acces mai rapid decât browser-ul!
34 relaţii: Adverb, Anaforă (lingvistică), Antecedent (lingvistică), Asonanță, Cataforă, Conector (lingvistică), Constructivismul (filosofia educației), Context (lingvistică), Coordonare (gramatică), Cultura evreiască, Deixis, Democratură, Denotație și conotație, Elipsă (lingvistică), Enunț (lingvistică), Țiganiada, Glosar de educație, Glosematică, Jargon, Limbă creolă, Monolog, Paragraf (lingvistică), Pământul Făgăduinței, Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză, Perfect compus, Pragmatică, Pronume, Prozodie, Semantică, Semiotică, Sintaxă, Sociolect, Temă și remă, Varietate (lingvistică).
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Adverb · Vezi mai mult »
Anaforă (lingvistică)
Termenul anaforă (cf. anaphore, anaphora) provine din cuvântul din greaca veche ἀναφορά (anaforá), format din ἀνά (aná) „în sus” + φέρω (féro) „(eu) duc”.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Anaforă (lingvistică) · Vezi mai mult »
Antecedent (lingvistică)
În lingvistică, un antecedent este o entitate lingvistică reprezentată în context de altă entitate, numită substitut sau element anaforic, care se găsește după antecedentBidu-Vrănceanu 1997, p. 43.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Antecedent (lingvistică) · Vezi mai mult »
Asonanță
În literatură, termenul asonanță, împrumut din italiană (assonanza) sau din franceză (assonance)Constantinescu-Dobridor 1998,.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Asonanță · Vezi mai mult »
Cataforă
În lingvistică, termenul cu forma românească cataforă a fost format de către lingvistul german K. Bühler, din elementele grecești vechi κατά (katá) „în jos” și φέρω (féro) „(eu) duc”, rezultând cuvântul καταφορά (kataforá), prin analogie cu termenul ἀναφορά (anaforá) „anaforă”.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Cataforă · Vezi mai mult »
Conector (lingvistică)
În lingvistică, noțiunea de conector nu are o definiție general acceptată, și nici ceea ce se consideră că reprezintă nu este denumit de toți autorii cu acest termen.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Conector (lingvistică) · Vezi mai mult »
Constructivismul (filosofia educației)
archive-date.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Constructivismul (filosofia educației) · Vezi mai mult »
Context (lingvistică)
Termenul context se referă la origine la textul scris.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Context (lingvistică) · Vezi mai mult »
Coordonare (gramatică)
În sintaxă, coordonarea este un raport logic, unul din cele care pot exista în propoziție și în frază.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Coordonare (gramatică) · Vezi mai mult »
Cultura evreiască
Tétouan, Maroc, 1865 Muzeul culturii evreiești din Bratislava Cultura evreiască este cultura poporului evreu, de la formarea sa în vremuri străvechi până în epoca actuală.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Cultura evreiască · Vezi mai mult »
Deixis
În lingvistică, termenul deixis (din cuvântul grecesc vechi δεῖξις (deixis) „arătare”) a fost adoptat din logica formală.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Deixis · Vezi mai mult »
Democratură
Democratura este un oximoron creat, un termen-slogan din discursul politic, un cuvânt valiză compus din '''democra'''ție și dicta'''tură'''.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Democratură · Vezi mai mult »
Denotație și conotație
În semantică, denotația și conotația sunt două noțiuni contrare referitoare la sensul unui element de limbă, în special o unitate lexicală, vorbindu-se despre sens denotativ și sens conotativ.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Denotație și conotație · Vezi mai mult »
Elipsă (lingvistică)
În lingvistică și în retorică, termenul elipsă (Grevisse și Goosse 2007, p. 226-228., dar în numeroase cazuri nu provoacă incorectitudine. Aceasta este definiția cea mai largă a elipsei, folosită în lingvistică. Din punctul de vedere al modului de înțelegere a ceea ce este omis prin elipsă, în lingvistică există de asemenea o interpretare în sens larg, considerându-se că este vorba de elipsă în următoarele cazuri.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Elipsă (lingvistică) · Vezi mai mult »
Enunț (lingvistică)
Termenul enunț se referă la o secvență a vorbirii despre care nu s-au formulat ipoteze în termeni de lingvistică teoretică, în opoziție cu noțiunea de propoziție, care este definită în teoriile gramaticaleCrystal 2008, pp. 505–506.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Enunț (lingvistică) · Vezi mai mult »
Țiganiada
Țiganiada sau Tabăra țiganilor (ediție definitivă de Jacques Byck, 1800-1812) este prima epopee în limba română, fiind scrisă de Ion Budai-Deleanu, un reprezentant al Școlii Ardelene.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Țiganiada · Vezi mai mult »
Glosar de educație
Prezentul glosar conține termeni din domeniul educației, pedagogiei, învățământului și cercetării.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Glosar de educație · Vezi mai mult »
Glosematică
Glosematica este o teorie lingvistică structuralistă propusă de Louis Hjelmslev și Hans Jørgen Uldall, deși cei doi au decis, ulterior, să urmeze căi separate, fiecare având propria abordare.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Glosematică · Vezi mai mult »
Jargon
În sociolingvistică, termenul jargon (Cf. Tender 1997, p. 100, fără numirea unor lingviști..
