Comunicare

287 relaţii: Abatere (lingvistică), Academia (editură din Cehia), Accent, Accent circumflex, Acronim, Adjectiv, Adjectiv demonstrativ, Adjectiv nehotărât, Adjectiv posesiv, Adstrat, Adverb, Afix, Aglutinare (lingvistică), Al-Masudi, Alfabetul Fonetic Internațional, Almanahul unui ținut de nisip, Ambiguitate (lingvistică), Ambrogio Calepino, Anaforă (lingvistică), Analitism și sintetism (lingvistică), Animat și inanimat (lingvistică), Antonim, Argou, Arhaism, Armonie vocalică, Articol (gramatică), Asimilație (lingvistică), Aspect și mod de acțiune, Atribut, Augmentativ, Împrumut (lingvistică), Bengalezi, Bias, Calc (lingvistică), Cataforă, Categorie gramaticală, Caz (gramatică), Cazul dativ, Cazul genitiv, Cazul instrumental, Cazul nominativ, Cazul vocativ, Cod, Complement, Complement circumstanțial, Complement de agent, Complement direct, Complement indirect, Condițional, Conector (lingvistică), ..., Conflictul din Țara Bascilor, Conjugare, Conjuncție, Conjunctiv, Consoană fricativă glotală sonoră, Consoană pulmonară, Constituția RSS Moldovenești (1978), Contact lingvistic, Context (lingvistică), Continuum dialectal, Cultură arheologică, Cum am declanșat Al Doilea Război Mondial, Cuvânt, Cuvânt gramatical, Cuvânt telescopat, Cuvintele propoziții în limba maghiară, Declinare, Deixis, Denotație și conotație, Derivare regresivă, Determinant (gramatică), Dialect, Diasistem, Diminutiv, Donbas, Drepturile animalelor, Ebraica biblică arhaică, Element predicativ suplimentar, Elipsă (lingvistică), Elsa Joubert, Elveția germană, Elveția italiană, Enunț (lingvistică), Epenteză, Epiteză, Epizeuxis, Etimologie populară, Evoluția umană, Șomajul în rândul absolvenților, Figură etimologică, Flexiune, Fonem, Fonotactică, Formare de cuvinte, Frază, GAL, Gastronomie, Gen gramatical, Gerunziu, Glosar de educație, Glosar de geografie, Glosar de istorie, Glosar de lingvistică, Glosar de literatură, Glosar de sociologie, Glosar de termeni politici, Google, Google Art Project, Grad de comparație, Grai, Gramatica universală, Grup etnic, Hipocoristic, Hipotaxă, Hoțul de cărți, Identitate (științe sociale), Identitate națională, Idiom, Imperativ, Imperiu, Indicativ, Inscripție bilingvă, Inteligență artificială puternică, Interferență lingvistică, Interjecție, Inversiune, Istoria limbii maghiare, Jargon, José Geraldo Vieira, Jumătate, Legiunea Huțulă, Lexem, Lexicologie, Lexicul limbii franceze, Ligatură (tipografie), Limba engleză, Limba latină, Limba mayașă clasică, Limba meglenoromână, Limba protoslavă, Limba română, Limba Tyap, Limba zulu, Limbă (dezambiguizare), Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș, Limbă aglutinantă, Limbă creolă, Limbă extraterestră, Limbă flexionară, Limbă izolantă, Limbă literară, Limbă scrisă, Limbă secundă, Limbă SOV, Limbă standard, Limbă străină, Limbă vehiculară, Limbă vorbită, Limbi ugrice, Lingua franca, Lingvistică, Lista Swadesh a limbii franceze, Lista Swadesh a limbii maghiare, Lista Swadesh a limbilor croată și sârbă, Listă de instituții de reglementare în domeniul lingvisticii, Listă de limbi creole, Listă Swadesh, Logopedie, Lupul în folclor și mitologie, Maria Gaetana Agnesi, Martin Luther, Mesaj, Minte, Mod (gramatică), Modalizator, Morfem, Morfofonologie, Morris Swadesh, Naționalism etnic, Națiune titulară, Negație (gramatică), Neologism, Neuroștiință cognitivă, Nonconformism, Nouriel Roubini, Nume predicativ, Numeral, Onomatopee, Ortografia limbii franceze, Ortografie, Parte de propoziție, Participiu, Particulă (gramatică), Particulă modală, Persoană (gramatică), Pidgin, Poezie, Poligloție, Polisemie, Popor, Postpoziție, Predicat, Prepoziție, Prezent (gramatică), Programul de Diplomă al Bacalaureatului Internațional, Pronume, Pronume demonstrativ, Pronume nehotărât, Pronume personal, Pronume posesiv, Pronume reflexiv, Pronume relativ, Pronume rezumtiv, Pronunție, Propoziție incidentă, Propoziție interogativă, Propoziție principală, Propoziție subordonată, Prozodie, Psihopatologie animală, R. A. Lafferty, Rațiune, Raportul dintre subiect și predicat, Recensământul populației din 2004 (Republica Moldova), Reduplicare, Regionalism (lingvistică), Registru de limbă, Roger Williams, Roman Jakobson, Romania (nume), Rotacism, Schimbare de cod, Schimbare de limbă, Schimbare fonetică, Schimbare lingvistică, Semn diacritic, Siglă, Silabă, Sincopă (lingvistică), Sincronie și diacronie, Sinereză, Sintaxă, Sioux, Slavi, Societatea Filologică din Londra, Sociolect, Standard Average European, Statutul moral al animalelor în istoria antică, Strat (lingvistică), Subdialect, Subiect (gramatică), Subiecte de grupa 1 la Bacalaureatul Internațional, Substantiv, Substrat (lingvistică), Sud-africani albi, Sunet (fonetică), Sunet de legătură, Supin, Suprastrat (lingvistică), Surjik, Teatru experimental, Temă și remă, Teoria cunoașterii (Bacalaureat Internațional), Terence McKenna, Text, Timp (gramatică), Tipologie lingvistică, Ton (lingvistică), Topică, Traducător, Traducere automată, Tranzitivitate (gramatică), Trecut (gramatică), Trib, Turcica veche, Unitate frazeologică, Uniune lingvistică, Uniunea lingvistică balcanică, Universalii lingvistice, Universitatea din Kabul, Universitatea din Utrecht, Varietate (lingvistică), Völkerpsychologie, Verb copulativ, Viitor (gramatică), Vocabularul limbii române, Ziad Fazah. Extinde indicele (237 Mai Mult) » « Shrink index

