Cuprins
53 relaţii: Abatere (lingvistică), Aforism, Ambiguitate (lingvistică), Animat și inanimat (lingvistică), Clitic, Context (lingvistică), Contragere, Cuvânt, Cuvânt propoziție, Cuvintele propoziții în limba maghiară, Definiție, Deixis, Denotație și conotație, Discurs (lingvistică), Elipsă (lingvistică), Figură de stil, Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Frazeologie, Glosar de algebră, Glosar de lingvistică, Glosar de literatură, Glosar de termeni filozofici, Gramaticalizare, Hipotaxă, Lexic, Limba maghiară, Limbă (comunicare), Malapropism, Maximă (filozofie), Modalizator, Morfem, Negație (gramatică), Număr (gramatică), Particulă modală, Perifrază (lingvistică), Persoană (gramatică), Premisă, Pronume, Pronume personal, Propoziție incidentă, Raționament inductiv, Redundanță (lingvistică), Replică, Schimbare de cod, Sintaxa limbii franceze, Sintaxă, Temă și remă, Teoria relevanței, Topică, Unitate frazeologică, ... Extinde indicele (3 Mai Mult) »
Abatere (lingvistică)
În lingvistică, termenul abatere (eroare, greșeală, incorectitudine) denumește în general nerespectarea unei reguli în folosirea unei limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 11.
Vedea Enunț (lingvistică) și Abatere (lingvistică)
Aforism
Un aforism (din grecescul αφοριζειν aphorizein, a delimita, de unde aphorismos, definiție) este un enunț concis, expresiv și memorabil care conține o cugetare, un gând adânc sau o părere cu privire la viață, cu aplicabilitate relativ generală.
Vedea Enunț (lingvistică) și Aforism
Ambiguitate (lingvistică)
În semantică, termenul ambiguitate denumește proprietatea eventuală a unor cuvinte, forme gramaticale, construcții sintactice (sintagme, propoziții sau fraze) de a avea două sau mai multe înțelesuri.
Vedea Enunț (lingvistică) și Ambiguitate (lingvistică)
Animat și inanimat (lingvistică)
În lingvistică, calificările „animat și inanimat” sau „însuflețit și neînsuflețit” se bazează în primul rând pe distincția naturală dintre, pe de o parte, ființe, adică entități ce se caracterizează prin viață din punct de vedere biologic, pe de altă parte entități care nu au această caracteristică.
Vedea Enunț (lingvistică) și Animat și inanimat (lingvistică)
Clitic
Cliticele sunt cuvinte care din punct de vedere sintactic sunt morfeme libere, dar care se pronunță împreună cu alte cuvinte.
Vedea Enunț (lingvistică) și Clitic
Context (lingvistică)
Termenul context se referă la origine la textul scris.
Vedea Enunț (lingvistică) și Context (lingvistică)
Contragere
În lingvistică, contragerea este, în sens larg, reducerea cantitativă a unor entități precum cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze.
Vedea Enunț (lingvistică) și Contragere
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Vedea Enunț (lingvistică) și Cuvânt
Cuvânt propoziție
Cuvântul propoziție este un cuvânt care poate constitui singur un enunț, îndeplinind din punct de vedere semantic rolul unei propozițiiDubois 2002, p. 313.
Vedea Enunț (lingvistică) și Cuvânt propoziție
Cuvintele propoziții în limba maghiară
Cuvintele propoziții sunt considerate, în gramaticile limbii maghiare, acele cuvinte (în afară de verbe) ce se caracterizează prin faptul că pot constitui singure o propoziție neanalizabilă.
Vedea Enunț (lingvistică) și Cuvintele propoziții în limba maghiară
Definiție
Definiția este operația logică prin care se stabilește conținutul unei noțiuni.
Vedea Enunț (lingvistică) și Definiție
Deixis
În lingvistică, termenul deixis (din cuvântul grecesc vechi δεῖξις (deixis) „arătare”) a fost adoptat din logica formală.
Vedea Enunț (lingvistică) și Deixis
Denotație și conotație
În semantică, denotația și conotația sunt două noțiuni contrare referitoare la sensul unui element de limbă, în special o unitate lexicală, vorbindu-se despre sens denotativ și sens conotativ.
