acces mai rapid decât browser-ul!
131 relaţii: Acarnan, Acronim, Adjectiv, Adjectiv demonstrativ, Adjectiv nehotărât, Adjectiv posesiv, Adjectiv pronominal, Alomorf, Ambiguitate (lingvistică), Anaforă (lingvistică), Animat și inanimat (lingvistică), Antroponimie, Apollo, Apoziție, Arhaism, Articol (gramatică), Asimilație (lingvistică), Atribut, Atribut pronominal, Atribut substantival, Împrumut (lingvistică), Calendarul iranian, Caz (gramatică), Cazul ablativ, Cazul acuzativ, Cazul dativ, Cazul vocativ, Complement, Complement circumstanțial, Complement circumstanțial instrumental, Complement de agent, Complement indirect, Compunere (lingvistică), Constelație, Contragere, Cordelia, Danemarca, Declinare, Deixis, Denumirea Bayer, Denumirea stelelor variabile, Desinență, Determinant (gramatică), Dinte, Dublet (lingvistică), Dumnezeu Fiul, Elefant, Elemente problematice ale limbii române, Epenteză, Flexiune, ..., Fonotactică, Gen gramatical, Glosar de lingvistică, Grad de comparație, Graiul crișean, Gramatica limbii slovene, Habemus papam, Heimskringla, Homo sapiens, Ijiraq (satelit), Istoria limbii franceze, Kiviuq (satelit), Lactarius albocarneus, Larvik, Legea talionului, Limba ainu, Limba aromână, Limba azeră, Limba bosniacă, Limba croată, Limba galică, Limba greacă, Limba greacă veche, Limba islandeză, Limba istroromână, Limba japoneză, Limba latină, Limba letonă, Limba meglenoromână, Limba poloneză, Limba protoromână, Limba sârbă, Limba suedeză, Limba ucraineană, Limbă flexionară, Limbi romanice orientale, Locuțiune prepozițională, Mazurcă, Nossegem, Număr (gramatică), Nume predicativ, Nume specific (zoologie), Ortografie, Otidea, Paaliaq, Paleontologie, Particulă (gramatică), Pereche minimală, Predicat nominal, Prepoziție, Pronume, Pronume de întărire, Pronume demonstrativ, Pronume interogativ, Pronume negativ, Pronume personal, Pronume posesiv, Pronume reflexiv, Pronume relativ, Protolimbă, Rădăcină și radical (lingvistică), Recțiune, Redundanță (lingvistică), Rotacism, Siarnaq, Siglă, Sincopă (lingvistică), Sinonim, Structurae, Substantiv, Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară, Sunet de legătură, Tarqeq, Tipologie lingvistică, Ton (lingvistică), Tranzitivitate (gramatică), Uniune lingvistică, Verpa bohemica (burete), Votcă, Zidul lui Hadrian, Zlot polonez. Extinde indicele (81 Mai Mult) »
Acarnan
În mitologia greacă, Acarnan (în greacă: Ἀκαρνάν; genitiv: Ἀκαρνᾶνος) a fost unul dintre epigoni, fiul lui Alcmeon și al lui Callirrhoe.
Nou!!: Cazul genitiv și Acarnan · Vezi mai mult »
Acronim
În lingvistică, un acronim este prescurtarea unei sintagme, de regulă păstrându-se segmente inițiale ale cuvintelor și ale componentelor de cuvânt compus cu sens lexical.
Nou!!: Cazul genitiv și Acronim · Vezi mai mult »
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Nou!!: Cazul genitiv și Adjectiv · Vezi mai mult »
Adjectiv demonstrativ
În morfologie, adjectivul demonstrativ este un cuvânt gramatical din categoria adjectivelor pronominale, care determină un substantiv indicând în general apropierea ori depărtarea acestuia față de vorbitor (uneori și față de destinatarul comunicării) în spațiu sau în timp.
Nou!!: Cazul genitiv și Adjectiv demonstrativ · Vezi mai mult »
Adjectiv nehotărât
În gramatică, adjectivul nehotărât este o specie de adjectiv pronominal corespunzător pronumelui nehotărât, dar nu tuturor pronumelor le corespunde un adjectiv, și nici tuturor adjectivelor un pronume.
Nou!!: Cazul genitiv și Adjectiv nehotărât · Vezi mai mult »
Adjectiv posesiv
Adjectivul posesiv este un adjectiv pronominal care determină un substantiv, referindu-se în același timp la posesorul lucrului, ființei sau noțiunii (numite cu un cuvânt obiect posedat) exprimate de acel substantiv.
Nou!!: Cazul genitiv și Adjectiv posesiv · Vezi mai mult »
Adjectiv pronominal
În gramatica tradițională, prin termenul adjectiv pronominal se înțelege un determinant căruia îi corespunde de regulă un pronume.
Nou!!: Cazul genitiv și Adjectiv pronominal · Vezi mai mult »
Alomorf
În lingvistică, termenul alomorf denumește o variantă a unui morfem, acesta fiind un element abstract, teoretic, valabil în domeniul limbii văzută ca abstracțiune în lingvistica structuralistă.