Abatere (lingvistică)

În lingvistică, termenul abatere (eroare, greșeală, incorectitudine) denumește în general nerespectarea unei reguli în folosirea unei limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 11.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Abatere (lingvistică) · Vezi mai mult »

Academia (editură din Cehia)

Academia este o editură și o librărie cehă înființată în 1953 de Academia de Științe a Cehoslovaciei (ČSAV).

Nou!!: Limbă (comunicare) și Academia (editură din Cehia) · Vezi mai mult »

Accent

În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Accent · Vezi mai mult »

Accent circumflex

Accent circumflex Accentul circumflex (din circumflexus) este un semn diacritic din alfabetele latin, grec și chirilic.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Accent circumflex · Vezi mai mult »

Acronim

În lingvistică, un acronim este prescurtarea unei sintagme, de regulă păstrându-se segmente inițiale ale cuvintelor și ale componentelor de cuvânt compus cu sens lexical.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Acronim · Vezi mai mult »

Adjectiv

În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Adjectiv · Vezi mai mult »

Adjectiv demonstrativ

În morfologie, adjectivul demonstrativ este un cuvânt gramatical din categoria adjectivelor pronominale, care determină un substantiv indicând în general apropierea ori depărtarea acestuia față de vorbitor (uneori și față de destinatarul comunicării) în spațiu sau în timp.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Adjectiv demonstrativ · Vezi mai mult »

Adjectiv nehotărât

În gramatică, adjectivul nehotărât este o specie de adjectiv pronominal corespunzător pronumelui nehotărât, dar nu tuturor pronumelor le corespunde un adjectiv, și nici tuturor adjectivelor un pronume.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Adjectiv nehotărât · Vezi mai mult »

Adjectiv posesiv

Adjectivul posesiv este un adjectiv pronominal care determină un substantiv, referindu-se în același timp la posesorul lucrului, ființei sau noțiunii (numite cu un cuvânt obiect posedat) exprimate de acel substantiv.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Adjectiv posesiv · Vezi mai mult »