Vedea Enunț (lingvistică) și Denotație și conotație
Discurs (lingvistică)
Termenul „discurs” își are originea în retorică, dar a fost adoptat și de lingvistică.
Vedea Enunț (lingvistică) și Discurs (lingvistică)
Elipsă (lingvistică)
În lingvistică și în retorică, termenul elipsă (Grevisse și Goosse 2007, p. 226-228., dar în numeroase cazuri nu provoacă incorectitudine. Aceasta este definiția cea mai largă a elipsei, folosită în lingvistică. Din punctul de vedere al modului de înțelegere a ceea ce este omis prin elipsă, în lingvistică există de asemenea o interpretare în sens larg, considerându-se că este vorba de elipsă în următoarele cazuri.
Vedea Enunț (lingvistică) și Elipsă (lingvistică)
Figură de stil
Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau construcția gramaticală uzuală pentru a da mai multă forță unei imagini sau expuneri.
Vedea Enunț (lingvistică) și Figură de stil
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze
Acest articol tratează despre sistemul fonologic, fenomenele fonetice și prozodia limbii franceze standard.
Vedea Enunț (lingvistică) și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze
Frazeologie
Frazeologia este o ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul îmbinărilor de cuvinte parțial sau total fixe, numite unități frazeologice, frazeme sau frazeologisme.
Vedea Enunț (lingvistică) și Frazeologie
Glosar de algebră
Prezentul glosar de algebră conține termeni din domeniul algebrei și a altor domenii fundamentale ale matematicii ca: aritmetică, teoria numerelor, teoria probabilităților, statistica și logica.
Vedea Enunț (lingvistică) și Glosar de algebră
Glosar de lingvistică
Acesta este un glosar de termeni utilizați în lingvistică.
Vedea Enunț (lingvistică) și Glosar de lingvistică
Glosar de literatură
Prezentul glosar conține termeni din teoria literaturii, termeni literari, bibliologie, caligrafie, publicistică, retorică.
Vedea Enunț (lingvistică) și Glosar de literatură
Glosar de termeni filozofici
Acesta este un glosar de termeni din domeniul filozofiei și logicii.
Vedea Enunț (lingvistică) și Glosar de termeni filozofici
Gramaticalizare
Termenul gramaticalizare denumește, în evoluția de la o limbă la alta sau în istoria unei limbi deja formate, o schimbare lingvistică ce constă în transformarea unei entități lexico-semantice autonome, de cele mai multe ori un cuvânt cu sens lexical, în morfem gramaticalBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Enunț (lingvistică) și Gramaticalizare
Hipotaxă
Termenul hipotaxă, din limba greacă veche (hypótaxis, derivat din verbul hypotássein „a aranja sub”), este folosit în lingvistică, în retorică și în stilistică.
Vedea Enunț (lingvistică) și Hipotaxă
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Vedea Enunț (lingvistică) și Lexic
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Vedea Enunț (lingvistică) și Limba maghiară
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Vedea Enunț (lingvistică) și Limbă (comunicare)
Malapropism
Un malapropism (numit și malaprop, acyrologie sau Dogberryism) se referă la utilizarea greșită a unui cuvânt incorect în locul unui cuvânt cu un sunet similar, rezultând un enunț fără sens, uneori chiar amuzant.
Vedea Enunț (lingvistică) și Malapropism
Maximă (filozofie)
O maximă reprezintă un enunț formulat concis, exprimând un principiu etic, o normă de conduită.
Vedea Enunț (lingvistică) și Maximă (filozofie)
Modalizator
În lingvistică, un modalizator este un „mijloc care permite vorbitorului să-și manifeste felul în care privește propriul său enunț”.
Vedea Enunț (lingvistică) și Modalizator
Morfem
În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.
Vedea Enunț (lingvistică) și Morfem
Negație (gramatică)
În lingvistică, negația este o operație prin care se contrazice înțelesul total sau parțial al unei propozițiiCrystal 2008, p. 323.
Vedea Enunț (lingvistică) și Negație (gramatică)
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Enunț (lingvistică) și Număr (gramatică)
Particulă modală
În lingvistică, particula modală este o specie de particulă cu funcția principală de a indica atitudinea afectivă, volitivă sau de evaluare a vorbitorului (funcție modală).