Nou!!: Cazul genitiv și Alomorf · Vezi mai mult »
Ambiguitate (lingvistică)
În semantică, termenul ambiguitate denumește proprietatea eventuală a unor cuvinte, forme gramaticale, construcții sintactice (sintagme, propoziții sau fraze) de a avea două sau mai multe înțelesuri.
Nou!!: Cazul genitiv și Ambiguitate (lingvistică) · Vezi mai mult »
Anaforă (lingvistică)
Termenul anaforă (cf. anaphore, anaphora) provine din cuvântul din greaca veche ἀναφορά (anaforá), format din ἀνά (aná) „în sus” + φέρω (féro) „(eu) duc”.
Nou!!: Cazul genitiv și Anaforă (lingvistică) · Vezi mai mult »
Animat și inanimat (lingvistică)
În lingvistică, calificările „animat și inanimat” sau „însuflețit și neînsuflețit” se bazează în primul rând pe distincția naturală dintre, pe de o parte, ființe, adică entități ce se caracterizează prin viață din punct de vedere biologic, pe de altă parte entități care nu au această caracteristică.
Nou!!: Cazul genitiv și Animat și inanimat (lingvistică) · Vezi mai mult »
Antroponimie
În onomastică, ramură a lingvisticii, antroponimia este o subramură care studiază antroponimele, adică numele proprii de persoane, având în vedere mai multe aspecte ale lor: originea, evoluția, folosirea etc.
Nou!!: Cazul genitiv și Antroponimie · Vezi mai mult »
Apollo
Apollo sau Apolo (greacă veche: Ἀπόλλων, Apollōn; Apollō) este, în mitologia greacă și în mitologia romană, zeul zilei, al luminii și al artelor, al profeției, protector al poeziei și al muzicii, conducătorul corului muzelor și personificare a Soarelui.
Nou!!: Cazul genitiv și Apollo · Vezi mai mult »
Apoziție
În gramatică, termenul „apoziție” (de la cuvântul latinesc appŏsĭtĭo „adăugare”) are interpretări diferite la diferiți autoriDubois 2002, p. 46.
Nou!!: Cazul genitiv și Apoziție · Vezi mai mult »
Arhaism
În lingvistică, termenul arhaism.
Nou!!: Cazul genitiv și Arhaism · Vezi mai mult »
Articol (gramatică)
fără articole În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Cazul genitiv și Articol (gramatică) · Vezi mai mult »
Asimilație (lingvistică)
În fonetică, asimilația sau asimilarea este o schimbare fonetică foarte răspândită, prin care un sunet preia unele caracteristici articulatorii sau totalitatea acestora de la un sunet diferit, aflat în vecinătatea primului sau în apropierea acestuiaBidu-Vrănceanu 1997, pp. 71–72.
Nou!!: Cazul genitiv și Asimilație (lingvistică) · Vezi mai mult »
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Nou!!: Cazul genitiv și Atribut · Vezi mai mult »
Atribut pronominal
Atributul pronominal este o funcție sintactică a pronumelui, care se realizează prin acordul cu un substantiv.
Nou!!: Cazul genitiv și Atribut pronominal · Vezi mai mult »
Atribut substantival
Atributul substantival este un atribut exprimat printr-un substantiv.
Nou!!: Cazul genitiv și Atribut substantival · Vezi mai mult »
Împrumut (lingvistică)
În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58.
Nou!!: Cazul genitiv și Împrumut (lingvistică) · Vezi mai mult »
Calendarul iranian
Calendarul oficial al Republicii Islamice Iran (Solar Hijra, Persană: گاهشماری هجری خورشیدی, Paștună: لمريز لېږدیز کلیز)) este unul solar, bazat pe observații astronomice mult mai precise, în comparație cu omologul său european mai tânăr, calendarul gregorian.M. Heydari-Malayeri,, Observatorul din Paris. Acesta începe în noaptea cea mai apropiată de echinocțiul vernal determinat de calculele astronomice pentru meridianul IRST - Iran Standard Time (52.5°E sau UTC+3:30). Chiar dacă există o percepție generală că Iranul utilizează calendarul islamic (Hijri), în fapt cele două calendare au foarte puține lucruri în comun.
Nou!!: Cazul genitiv și Calendarul iranian · Vezi mai mult »
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Cazul genitiv și Caz (gramatică) · Vezi mai mult »
Cazul ablativ
În lingvistică, ablativul este cazul complementelor circumstanțiale.
Nou!!: Cazul genitiv și Cazul ablativ · Vezi mai mult »
Cazul acuzativ
În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Cazul genitiv și Cazul acuzativ · Vezi mai mult »
Cazul dativ
În morfologia unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da”Bussmann 1998, p. 273.) este un caz gramatical (ex. I-am dat colegei tale cărțile de spaniolă).