Adstrat

Termenul adstrat (Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.) a fost introdus în lingvistică de cercetătorul italian Matteo Giulio Bartoli, și are cel puțin două accepții.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Adstrat · Vezi mai mult »

Adverb

În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Adverb · Vezi mai mult »

Afix

În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Afix · Vezi mai mult »

Aglutinare (lingvistică)

În lingvistică, aglutinarea (de la verbul latinesc agglutinare „a lipi laolaltă”) este un procedeu de formare a cuvintelor prin lipirea strânsă a unei particule sau a unui afix la un cuvânt, ori a unui cuvânt la alt cuvânt.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Aglutinare (lingvistică) · Vezi mai mult »

Al-Masudi

Al-Masudi (în arabă أبو الحسن علي بن الحسين بن علي المسعودي), (n. 896, Bagdad - d. septembrie 956, Al-Fustat, Cairo în prezent), cu numele complet Abū al-Ḥasan'Alī ibn al-Ḥusayn al-Mas'ūdī, a fost un istoric arab, geograf și călător.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Al-Masudi · Vezi mai mult »

Alfabetul Fonetic Internațional

„The Phonetic Teachers' Association”, vechea titulatură (în transcrierea fonetică originară) a Asociației Fonetice Internaționale, cea care a publicat în 1888 prima versiune a alfabetului. Alfabetul Fonetic Internațional (în limba engleză), versiunea actualizată în 2020. Alfabetul Fonetic Internațional (abreviat în limba română: AFI; în engleză: International Phonetic Alphabet; abreviat în limba engleză: IPA) este un sistem de simboluri grafice destinat transcrierii sunetelor folosite în limba vorbită.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Alfabetul Fonetic Internațional · Vezi mai mult »

Almanahul unui ținut de nisip

Almanahul unui ținut de nisip (în engleză: A Sand County Almanac: And Sketches Here and There) este o colecție de eseuri, apărută în 1949 sub semnătura activistului de mediu Aldo Leopold.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Almanahul unui ținut de nisip · Vezi mai mult »

Ambiguitate (lingvistică)

În semantică, termenul ambiguitate denumește proprietatea eventuală a unor cuvinte, forme gramaticale, construcții sintactice (sintagme, propoziții sau fraze) de a avea două sau mai multe înțelesuri.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Ambiguitate (lingvistică) · Vezi mai mult »

Ambrogio Calepino

Ambrogio Calepino, ''Biblioteca Angelo Mai'', Bergamo Ambrogio Calepino (în; c. 1440-1510), cunoscut sub forma latină a numelui său, Calepinus, a fost un lexicograf italian.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Ambrogio Calepino · Vezi mai mult »

Anaforă (lingvistică)

Termenul anaforă (cf. anaphore, anaphora) provine din cuvântul din greaca veche ἀναφορά (anaforá), format din ἀνά (aná) „în sus” + φέρω (féro) „(eu) duc”.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Anaforă (lingvistică) · Vezi mai mult »

Analitism și sintetism (lingvistică)

În tipologia lingvistică, analitismul și sintetismul sunt trăsături ale limbilor luate în seamă în clasificarea lor în perspectiva numărului de morfeme care constituie un cuvânt.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Analitism și sintetism (lingvistică) · Vezi mai mult »

Animat și inanimat (lingvistică)

În lingvistică, calificările „animat și inanimat” sau „însuflețit și neînsuflețit” se bazează în primul rând pe distincția naturală dintre, pe de o parte, ființe, adică entități ce se caracterizează prin viață din punct de vedere biologic, pe de altă parte entități care nu au această caracteristică.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Animat și inanimat (lingvistică) · Vezi mai mult »

