proces (lingvistică)
În lingvistică, noțiunea de proces ține de semantica verbului.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Proces (lingvistică)
Reduplicare
În lingvistică, reduplicarea este repetarea în formă identică sau puțin diferită a unui morfem legat sau a unui cuvânt autonom.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Reduplicare
Relief petrografic
Complexul reliefului petrografic este constituit din totalitatea formelor de relief a căror geneză, evoluție și aspect exterior sunt condiționate predominant de natura rocilor pe care acestea se dezvoltă.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Relief petrografic
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Timp (gramatică)
Trecut (gramatică)
În gramatică, termenul „trecut” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Trecut (gramatică)
Varietățile regionale ale limbii franceze
Conform interpretării din secolul al XXI-lea, varietăți regionale ale limbii franceze sunt considerate ansamblurile de particularități cu care este folosită limba complet formată și însușită de toți vorbitorii din Francofonie, în diferitele teritorii din lume ale acesteia.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Varietățile regionale ale limbii franceze
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Verb
Verb auxiliar
În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical, dar în anumite contexte devine cuvânt gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens lexical, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Verb auxiliar
Verb copulativ
În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Verb copulativ
Verbe în limba spaniolă
Verbe sunt una dintre cele mai complexe domenii ale gramaticii limbii spaniole.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Verbe în limba spaniolă
Verbul în limba franceză
Acest articol tratează sistemul verbului în limba franceză, prezentând conjugarea și principalele funcții sintactice ale formelor temporale folosite în limba vorbită contemporană.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Verbul în limba franceză
Viitor (gramatică)
În gramatică, termenul „viitor” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.
Vedea Aspect și mod de acțiune și Viitor (gramatică)
Cunoscut ca Aspect, Înfăţişare.