Nou!!: Cazul genitiv și Cazul dativ · Vezi mai mult »
Cazul vocativ
În gramatica unor limbi flexionare, vocativul (din cuvântul latinesc vocativus, la rândul său din verbul vocare „a chema”) este cazul gramatical al adresării directe, caracterizat prin intonație specifică, marcată uneori în scris prin semnul exclamării, și prin pauze care izolează cuvântul sau grupul de cuvinte la acest caz, marcate în scris prin virgulă/virgule când este în cadrul unei propozițiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Cazul genitiv și Cazul vocativ · Vezi mai mult »
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Nou!!: Cazul genitiv și Complement · Vezi mai mult »
Complement circumstanțial
În sintaxa tradițională, complementul circumstanțial (prescurtat CC) este o specie de complement format dintr-un ansamblu eterogen de subspecii definite în primul rând semanticBidu-Vrănceanu 1997, p. 101.
Nou!!: Cazul genitiv și Complement circumstanțial · Vezi mai mult »
Complement circumstanțial instrumental
Complementul circumstanțial instrumental este o parte secundară de propoziție care face parte din categoria mai largă a complementelor și din cea mai restrânsă a complementelor circumstanțiale.
Nou!!: Cazul genitiv și Complement circumstanțial instrumental · Vezi mai mult »
Complement de agent
În sintaxa tradițională, complementul de agent este o parte secundară de propoziție care exprimă autorul real al unei acțiuni, fără să fie subiectul gramatical sau, din punct de vedere pragmatic, tema propoziției.
Nou!!: Cazul genitiv și Complement de agent · Vezi mai mult »
Complement indirect
În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.
Nou!!: Cazul genitiv și Complement indirect · Vezi mai mult »
Compunere (lingvistică)
În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.
Nou!!: Cazul genitiv și Compunere (lingvistică) · Vezi mai mult »
Constelație
O reprezentare a cerului austral din 1661 O constelație este una dintre cele 88 de zone în care este împărțită bolta sau sfera cerească, uneori făcându-se referire doar la o grupare aparentă de stele, care, unite printr-o linie imaginară, se aseamănă cu un anumit obiect, animal, zeu etc.
Nou!!: Cazul genitiv și Constelație · Vezi mai mult »
Contragere
În lingvistică, contragerea este, în sens larg, reducerea cantitativă a unor entități precum cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze.
Nou!!: Cazul genitiv și Contragere · Vezi mai mult »
Cordelia
Cordelia este un prenume feminin.
Nou!!: Cazul genitiv și Cordelia · Vezi mai mult »
Danemarca
Danemarca (în), oficial Regatul Danemarcei (în), este un stat suveran din Europa de Nord, având și două teritorii autonome constituente de peste mări, care fac parte integrantă din regat: Insulele Feroe în Atlanticul de Nord și Groenlanda în America de Nord.
Nou!!: Cazul genitiv și Danemarca · Vezi mai mult »
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Nou!!: Cazul genitiv și Declinare · Vezi mai mult »
Deixis
În lingvistică, termenul deixis (din cuvântul grecesc vechi δεῖξις (deixis) „arătare”) a fost adoptat din logica formală.
Nou!!: Cazul genitiv și Deixis · Vezi mai mult »
Denumirea Bayer
U. S. Naval Observatory. Denumirea Bayer folosește literele alfabetului grecesc pentru a identifica stelele dintr-o anumită constelație.
Nou!!: Cazul genitiv și Denumirea Bayer · Vezi mai mult »
Denumirea stelelor variabile
Stelele variabile sunt desemnate urmând o variație de denumiri utilizate de Bayer sau Flamsteed (un identificator – o literă sau un număr – urmat de genitivul latin al constelației căreia îi aparține).
Nou!!: Cazul genitiv și Denumirea stelelor variabile · Vezi mai mult »
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Nou!!: Cazul genitiv și Desinență · Vezi mai mult »
Determinant (gramatică)
În gramatică, conform unei definiții generale, un determinant este un termen subordonat altui termen, numit „determinat” sau „regent”, în cadrul unui raport sintactic.
Nou!!: Cazul genitiv și Determinant (gramatică) · Vezi mai mult »
Dinte
Alveolar bone 24. Vase și nervi::25. dental:26. periodontal:27. canalele alveolare right Dintele (latină: dens, dentis; greacă: odous) este un organ dur, de culoare alb-galbuie, cu sediul in cavitatea orala,compus dintr-o coroană liberă și una sau mai multe rădăcini implantate în regiunea alveolara a oaselor maxilare (maxilar și mandibulă), și destinat îndeosebi la tăierea, la zdrobirea și la măcinarea alimentelor.
Nou!!: Cazul genitiv și Dinte · Vezi mai mult »
Dublet (lingvistică)
În lingvistică, termenul dublet denumește fiecare dintre formele unui același cuvânt care există concomitent într-o limbă dată, formând de cele mai multe ori o perecheConstantinescu-Dobridor, articolul.
Nou!!: Cazul genitiv și Dublet (lingvistică) · Vezi mai mult »
Dumnezeu Fiul
Mozaic bizantin din Monreale, Sicilia. Dumnezeu Fiul (în, în) este a doua persoană a Sfintei Treimi în teologia creștină.