Antonim

În semantică, termenul antonim (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 54–55.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 68.Dubois 2002, p. 40–41.Szathmári 2008, articolul Antonímia.. Antonimele au una sau mai multe trăsături comune de sens la care se adaugă trăsături opuse, ceea ce stabilește relația de antonimie. Uneori, trăsătura comună este exprimată de aceeași bază, iar opoziția este marcată de un afix la unul din membrii perechii, ex. hidratat vs. deshidratat, sau de afixe diferite la fiecare membru, ex. a îngropa vs. a dezgropa. Acestea sunt cazuri când antonimia este riguros exprimată lingvistic. Alteori, trăsătura comună este domeniul noțional la care se referă antonimele. De exemplu, în cazul adjectivelor cald vs. rece cu sensul lor propriu, acest domeniu este temperatura. Cuvintele polisemantice pot avea antonime diferite în funcție de sensul cu care sunt folosite, de exemplu густой gustoi „des” vs. редкий redki „rar”, și густой „dens” vs. жидкий jidki „lichid”. Deși rar, se întâlnesc și cuvinte care au sensuri antonimice, de exemplu a împrumuta care înseamnă „a da împrumut” și „a lua împrumut”. La fel sunt corespondentele rusesc și maghiar ale acestui verb, одолжить odoljit, respectiv kölcsönöz. Alt exemplu este louer „a închiria” care are sensurile „a da în chirie” și „a lua în chirie”, ca și corespondentul său românesc.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Antonim · Vezi mai mult »

Argou

În sociolingvistică, termenul argou (Szabó 1997, p. 160.. Până atunci, acest limbaj a avut diverse denumiri, precum jobelin, narquin sau jargon, dintre care acesta din urmă era cel mai frecventDubois 2002, pp. 48–49.. În prezent termenul „argou” se folosește, în general, cu sensul de limbaj convențional folosit cu intenția de a nu fi înțeles de către persoanele din afara categoriei de vorbitori care îl folosește: delincvenți, pușcăriași, soldați, studenți, elevi etc.Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 63–64.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Șahtarovici 1990, articolul „argou”, Iarțeva 1990.Bussmann 1998, p. 85.Bokor 2007, pp. 188–189.Zsemlyei 2009, pp. 7–8.. Nu se poate vorbi despre un singur argou, ci despre mai multe, fiecare categorie de vorbitori având propriul său argou, deși există și elemente de argou comune mai multora. „Argou” la singular se poate folosi ca o abstracțiune ce reprezită diferitele argouri. Denumirea argot este folosită, în afară de franceză, în limbi care au împrumutat-o din aceasta, ca româna sau rusa. În alte limbi se folosesc cu același sens furbesco, cale, cant. Sfera argoului interferează cu sfera altui sociolect, jargonul. Unii lingviști folosesc termenul „argou”, iar alții termenul „jargon” cu aproximativ același sens, dat fiind că termenul „argou” a înlocuit termenul „jargon” pentru limbajul răufăcătorilor. Într-adevăr, jargonul se aseamănă cu argoul prin faptul că nici el nu este înțeles în afara unei categorii de inițiați. Unii lingviși deosebesc jargonul de argou, dar nu în același fel. Pentru unii, jargonul se deosebește de argou prin aceea că nu este secret în mod intenționat, ci eventual folosit cu scopul de a se demarca de categoriile de vorbitori din afara celor care îl folosesc. Varietăți de tip jargon sunt considerate a fi și ale unor categorii sociale superioare, ale unor categorii profesionale sau ocupaționale, precum și limbajele de specialitate ale diverselor științe și tehnici. Unii autori folosesc termenul „argou” și pentru jargon în sensul dat aici, afirmând că prin „argou” fără atribut se înțelege cel al răufăcătorilor, iar cu un atribut se poate referi la o profesiune sau o ocupație denumită de acel atributGrevisse și Goosse 2007, pp. 24–25., iar termenul „jargon” îl limitează la sensul peiorativ de limbaj de neînțeles. În fine, alți lingviști consideră că argoul este un tip de jargon prin faptul că este un limbaj limitat la o categorie de inițiațiA. Jászó 2007, p. 56.Kálmán și Trón 2007, p. 38.. Sfera argoului interferează și cu aceea a altui sociolect, delimitat în unele lingvistici, în primul rând cea engleză și cea americană, cu termenul „slang”, împrumutat și de lingvistica rusă sau de cea maghiară. Este un limbaj ce aparține registrului de limbă familiar, care preia numeroase elemente din argou, și prin care se demarchează mai ales tinerii orășeni de generațiile mai în vârstă decât ei. Unii lingviști pun semnul egalității între argou și slang. Alți lingviști consideră argoul un tip specific de slang, cel al delincvenților. Argourile interferează și cu varietăți teritoriale ale limbii. De exemplu, argourile din Franța sunt limitate la această țară, argoul elevilor sau cel la studenților din Belgia este diferit de cel al acelorași categorii din Franța. De asemenea, argourile din București sunt foarte diferite de cele din Chișinău, caracterizate prin multe împrumuturi din argourile rusești..

