Cuprins
34 relaţii: Adverb, Anaforă (lingvistică), Antecedent (lingvistică), Asonanță, Cataforă, Conector (lingvistică), Constructivismul (filosofia educației), Context (lingvistică), Coordonare (gramatică), Cultura evreiască, Deixis, Democratură, Denotație și conotație, Elipsă (lingvistică), Enunț (lingvistică), Țiganiada, Glosar de educație, Glosematică, Jargon, Limbă creolă, Monolog, Paragraf (lingvistică), Pământul Făgăduinței, Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză, Perfect compus, Pragmatică, Pronume, Prozodie, Semantică, Semiotică, Sintaxă, Sociolect, Temă și remă, Varietate (lingvistică).
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Vedea Discurs (lingvistică) și Adverb
Anaforă (lingvistică)
Termenul anaforă (cf. anaphore, anaphora) provine din cuvântul din greaca veche ἀναφορά (anaforá), format din ἀνά (aná) „în sus” + φέρω (féro) „(eu) duc”.
Vedea Discurs (lingvistică) și Anaforă (lingvistică)
Antecedent (lingvistică)
În lingvistică, un antecedent este o entitate lingvistică reprezentată în context de altă entitate, numită substitut sau element anaforic, care se găsește după antecedentBidu-Vrănceanu 1997, p. 43.
Vedea Discurs (lingvistică) și Antecedent (lingvistică)
Asonanță
În literatură, termenul asonanță, împrumut din italiană (assonanza) sau din franceză (assonance)Constantinescu-Dobridor 1998,.
Vedea Discurs (lingvistică) și Asonanță
Cataforă
În lingvistică, termenul cu forma românească cataforă a fost format de către lingvistul german K. Bühler, din elementele grecești vechi κατά (katá) „în jos” și φέρω (féro) „(eu) duc”, rezultând cuvântul καταφορά (kataforá), prin analogie cu termenul ἀναφορά (anaforá) „anaforă”.
Vedea Discurs (lingvistică) și Cataforă
Conector (lingvistică)
În lingvistică, noțiunea de conector nu are o definiție general acceptată, și nici ceea ce se consideră că reprezintă nu este denumit de toți autorii cu acest termen.
Vedea Discurs (lingvistică) și Conector (lingvistică)
Constructivismul (filosofia educației)
archive-date.
Vedea Discurs (lingvistică) și Constructivismul (filosofia educației)
Context (lingvistică)
Termenul context se referă la origine la textul scris.
Vedea Discurs (lingvistică) și Context (lingvistică)
Coordonare (gramatică)
În sintaxă, coordonarea este un raport logic, unul din cele care pot exista în propoziție și în frază.
Vedea Discurs (lingvistică) și Coordonare (gramatică)
Cultura evreiască
Tétouan, Maroc, 1865 Muzeul culturii evreiești din Bratislava Cultura evreiască este cultura poporului evreu, de la formarea sa în vremuri străvechi până în epoca actuală.
Vedea Discurs (lingvistică) și Cultura evreiască
Deixis
În lingvistică, termenul deixis (din cuvântul grecesc vechi δεῖξις (deixis) „arătare”) a fost adoptat din logica formală.
Vedea Discurs (lingvistică) și Deixis
Democratură
Democratura este un oximoron creat, un termen-slogan din discursul politic, un cuvânt valiză compus din '''democra'''ție și dicta'''tură'''.
Vedea Discurs (lingvistică) și Democratură
Denotație și conotație
În semantică, denotația și conotația sunt două noțiuni contrare referitoare la sensul unui element de limbă, în special o unitate lexicală, vorbindu-se despre sens denotativ și sens conotativ.
Vedea Discurs (lingvistică) și Denotație și conotație
Elipsă (lingvistică)
În lingvistică și în retorică, termenul elipsă (Grevisse și Goosse 2007, p. 226-228., dar în numeroase cazuri nu provoacă incorectitudine. Aceasta este definiția cea mai largă a elipsei, folosită în lingvistică. Din punctul de vedere al modului de înțelegere a ceea ce este omis prin elipsă, în lingvistică există de asemenea o interpretare în sens larg, considerându-se că este vorba de elipsă în următoarele cazuri.
Vedea Discurs (lingvistică) și Elipsă (lingvistică)
Enunț (lingvistică)
Termenul enunț se referă la o secvență a vorbirii despre care nu s-au formulat ipoteze în termeni de lingvistică teoretică, în opoziție cu noțiunea de propoziție, care este definită în teoriile gramaticaleCrystal 2008, pp. 505–506.