Nou!!: Cazul genitiv și Dumnezeu Fiul · Vezi mai mult »
Elefant
Elefanții sunt mamiferele mari care formează familia Elephantidae din ordinul Proboscidea.
Nou!!: Cazul genitiv și Elefant · Vezi mai mult »
Elemente problematice ale limbii române
Acest articol tratează cîteva din cele mai frecvente greșeli de exprimare în limba română.
Nou!!: Cazul genitiv și Elemente problematice ale limbii române · Vezi mai mult »
Epenteză
În lingvistică, termenul epenteză (cf. épenthèse, ἐπένθεσις epenthesis „adăugare înăuntru, intercalare” Bidu-Vrănceanu 1997, p. 186.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Iarțeva 1990, articolul „epenteză”.Bussmann 1998, p. 370.Dubois 2002, p. 183.Crystal 2008, p. 171.Szathmári 2008, articolul Epentézis.. În unele cazuri, epenteza a avut loc într-o anumită perioadă a istoriei limbii. În cazul evoluției cuvintelor, în limba actuală unele din acestea nu au variantă fără epenteză. Aceasta există și în limba actuală, ca fenomen morfofonologic care participă la adăugarea afixelor gramaticale și lexicale, la formarea cuvintelor compuse etc. Din punct de vedere lexicologic produce variante de cuvinte care coexistă.
Nou!!: Cazul genitiv și Epenteză · Vezi mai mult »
Flexiune
Flexiunea cuvântului „pisică” în limba spaniolă:'''gat-''' – radical;'''-o''' – sufix specific masculinului;'''-a''' – sufix specific femininului;'''-s''' – sufix de plural În gramatică, flexiunea (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 202–203.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 566.Crystal 2008, p. 243.Dubois 2002, p. 204.Eifring și Theil, 2005, cap. 2, p. 27–31.. Dincolo de această definiție generală, la diverși autori se găsesc viziuni diferite despre flexiune. După unii autori, flexiune este numai procedeul care schimbă forma cuvântului prin afixe care fac corp comun cu baza la care se adaugă. Alți autori consideră flexiune și folosirea unor cuvinte gramaticale nealipite la bază, precum articole, verbe auxiliare, prepoziții etc., în care văd afixe mobile. În această viziune ar exista o flexiune sintetică (prin afixe alipite la bază), o flexiune analitică (prin afixe mobile) și o flexiune mixtă, concomitent sintetică și analitică. Flexiunea se deosebește de altă operație care constă în adăugarea de afixe, anume derivarea, prin faptul că acesta este un procedeu de formare de cuvinte noi. În acest articol se tratează ca afixe gramaticale numai morfemele care intră în compoziția cuvântului, iar ca flexiune numai folosirea acestora.
Nou!!: Cazul genitiv și Flexiune · Vezi mai mult »
Fonotactică
Fonotactica este acea parte a foneticii și fonologiei unei limbi, care se ocupă cu studiul secvențelor de sunete (din punctul de vedere al foneticii), respectiv de foneme (din punctul de vedere al fonologiei) ce pot exista în acea limbă, adică ce fel de asemenea unități pot apărea și în ce poziții în limba respectivă (de exemplu structuri posibile de silabă, secvențe de consoane).
Nou!!: Cazul genitiv și Fonotactică · Vezi mai mult »
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Nou!!: Cazul genitiv și Gen gramatical · Vezi mai mult »
Glosar de lingvistică
Acesta este un glosar de termeni utilizați în lingvistică.
Nou!!: Cazul genitiv și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »
Grad de comparație
În gramatică, gradul de comparație este o categorie gramaticală specifică adjectivului și adverbului.
Nou!!: Cazul genitiv și Grad de comparație · Vezi mai mult »
Graiul crișean
Graiul crișean este unul din graiurile românești recunoscute ca autonome de către majoritatea lingviștilor, de exemplu Sextil Pușcariu, Emil Petrovici, Ion Coteanu, Sever Pop, Romulus Todoran, Gheorghe Ivănescu Sala 1989, p. 90.
Nou!!: Cazul genitiv și Graiul crișean · Vezi mai mult »
Gramatica limbii slovene
În general cuvintele care se termină în sunt de gen feminin, daca se termină în o sau e sunt de gen neutru.
Nou!!: Cazul genitiv și Gramatica limbii slovene · Vezi mai mult »
Habemus papam
lire en ligne.
Nou!!: Cazul genitiv și Habemus papam · Vezi mai mult »
Heimskringla
Heimskringla este numele dat de Johan Peringskiöld Istoriei Regilor Nordului în traducerea sa în suedeză publicată în 1697.
Nou!!: Cazul genitiv și Heimskringla · Vezi mai mult »
Homo sapiens
Homo sapiens (în latină: homō (genitiv hominis) – „ființă umană“, „om”; sapiens – „intelegent, înțelept, sensibil“; adică: „om înțelept”) este denumirea științifică pentru singura specie umană existentă.