Nou!!: Limbă (comunicare) și Argou · Vezi mai mult »

Arhaism

În lingvistică, termenul arhaism.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Arhaism · Vezi mai mult »

Armonie vocalică

În fonetică, armonia vocalică este un fenomen de asimilare care constă în tendința de uniformizare a vocalelor unui cuvânt prin dobândirea de către ele a unei anumite trăsături sau a unor anumite trăsături.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Armonie vocalică · Vezi mai mult »

Articol (gramatică)

fără articole În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Articol (gramatică) · Vezi mai mult »

Asimilație (lingvistică)

În fonetică, asimilația sau asimilarea este o schimbare fonetică foarte răspândită, prin care un sunet preia unele caracteristici articulatorii sau totalitatea acestora de la un sunet diferit, aflat în vecinătatea primului sau în apropierea acestuiaBidu-Vrănceanu 1997, pp. 71–72.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Asimilație (lingvistică) · Vezi mai mult »

Aspect și mod de acțiune

În lingvistică, aspectul și modul de acțiune, pentru cel din urmă termen fiind folosit și termenul german Aktionsart, indeferent de limba lucrării de specialitate, sunt categorii gramaticale ale verbului despre care nu există unitate de vederi în gramaticile diferitelor limbi și uneori nici printre lingviștii care se ocupă de aceeași limbă.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Aspect și mod de acțiune · Vezi mai mult »

Atribut

În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Atribut · Vezi mai mult »

Augmentativ

În semantică și în pragmatică, termenul augmentativ denumește un cuvânt format de la alt cuvânt, primul exprimând, în principiu, în funcție de partea de vorbire, dimensiunile mai mari (la substantive), gradul mai înalt de manifestare a caracteristicii (la adjective) sau intensitatea mai mare a acțiunii (la verbe) pe care le exprimă cuvântul bază.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Augmentativ · Vezi mai mult »

Împrumut (lingvistică)

În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Împrumut (lingvistică) · Vezi mai mult »

Bengalezi

Bengalezi (singular Bengalezi, în), menționați și ca Bangalee sau poporul bengalez, reprezintă un grup etnolingvistic indo-arian originar din regiunea Bengal a Asiei de Sud, cu care are afinități culturale.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Bengalezi · Vezi mai mult »

Bias

Biasurile sunt o categorie largă de noțiuni din logică însemnând, în general, o exagerare în favoarea sau împotriva unui lucru, a unei persoane sau a unui grup în comparație cu alt lucru, altă persoană sau alt grup, într-un mod considerat a fi incorect sau injust.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Bias · Vezi mai mult »

Calc (lingvistică)

În practica traducerii, cuvântul „calc” se referă la traducerea literală (cuvânt cu cuvânt) al cărei rezultat nu este totdeauna corect conform normelor varietății standard a limbii țintă.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Calc (lingvistică) · Vezi mai mult »

Cataforă

În lingvistică, termenul cu forma românească cataforă a fost format de către lingvistul german K. Bühler, din elementele grecești vechi κατά (katá) „în jos” și φέρω (féro) „(eu) duc”, rezultând cuvântul καταφορά (kataforá), prin analogie cu termenul ἀναφορά (anaforá) „anaforă”.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Cataforă · Vezi mai mult »

Categorie gramaticală

În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Categorie gramaticală · Vezi mai mult »

Caz (gramatică)

În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Caz (gramatică) · Vezi mai mult »

Cazul dativ

În morfologia unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da”Bussmann 1998, p. 273.) este un caz gramatical (ex. I-am dat colegei tale cărțile de spaniolă).

Nou!!: Limbă (comunicare) și Cazul dativ · Vezi mai mult »

Cazul genitiv

În gramatică, genitivul este un caz care exprimă, în sensul cel mai larg, faptul că un obiect (în sens larg) este în raport cu alt obiectČirgić 2010, p. 184 (gramatică muntenegreană).