Vedea Discurs (lingvistică) și Enunț (lingvistică)
Țiganiada
Țiganiada sau Tabăra țiganilor (ediție definitivă de Jacques Byck, 1800-1812) este prima epopee în limba română, fiind scrisă de Ion Budai-Deleanu, un reprezentant al Școlii Ardelene.
Vedea Discurs (lingvistică) și Țiganiada
Glosar de educație
Prezentul glosar conține termeni din domeniul educației, pedagogiei, învățământului și cercetării.
Vedea Discurs (lingvistică) și Glosar de educație
Glosematică
Glosematica este o teorie lingvistică structuralistă propusă de Louis Hjelmslev și Hans Jørgen Uldall, deși cei doi au decis, ulterior, să urmeze căi separate, fiecare având propria abordare.
Vedea Discurs (lingvistică) și Glosematică
Jargon
În sociolingvistică, termenul jargon (Cf. Tender 1997, p. 100, fără numirea unor lingviști..
Vedea Discurs (lingvistică) și Jargon
Limbă creolă
Inscripție în creola din Guadelupa, în traducere: „'''RIDICĂ PICIORUL''' de pe accelerator '''AICI SE JOACĂ COPII!'''” Inscripții pentru camere de hotel în tok pisin. În traducere literală, cea din stânga: „Nu puteți intra”; cea din dreapta: „Acum puteți face curat în cameră”.
Vedea Discurs (lingvistică) și Limbă creolă
Monolog
Monologul este un mod de expunere și procedeu literar prin care ipostaza lirica/personajul își analizează stările sufletești, concepțiile, ideile și le aduce la cunoștința cititorilor sau a spectatorilor.
Vedea Discurs (lingvistică) și Monolog
Paragraf (lingvistică)
Într-un sens general, paragraful este un pasaj dintr-un text scris despărțit de restul textului prin procedee grafice.
Vedea Discurs (lingvistică) și Paragraf (lingvistică)
Pământul Făgăduinței
3.
Vedea Discurs (lingvistică) și Pământul Făgăduinței
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză
Acest articol prezintă succint părțile de vorbire neflexibile din limba franceză care au funcție gramaticală: adverbul (cu funcție sintactică), prepoziția și conjuncția (cuvinte gramaticale).
Vedea Discurs (lingvistică) și Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză
Perfect compus
În gramatică, perfectul compus este o formă verbală temporală de trecut a indicativului, existentă în unele limbi, cu denumiri exact echivalente sau diferite, corespunzătoare acesteia.
Vedea Discurs (lingvistică) și Perfect compus
Pragmatică
Pragmatica este o ramură a lingvisticii, care analizează relația dintre semne și interpretarea lor.
Vedea Discurs (lingvistică) și Pragmatică
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive.
Vedea Discurs (lingvistică) și Pronume
Prozodie
În lingvistică, termenul prozodie (cf. prosodie Bussmann 1998, p. 962.) denumește, în limba franceză și în cele care au preluat sensul dat termenului în aceasta (de exemplu româna), ramura foneticii și a fonologiei ce studiază așa-numitele unități suprasegmentale sau prozodice ale limbii.
Vedea Discurs (lingvistică) și Prozodie
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Vedea Discurs (lingvistică) și Semantică
Semiotică
Semiotica este disciplina care cercetează felul în care funcționează comunicarea și semnificarea, i.e. relațiile dintre cod și mesaj, dintre semn și discurs.
Vedea Discurs (lingvistică) și Semiotică
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Vedea Discurs (lingvistică) și Sintaxă
Sociolect
În sociolingvistică, termenul sociolect denumește o varietate a unei limbi, în afara varietăților regionale, folosită de o anumită categorie de vorbitori.
Vedea Discurs (lingvistică) și Sociolect
Temă și remă
În lingvistică, termenii temă și remă se referă la împărțirea propoziției în două segmente, după unii autori considerate din punct de vedere logicÉ.
Vedea Discurs (lingvistică) și Temă și remă
Varietate (lingvistică)
În lingvistică, o varietate este o ramificație a unei limbi, care constituie un sistem lingvistic specific și unitar, folosit de o categorie de vorbitori delimitată după anumite criterii extralingvistice.
Vedea Discurs (lingvistică) și Varietate (lingvistică)