Nou!!: Cazul genitiv și Homo sapiens · Vezi mai mult »
Ijiraq (satelit)
Ijiraq sau Saturn XXII (22), este un mic satelit neregulat prograd al lui Saturn.
Nou!!: Cazul genitiv și Ijiraq (satelit) · Vezi mai mult »
Istoria limbii franceze
Istoria limbii franceze începe odată cu cucerirea Galiei de către romani, terminată în secolul I î.Hr. Limba latină populară este adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea.
Nou!!: Cazul genitiv și Istoria limbii franceze · Vezi mai mult »
Kiviuq (satelit)
Kiviuq este un satelit neregulat prograd al lui Saturn.
Nou!!: Cazul genitiv și Kiviuq (satelit) · Vezi mai mult »
Lactarius albocarneus
Lactarius albocarneus Max Britzelmayr, 1895) din încrengătura Basidiomycota, în familia Russulaceae și de genul Lactarius este o specie de ciuperci necomestibile destul de răspândită care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește în grupuri mai mari sau mai mici, pe sol calcaros și umed, în păduri de conifere, adesea pe mușchi, sub brazi argintii și molizi. Apare de la deal la munte, cu predilecție în regiuni montane, din (august) septembrie până în noiembrie.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 396-397, ISBN 3-405-12081-0 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 438-439, ISBN 978-3-440-14530-2.
Nou!!: Cazul genitiv și Lactarius albocarneus · Vezi mai mult »
Larvik
este un oraș și comună din unitatea administrativă Vestfold, Norvegia.
Nou!!: Cazul genitiv și Larvik · Vezi mai mult »
Legea talionului
Legea talionului, una dintre cele mai vechi legi existente, consta în justa reciprocitate a crimei și a pedepsei.
Nou!!: Cazul genitiv și Legea talionului · Vezi mai mult »
Limba ainu
Limba ainu este limba vorbită de populația ainu din Japonia, iar în secolul trecut și în partea sudică a peninsulei Sahalin și, mai puțin, în insulele Kurile.
Nou!!: Cazul genitiv și Limba ainu · Vezi mai mult »
Limba aromână
Istroromână Limba aromână (în aromână: Limba armãneascã, limba armãnã), vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de dacoromână, meglenoromână și istroromână.
Nou!!: Cazul genitiv și Limba aromână · Vezi mai mult »
Limba azeră
Limba azeră sau limba azerbaidjană (Azəricə, Azərbaycan dili) face parte din limbile turcice și este limba oficială a Republicii Azerbaidjan.
Nou!!: Cazul genitiv și Limba azeră · Vezi mai mult »
Limba bosniacă
Limba bosniacă (bosanski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de bosniaci.
Nou!!: Cazul genitiv și Limba bosniacă · Vezi mai mult »
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Nou!!: Cazul genitiv și Limba croată · Vezi mai mult »
Limba galică
Limba galică este o limbă celtică dispărută, care era vorbită de către gali, poporul care locuia regiunea cunoscută ca Galia din Epoca Fierului până în perioadă romană.
Nou!!: Cazul genitiv și Limba galică · Vezi mai mult »
Limba greacă
Greaca (Ελληνικά, citit simplificat /elini'ka/) este o limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începând cel puțin cu secolul XVII î.Hr..
Nou!!: Cazul genitiv și Limba greacă · Vezi mai mult »
Limba greacă veche
Limba greacă veche (numită și limba greacă antică sau elină) este a doua etapă a limbii grecești (după limba proto-greacă și dialectul micenian) și cuprinde două perioade ale istoriei grecești: arhaică (secolele IX-VI î.Hr.) și clasică (secolele V-IV).
Nou!!: Cazul genitiv și Limba greacă veche · Vezi mai mult »
Limba islandeză
Limba islandeză (íslenska) este limba vorbită în Islanda.
Nou!!: Cazul genitiv și Limba islandeză · Vezi mai mult »
Limba istroromână
Răspândirea românilor. Istroromânii sunt ramura localizată cel mai la vest. Istroromâna este, după unii lingviști, o limbă distinctă aparținând subgrupului de est al limbilor romanice, vorbită de istroromâni.
Nou!!: Cazul genitiv și Limba istroromână · Vezi mai mult »
Limba japoneză
Japoneza sau nipona, este principala limbă vorbită și scrisă în Japonia.
Nou!!: Cazul genitiv și Limba japoneză · Vezi mai mult »
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Nou!!: Cazul genitiv și Limba latină · Vezi mai mult »
Limba letonă
Limba letonă este o limbă baltică de est aparținând ramurii balto-slave a familiei de limbi indo-europene, vorbită în regiunea baltică.
Nou!!: Cazul genitiv și Limba letonă · Vezi mai mult »
Limba meglenoromână
Limba meglenoromână Sat aromânesc Meglenoromâna este un idiom vorbit de o populație numită în mediul academic „meglenoromâni”.