Nou!!: Limbă (comunicare) și Cazul genitiv · Vezi mai mult »

Cazul instrumental

În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, instrumentalul este un caz.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Cazul instrumental · Vezi mai mult »

Cazul nominativ

În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p. 804.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Cazul nominativ · Vezi mai mult »

Cazul vocativ

În gramatica unor limbi flexionare, vocativul (din cuvântul latinesc vocativus, la rândul său din verbul vocare „a chema”) este cazul gramatical al adresării directe, caracterizat prin intonație specifică, marcată uneori în scris prin semnul exclamării, și prin pauze care izolează cuvântul sau grupul de cuvinte la acest caz, marcate în scris prin virgulă/virgule când este în cadrul unei propozițiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Cazul vocativ · Vezi mai mult »

Cod

În comunicații și prelucrarea informațiilor, un cod este un sistem de reguli pentru conversia Informațiilor — cum ar fi literele alfabetului, cuvinte, sunete, imagini sau gesturi — într-o altă formă, uneori scurtarea sau secretizarea pentru comunicarea printr-un canal de comunicare sau stocarea într-un mediu de stocare.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Cod · Vezi mai mult »

Complement

Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Complement · Vezi mai mult »

Complement circumstanțial

În sintaxa tradițională, complementul circumstanțial (prescurtat CC) este o specie de complement format dintr-un ansamblu eterogen de subspecii definite în primul rând semanticBidu-Vrănceanu 1997, p. 101.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Complement circumstanțial · Vezi mai mult »

Complement de agent

În sintaxa tradițională, complementul de agent este o parte secundară de propoziție care exprimă autorul real al unei acțiuni, fără să fie subiectul gramatical sau, din punct de vedere pragmatic, tema propoziției.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Complement de agent · Vezi mai mult »

Complement direct

În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Complement direct · Vezi mai mult »

Complement indirect

În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Complement indirect · Vezi mai mult »

Condițional

Condiționalul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare ipotetică a cărei realizare în prezent sau în viitor depinde de realizarea altei acțiuni, întâmplări sau stări, ori o ipoteză nerealizată în trecutAvram 1997, pp. 207–208.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Condițional · Vezi mai mult »

Conector (lingvistică)

În lingvistică, noțiunea de conector nu are o definiție general acceptată, și nici ceea ce se consideră că reprezintă nu este denumit de toți autorii cu acest termen.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Conector (lingvistică) · Vezi mai mult »

Conflictul din Țara Bascilor

Conflictul din Țara Bascilor a fost un conflict armat (pe durata anilor 1959 - 2011), care a suprapus pe de-o parte Spania și Franța, iar pe de alta Mișcarea de Eliberare Națională Bască și susținătorii acesteia.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Conflictul din Țara Bascilor · Vezi mai mult »

Conjugare

viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Conjugare · Vezi mai mult »

Conjuncție

În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Conjuncție · Vezi mai mult »

Conjunctiv

În gramatică, conjunctivul, numit și subjonctiv, este un mod verbal personal și predicativ.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Conjunctiv · Vezi mai mult »

Consoană fricativă glotală sonoră

În fonetică, consoana fricativă glotală sonoră (sau fricativă laringală sonoră) este un sunet care apare în unele limbi vorbite, clasificat drept consoană, dar care se produce prin simpla expirație a aerului, fără un loc sau mod de articulare anume.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Consoană fricativă glotală sonoră · Vezi mai mult »

Consoană pulmonară

O consoană pulmonară este o consoană ce depinde de un flux de aer care își are originea în plămâni, spre deosebire de consoanele ejective, implozive și clicuri.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Consoană pulmonară · Vezi mai mult »

Constituția RSS Moldovenești (1978)

Constituția Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești din 1978 a fost aprobată în data de 15 aprilie, la Sesiunea a VIII-lea a Sovietului Suprem al RSS Moldovenești.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Constituția RSS Moldovenești (1978) · Vezi mai mult »

Contact lingvistic

În lingvistica istorică și în sociolingvistică, contactul lingvistic se referă pe de o parte la vorbitorii care ajung să folosească și altă limbă sau alte limbi decât limba lor maternăBidu-Vrănceanu 1997, p. 132–133.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Contact lingvistic · Vezi mai mult »

Context (lingvistică)

Termenul context se referă la origine la textul scris.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Context (lingvistică) · Vezi mai mult »