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Jargon · Vezi mai mult »
Limbă creolă
Inscripție în creola din Guadelupa, în traducere: „'''RIDICĂ PICIORUL''' de pe accelerator '''AICI SE JOACĂ COPII!'''” Inscripții pentru camere de hotel în tok pisin. În traducere literală, cea din stânga: „Nu puteți intra”; cea din dreapta: „Acum puteți face curat în cameră”. În sociolingvistică, termenul limbă creolă denumește o limbă care a evoluat dintr-o limbă vehiculară mixtă, secundă pentru vorbitorii ei, într-o limbă maternă în sensul obișnuit al termenului.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Limbă creolă · Vezi mai mult »
Monolog
Monologul este un mod de expunere și procedeu literar prin care ipostaza lirica/personajul își analizează stările sufletești, concepțiile, ideile și le aduce la cunoștința cititorilor sau a spectatorilor.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Monolog · Vezi mai mult »
Paragraf (lingvistică)
Într-un sens general, paragraful este un pasaj dintr-un text scris despărțit de restul textului prin procedee grafice.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Paragraf (lingvistică) · Vezi mai mult »
Pământul Făgăduinței
3.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Pământul Făgăduinței · Vezi mai mult »
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză
Acest articol prezintă succint părțile de vorbire neflexibile din limba franceză care au funcție gramaticală: adverbul (cu funcție sintactică), prepoziția și conjuncția (cuvinte gramaticale).
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză · Vezi mai mult »
Perfect compus
În gramatică, perfectul compus este o formă verbală temporală de trecut a indicativului, existentă în unele limbi, cu denumiri exact echivalente sau diferite, corespunzătoare acesteia.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Perfect compus · Vezi mai mult »
Pragmatică
Pragmatica este o ramură a lingvisticii, care analizează relația dintre semne și interpretarea lor.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Pragmatică · Vezi mai mult »
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Pronume · Vezi mai mult »
Prozodie
În lingvistică, termenul prozodie (cf. prosodie Bussmann 1998, p. 962.) denumește, în limba franceză și în cele care au preluat sensul dat termenului în aceasta (de exemplu româna), ramura foneticii și a fonologiei ce studiază așa-numitele unități suprasegmentale sau prozodice ale limbii.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Prozodie · Vezi mai mult »
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Semantică · Vezi mai mult »
Semiotică
Semiotica este disciplina care cercetează felul în care funcționează comunicarea și semnificarea, i.e. relațiile dintre cod și mesaj, dintre semn și discurs.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Semiotică · Vezi mai mult »
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Sintaxă · Vezi mai mult »
Sociolect
În sociolingvistică, termenul sociolect denumește o varietate a unei limbi, în afara varietăților regionale, folosită de o anumită categorie de vorbitori.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Sociolect · Vezi mai mult »
Temă și remă
În lingvistică, termenii temă și remă se referă la împărțirea propoziției în două segmente, după unii autori considerate din punct de vedere logicÉ.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Temă și remă · Vezi mai mult »
Varietate (lingvistică)
În lingvistică, o varietate este o ramificație a unei limbi, care constituie un sistem lingvistic specific și unitar, folosit de o categorie de vorbitori delimitată după anumite criterii extralingvistice.
Nou!!: Discurs (lingvistică) și Varietate (lingvistică) · Vezi mai mult »