Nou!!: Cazul genitiv și Limba meglenoromână · Vezi mai mult »
Limba poloneză
Limba poloneză (sau polonă; polszczyzna, język polski) este o limbă slavă de vest, vorbită de aproximativ 42,5 milioane de persoane în întreaga lume, în principal în Polonia.
Nou!!: Cazul genitiv și Limba poloneză · Vezi mai mult »
Limba protoromână
Limba protoromână (numită și: română comună, română primitivă, română primitivă comună, străromână, romano-balcanică sau tracoromanică) este considerată de lingviști o limbă unitară din care s-au desprins ulterior idiomurile considerate de unii lingviști limbi aparte: româna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna, iar de către alți cercetători – dialecte ale limbii române: dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân.
Nou!!: Cazul genitiv și Limba protoromână · Vezi mai mult »
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Nou!!: Cazul genitiv și Limba sârbă · Vezi mai mult »
Limba suedeză
Limba suedeză este o limbă din familia limbilor germanice de nord sau scandinave, vorbită în majoritate de către aproximativ 9 milioane de oameni în Suedia și alte zone din Finlanda, unde are același statut legal cu limba finlandeză.
Nou!!: Cazul genitiv și Limba suedeză · Vezi mai mult »
Limba ucraineană
Limba ucraineană (în ucraineană украї́нська мо́ва ukrajinska mova) este o limbă indoeuropeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de est, din care mai fac parte limba rusă și limba belarusă.
Nou!!: Cazul genitiv și Limba ucraineană · Vezi mai mult »
Limbă flexionară
În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă flexionară”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, desemnează o limbă în care cuvintele sunt dificil de segmentat în morfemele pe care le conținKálmán și Trón 2007, p. 84.
Nou!!: Cazul genitiv și Limbă flexionară · Vezi mai mult »
Limbi romanice orientale
istroromâna). Evoluția istorică a limbilor romanice de est după majoritatea autorilor. Limbile romanice orientale sau estice formează o grupă de limbi în cadrul subfamiliei limbilor romanice care, la rândul ei, face parte din familia limbilor indo-europene.
Nou!!: Cazul genitiv și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »
Locuțiune prepozițională
Locuțiunea prepozițională este un grup de cuvinte cu sens unitar care se comportă din punct de vedere gramatical ca o prepoziție.
Nou!!: Cazul genitiv și Locuțiune prepozițională · Vezi mai mult »
Mazurcă
Ritm de mazurcă.Blatter, Alfred (2007). ''Revisiting music theory: a guide to the practice'', p.28. ISBN 0-415-97440-2. Mazurca (plural mazurci, în) este un dans popular polonez cu măsură în trei timpi, având de obicei un tempo plin de viață și cu „accente puternice plasate nesistematic pe cea de-a doua sau a treia bătaie”.
Nou!!: Cazul genitiv și Mazurcă · Vezi mai mult »
Nossegem
Nossegem este un sat situat lângă Bruxelles, capitala Belgiei.
Nou!!: Cazul genitiv și Nossegem · Vezi mai mult »
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Nou!!: Cazul genitiv și Număr (gramatică) · Vezi mai mult »
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Nou!!: Cazul genitiv și Nume predicativ · Vezi mai mult »
Nume specific (zoologie)
În nomenclatura zoologică, numele specific (de asemenea, epitetul specific sau epitetul speciei) este a doua parte (al doilea nume) din numele științific a unei specii (un binomen).
Nou!!: Cazul genitiv și Nume specific (zoologie) · Vezi mai mult »
Ortografie
În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp. 668–673., la început a diverși cărturari, apoi a unor lingviști, fiind un fapt nu numai lingvistic, ci și social și culturalBarić 1997, pp.65–66.. Ea răspunde cerinței firești a colectivității lingvistice de a avea repere comune standardizate în scrierea limbii, fixate în lucrări de specialitate (îndreptare, dicționare, manuale etc.). Se bazează pe realitatea limbii, dar și pe diverși factori extralingvistici: istorici, religioși, politici etc.. Ortografia tinde să creeze norme cât mai unitare, dar nu o poate face conform unui singur principiu, ci este nevoită să aplice mai multe, care sunt contradictorii. De aceea, normele ei nu corespund în întregime limbii vorbite în mod real, ci sunt convenționale. Totodată, limba fiind în continuă evoluție, ortografia rămâne mereu în urma ei. Aceasta se observă mai ales în limbile cu o tradiție a culturii scrise relativ veche, precum franceza, engleza, irlandeza, tibetana, germana, greaca etc. După unii lingviști, din cauza caracteristicilor sale, spre deosebire de lingvistică, ortografia nu poate fi considerată științifică, deoarece nu se ocupă cu ceea ce există, ca știința, ci cu ceea ce creatorii ei consideră că ar trebui să fie.
Nou!!: Cazul genitiv și Ortografie · Vezi mai mult »
Otidea
Otidea (Christian Hendrik Persoon, 1822 ex Hermann Friedrich Bonorden, 1851) este un gen de ciuperci din încrengătura Ascomycota, în ordinul Pezizales și familia Pyronemataceae, cuprind în prezent, conform filogeneticii moleculare moderne, peste 60 specii, în Europa mult mai puține.