Continuum dialectal

Cele mai importante cazuri de continuum dialectal în Europa În dialectologie, un continuum dialectal este o serie de dialecte vorbite pe o arie geografică mai mult sau mai puțin întinsă.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Continuum dialectal · Vezi mai mult »

Cultură arheologică

O cultură arheologică este formată dintr-o serie de artefacte și ecofacte, construcții și monumente dintr-o perioadă sau regiune istorică precisă care constituie cultura materială a unei societăți umane din trecut.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Cultură arheologică · Vezi mai mult »

Cum am declanșat Al Doilea Război Mondial

Cum am declanșat Al Doilea Război Mondial (în) este o comedie de război poloneză din 1970, regizată de, după un scenariu propriu inspirat din romanul Przygody kanoniera Dolasa („Aventurile tunarului Dolas”, 1967) al lui.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Cum am declanșat Al Doilea Război Mondial · Vezi mai mult »

Cuvânt

În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Cuvânt · Vezi mai mult »

Cuvânt gramatical

În lingvistică, un cuvânt gramatical sau funcțional este un cuvânt ce îndeplinește în limbă o funcție exclusiv sau preponderent gramaticală, opunându-se prin aceasta cuvântului cu sens lexical (conținut noțional) deplinCrystal 2008, p. 203.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Cuvânt gramatical · Vezi mai mult »

Cuvânt telescopat

Tipuri de furculinguri În lingvistică, prin cuvânt telescopat se înțelege în general un cuvânt nou format prin combinarea a două cuvinte existente, astfel încât cel puțin unul din ele este trunchiat.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Cuvânt telescopat · Vezi mai mult »

Cuvintele propoziții în limba maghiară

Cuvintele propoziții sunt considerate, în gramaticile limbii maghiare, acele cuvinte (în afară de verbe) ce se caracterizează prin faptul că pot constitui singure o propoziție neanalizabilă.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Cuvintele propoziții în limba maghiară · Vezi mai mult »

Declinare

În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Declinare · Vezi mai mult »

Deixis

În lingvistică, termenul deixis (din cuvântul grecesc vechi δεῖξις (deixis) „arătare”) a fost adoptat din logica formală.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Deixis · Vezi mai mult »

Denotație și conotație

În semantică, denotația și conotația sunt două noțiuni contrare referitoare la sensul unui element de limbă, în special o unitate lexicală, vorbindu-se despre sens denotativ și sens conotativ.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Denotație și conotație · Vezi mai mult »

Derivare regresivă

În lingvistică, termenul „derivare regresivă” denumește un procedeu intern de formare a cuvintelor pentru îmbogățirea lexicului, care constă în suprimarea unui afix lexical real sau a unei părți de cuvânt în mod greșit considerat afix lexicalConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Derivare regresivă · Vezi mai mult »

Determinant (gramatică)

În gramatică, conform unei definiții generale, un determinant este un termen subordonat altui termen, numit „determinat” sau „regent”, în cadrul unui raport sintactic.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Determinant (gramatică) · Vezi mai mult »

Dialect

În lingvistică, termenul dialect (Iarțeva 1990, articolul „dialect”.Crystal 2008, pp. 142–143.. Acest înțeles dat termenului este propriu mai ales lingvisticii americaneBidu-Vrănceanu 1997, p. 162.. În alte lingvistici, cum sunt cea românească, cea franceză, cea germană sau cea maghiară, în mod curent, prin dialect se înțelege o varietate regională a limbiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 307.Dubois 2002, pp. 143–144.Kálmán și Trón 2007, p. 34–35.. Pentru celelalte tipuri de varietăți, autorii care limitează termenul la sensul regional folosesc termenul „sociolect”, relativ recent introdus de sociolingvistică. Se mai întâlnește și sintagma „dialect istoric” sau „dialect temporal”, folosită pentru o limbă într-o anumită perioadă a istoriei sale, ex. „engleza elisabetană”, engleza britanică a secolului al XVII-lea” etc.. În acest articol dialectul se tratează ca varietate regională.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Dialect · Vezi mai mult »

Diasistem

În lingvistică, termenul „diasistem” are mai multe accepțiuni mai mult sau mai puțin largi.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Diasistem · Vezi mai mult »