Vedea Enunț (lingvistică) și Particulă modală
Perifrază (lingvistică)
„Perifrază” este, la origine, un termen din retorică.
Vedea Enunț (lingvistică) și Perifrază (lingvistică)
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Vedea Enunț (lingvistică) și Persoană (gramatică)
Premisă
Premisă (din) se numește fiecare dintre propozițiile inițiale ale unui raționament, din care se deduce concluzia.
Vedea Enunț (lingvistică) și Premisă
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive.
Vedea Enunț (lingvistică) și Pronume
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Vedea Enunț (lingvistică) și Pronume personal
Propoziție incidentă
În sintaxă, propoziția incidentă este o propoziție care face parte dintr-o frază fără să aibă niciun raport sintactic cu restul acesteia.
Vedea Enunț (lingvistică) și Propoziție incidentă
Raționament inductiv
Raționamentul este un sistem dinamic de cel puțin trei judecăți între care există o relație necesară ce determină apariția unei noi judecăți pe baza celor precedente.
Vedea Enunț (lingvistică) și Raționament inductiv
Redundanță (lingvistică)
În lingvistică, termenul redundanță denumește prezența mai mult decât o singură dată a unei informații într-un același enunțBussmann 1998, p. 988.
Vedea Enunț (lingvistică) și Redundanță (lingvistică)
Replică
Replica este un enunț de întindere variabilă, rostit de un personaj pentru altul, în general în cursul unui schimb verbal și presupune un act de limbaj (în sens pragmatic).
Vedea Enunț (lingvistică) și Replică
Schimbare de cod
În sociolingvistică, sintagma schimbare de cod (code-switching) denumește trecerea de la o limbă la alta sau de la o varietate de limbă la alta în vorbirea unuia și aceluiași vorbitor, în cadrul uneia și aceleiași situații de comunicareBidu-Vrănceanu 1997, p. 428–429.
Vedea Enunț (lingvistică) și Schimbare de cod
Sintaxa limbii franceze
Acest articol prezintă succint sintaxa limbii franceze, punând accentul pe specificitățile structurii propoziției și frazei franceze în raport cu cea din limba română.
Vedea Enunț (lingvistică) și Sintaxa limbii franceze
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Vedea Enunț (lingvistică) și Sintaxă
Temă și remă
În lingvistică, termenii temă și remă se referă la împărțirea propoziției în două segmente, după unii autori considerate din punct de vedere logicÉ.
Vedea Enunț (lingvistică) și Temă și remă
Teoria relevanței
Dan Sperber, cel care a dezvoltat teoria relevanței împreună cu Deirdre Wilson Teoria relevanței reprezintă un cadru pentru înțelegerea interpretării enunțurilor.
Vedea Enunț (lingvistică) și Teoria relevanței
Topică
În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni.
Vedea Enunț (lingvistică) și Topică
Unitate frazeologică
În frazeologie, o unitate frazeologică, un frazem sau un frazeologism este o îmbinare mai mult sau mai puțin fixă de cuvinte, care se opune prin această caracteristică îmbinării libere de cuvinte.
Vedea Enunț (lingvistică) și Unitate frazeologică
Universalii lingvistice
În lingvistică, universaliile sunt categorii, proprietăți, relații, tendințe considerate comune tuturor limbilor, deși acestea sunt foarte diferite în numeroase privințeBidu-Vrănceanu 1997, p. 528–530.
Vedea Enunț (lingvistică) și Universalii lingvistice
Varietățile regionale ale limbii franceze
Conform interpretării din secolul al XXI-lea, varietăți regionale ale limbii franceze sunt considerate ansamblurile de particularități cu care este folosită limba complet formată și însușită de toți vorbitorii din Francofonie, în diferitele teritorii din lume ale acesteia.
Vedea Enunț (lingvistică) și Varietățile regionale ale limbii franceze
Vorbire directă și vorbire indirectă
Vorbirea directă și vorbirea indirectă sau stilul direct și cel indirect, ori discursul direct și cel indirect sunt două procedee fundamentale de redare a spuselor cuiva, acesta fiind vorbitorul însuși sau altă persoană.
Vedea Enunț (lingvistică) și Vorbire directă și vorbire indirectă