Nou!!: Cazul genitiv și Otidea · Vezi mai mult »
Paaliaq
Paaliaq este un satelit neregulat prograd al lui Saturn.
Nou!!: Cazul genitiv și Paaliaq · Vezi mai mult »
Paleontologie
Paleontologia (din grecescul παλαιός Palaioa, „vechi”, ὄν on (gen. ontos), „ființă” și logos, „studiu”) este știința care studiază ființele, plante și animale, precum și resturile și urmele activității de viață ale organismelor care au trăit de-a lungul timpului geologic din momentul apariției vieții.
Nou!!: Cazul genitiv și Paleontologie · Vezi mai mult »
Particulă (gramatică)
În lingvistică, particula este un element de limbă invariabil, tratat în mod diferit în gramaticile a diverse limbi, ba chiar și de diversele orientări lingvistice referitoare la aceeași limbă.
Nou!!: Cazul genitiv și Particulă (gramatică) · Vezi mai mult »
Pereche minimală
În fonologie, termenul pereche minimală desemnează două elemente aflate în opoziție din punct de vedere fonologic.
Nou!!: Cazul genitiv și Pereche minimală · Vezi mai mult »
Predicat nominal
Predicatul nominal este alcătuit dintr-un verb copulativ și unul sau mai multe nume predicative.
Nou!!: Cazul genitiv și Predicat nominal · Vezi mai mult »
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Nou!!: Cazul genitiv și Prepoziție · Vezi mai mult »
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.
Nou!!: Cazul genitiv și Pronume · Vezi mai mult »
Pronume de întărire
În gramatică, pronumele de întărire este un pronume care precizează prin insistență o persoană la care se referăAvram 1997, pp. 168–170.
Nou!!: Cazul genitiv și Pronume de întărire · Vezi mai mult »
Pronume demonstrativ
În morfologie, pronumele demonstrativ este un cuvânt gramatical, din clasa pronumelor, care se referă la entități despre care indică în general apropierea ori depărtarea lor față de vorbitor (în unele limbi și față de destinatarul comunicării), în spațiu sau în timp.
Nou!!: Cazul genitiv și Pronume demonstrativ · Vezi mai mult »
Pronume interogativ
În gramatică, pronumele interogativ este un pronume care înlocuiește în întrebări parțiale (incompatibile cu răspunsul da sau nu) ceea ce vizează întrebarea și este așteptat în răspunsAvram 1997, pp.
Nou!!: Cazul genitiv și Pronume interogativ · Vezi mai mult »
Pronume negativ
Pronumele negativ este un pronume care exprimă lipsa, excluderea, prezentarea unui lucru sau a unei ființe ca inexistent(ă), înlocuindu-i numeleAvram 1997, p. 192–193.
Nou!!: Cazul genitiv și Pronume negativ · Vezi mai mult »
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Nou!!: Cazul genitiv și Pronume personal · Vezi mai mult »
Pronume posesiv
În gramatică, pronumele posesiv este un pronume care implică o dublă referință pronominală: la o entitate numită obiect posedat și la una numită posesorConstantinescu-Dobridor 1998, articolul, partea ~ posesiv.
Nou!!: Cazul genitiv și Pronume posesiv · Vezi mai mult »
Pronume reflexiv
În gramatică, pronumele reflexiv este un pronume care se referă la agentul unei acțiuni, acesta fiind de obicei subiectul unui verb, iar pronumele – complementul acestuiaAvram 1997, pp. 167–168.
Nou!!: Cazul genitiv și Pronume reflexiv · Vezi mai mult »
Pronume relativ
În gramatică, pronumele relativ este un pronume care cel mai adesea se referă la un substantiv, la alt pronume sau la o propoziție, reluându-le sau anticipându-le.
Nou!!: Cazul genitiv și Pronume relativ · Vezi mai mult »
Protolimbă
În lingvistica istorică, o protolimbă este o limbă de cele mai multe ori neatestată, dar uneori atestată (de exemplu limba latină), din care a evoluat un grup de limbi înruditeBidu-Vrănceanu 1997, p. 393.
Nou!!: Cazul genitiv și Protolimbă · Vezi mai mult »
Rădăcină și radical (lingvistică)
În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.
Nou!!: Cazul genitiv și Rădăcină și radical (lingvistică) · Vezi mai mult »
Recțiune
În gramatica tradițională, recțiunea este, în unele limbi, un proces prin care, într-un raport sintactic de subordonare, un cuvânt (numit regent) impune altui cuvânt, subordonat, un anumit mijloc de realizare a raportului.
Nou!!: Cazul genitiv și Recțiune · Vezi mai mult »
Redundanță (lingvistică)
În lingvistică, termenul redundanță denumește prezența mai mult decât o singură dată a unei informații într-un același enunțBussmann 1998, p. 988.
Nou!!: Cazul genitiv și Redundanță (lingvistică) · Vezi mai mult »
Rotacism
Rotacismul sau rotacizarea, termen format de la numele ῥῶ „ro” al literei ρ din alfabetul grec, este o schimbare fonetică ce constă în transformarea unei consoane în.
Nou!!: Cazul genitiv și Rotacism · Vezi mai mult »
Siarnaq
Siarnaq, denumit și Saturn XXIX, este un satelit neregulat prograd al lui Saturn.
Nou!!: Cazul genitiv și Siarnaq · Vezi mai mult »
Siglă
Universității „Lucian Blaga” din Sibiu cuprinzând sigla de la numele instituției În lingvistică, o siglă este prescurtarea unei sintagme, de regulă păstrându-se literele inițiale ale cuvintelor și ale componentelor de cuvânt compus cu sens lexicalBidu-Vrănceanu 1997, p. 449.
Nou!!: Cazul genitiv și Siglă · Vezi mai mult »
Sincopă (lingvistică)
În lingvistică, termenul sincopă (cf. syncope, syncopa, συγκοπή synkope Bidu-Vrănceanu 1997, p. 453.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 1162.Dubois 2002, p. 464.Crystal 2008, p. 469.Ladan 2005, articolul 1.Szathmári 2008, articolul Szinkopé..
Nou!!: Cazul genitiv și Sincopă (lingvistică) · Vezi mai mult »
Sinonim
În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.
Nou!!: Cazul genitiv și Sinonim · Vezi mai mult »
Structurae
Structurae, în original în latină, Structuri în limba română, este o bază de date online conținând lucrări de inginerie structurală și inginerie civilă de toate tipurile, așa cum sunt poduri, turnuri, clădiri înalte, zgârie-nori, baraje, ș.a.m.d..
Nou!!: Cazul genitiv și Structurae · Vezi mai mult »
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Nou!!: Cazul genitiv și Substantiv · Vezi mai mult »
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară
Acest articol tratează părțile de vorbire nominale ale limbii maghiare, în afara pronumelor.
Nou!!: Cazul genitiv și Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară · Vezi mai mult »
Sunet de legătură
În fonetică, în morfologie și în lexicologie, un sunet de legătură este un element de cuvânt care leagă între ele două morfemeBokor 2007, p. 264.
Nou!!: Cazul genitiv și Sunet de legătură · Vezi mai mult »
Tarqeq
Tarqeq, cunoscut și sub numele de Saturn LII (denumirea provizorie S/2007 S 1) este un satelit natural al lui Saturn.
Nou!!: Cazul genitiv și Tarqeq · Vezi mai mult »
Tipologie lingvistică
Tipologia lingvistică este o ramură a lingvisticii și un mod de clasificare a limbilor, care se ocupă cu încadrarea lor în grupuri caracterizate de anumite trăsături structurale comune prin care se deosebesc de alte grupuri de limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 513–514.
Nou!!: Cazul genitiv și Tipologie lingvistică · Vezi mai mult »
Ton (lingvistică)
limbi cu sistem de tonuri simplu sau complex (220) În lingvistică, termenul „ton” este folosit cu mai multe sensuri.
Nou!!: Cazul genitiv și Ton (lingvistică) · Vezi mai mult »
Tranzitivitate (gramatică)
În gramatică, tranzitivitatea este concepută cu două accepții diferite.
Nou!!: Cazul genitiv și Tranzitivitate (gramatică) · Vezi mai mult »
Uniune lingvistică
În lingvistică, termenul tradițional uniune lingvistică denumește un grup de limbi neînrudite sau marginal înrudite, dar apropiate geografic, care au unele trăsături convergente, în primul rând structurale.
Nou!!: Cazul genitiv și Uniune lingvistică · Vezi mai mult »
Verpa bohemica (burete)
Verpa bohemica sin. Ptychoverpa bohemica cu numele tradițional ciuciulete de plop, este o specie de ciupercă comestibilă din încrengătura Ascomycota în familia Morchellaceae si de genul Verpa, fiind una dintre speciile care sunt cunoscute informal ca zbârciogi falși.
Nou!!: Cazul genitiv și Verpa bohemica (burete) · Vezi mai mult »
Votcă
l Votca sau vodca (din, vodka, în trad. „apșoară”) este una din cele mai cunoscute băuturi alcoolice distilate.
Nou!!: Cazul genitiv și Votcă · Vezi mai mult »
Zidul lui Hadrian
Amplasamentul zidului lui Hadrian Zidul lui Hadrian (în latină: Vallum Aelium, în engleză: Hadrian's Wall; numit și Limesul lui Hadrian) a fost o fortificație construită în anii 120-128 d.Hr. sau 120-130, în Anglia romană, la ordinele împăratului roman Hadrian.
Nou!!: Cazul genitiv și Zidul lui Hadrian · Vezi mai mult »
Zlot polonez
Zlotul (plural: Zloți) este unitatea monetară poloneză.
Nou!!: Cazul genitiv și Zlot polonez · Vezi mai mult »