Diminutiv

În semantică și în pragmatică, termenul diminutiv (cf. diminutif, deminutivus Bidu-Vrănceanu 1997, p. 170.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 315.Crystal 2008, p. 145.Dubois 2002, p. 148.. Diminutivul rămâne aceeași parte de vorbire ca și cuvântul bază. Părțile de vorbire în care se formează diminutive și ponderea lor în acestea depinde de limba dată. De exemplu, în limba română se formează de la substantive, adjective și, foarte rar, de la adverbe și pronume, dar în limbi precum BCMSBarić 1997, p. 225 (gramatică croată)., maghiaraSzende și Kassai 2007, p. 337. sau, în mai mică măsură, francezaGrevisse și Goosse 2007, p. 180., se formează și de la verbe. De asemenea, unele limbi sunt mai bogate în diminutive decât altele, de pildă româna și alte limbi romanice decât francezaGrevisse și Goosse 2007, p. 171–172.. Frecvența diminutivelor depinde și de varietatea de limbă. Ele sunt mai frecvente în registrele popular și familiar, sau în limbajul adulților folosit cu copiii mici, decât în alte varietăți.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Diminutiv · Vezi mai mult »

Donbas

Donbas (în ucraineană Донбас; de asemenea Bazinul carbonifer Donețk.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Donbas · Vezi mai mult »

Drepturile animalelor

Un om ţine o maimuţă legată de o sfoară în jurul gâtului, o poziţie ilustrând cauza împroprietăririi animalelor. Drepturile animalelor este ideea conform căreia intereselor de bază ale animalelor ar trebui să li se acorde considerare similară intereselor ființelor umane.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Drepturile animalelor · Vezi mai mult »

Ebraica biblică arhaică

Ebraica biblică arhaică a fost o limbă în uz în vechiul Israel între secolele al X-lea și al VI-lea înainte de Hristos, interval care corespunde cu perioada Regilor din istoria evreiască pînă la exilul babilonian.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Ebraica biblică arhaică · Vezi mai mult »

Element predicativ suplimentar

În sintaxa tradițională a limbii române, termenul „element predicativ suplimentar” (EPS) denumește o parte secundară de propoziție considerată cu dublă subordonare, față de un verb sau față de o interjecție predicativă, pe de o parte, și față de un substantiv sau pronume cu diverse funcții, pe de altă parte.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Element predicativ suplimentar · Vezi mai mult »

Elipsă (lingvistică)

În lingvistică și în retorică, termenul elipsă (Grevisse și Goosse 2007, p. 226-228., dar în numeroase cazuri nu provoacă incorectitudine. Aceasta este definiția cea mai largă a elipsei, folosită în lingvistică. Din punctul de vedere al modului de înțelegere a ceea ce este omis prin elipsă, în lingvistică există de asemenea o interpretare în sens larg, considerându-se că este vorba de elipsă în următoarele cazuri.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Elipsă (lingvistică) · Vezi mai mult »

Elsa Joubert

Elsabé Antoinette Murray Joubert OIS a fost o scriitoare în limba afrikaans, membră a Sestigers.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Elsa Joubert · Vezi mai mult »

Elveția germană

Harta lingvistică a Elveției Elveția germană (în germană Deutschschweiz) este o parte din Elveția (63.7% din populația țǎrii), în care predominant locuiește o populație germanofonă (5,070,000 de locuitori), care folosește un dialect elvețian al limbii germane (Schwyzerdütsch).

Nou!!: Limbă (comunicare) și Elveția germană · Vezi mai mult »

Elveția italiană

Harta lingvistică a Elveției Elveția italiană (în italiană Svizzera italiana) este o regiune italofonă, situatǎ în sud-estul Elveției, în care este răspândită și formalizată Limba italiană.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Elveția italiană · Vezi mai mult »

Enunț (lingvistică)

Termenul enunț se referă la o secvență a vorbirii despre care nu s-au formulat ipoteze în termeni de lingvistică teoretică, în opoziție cu noțiunea de propoziție, care este definită în teoriile gramaticaleCrystal 2008, pp. 505–506.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Enunț (lingvistică) · Vezi mai mult »

Epenteză

În lingvistică, termenul epenteză (cf. épenthèse, ἐπένθεσις epenthesis „adăugare înăuntru, intercalare” Bidu-Vrănceanu 1997, p. 186.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Iarțeva 1990, articolul „epenteză”.Bussmann 1998, p. 370.Dubois 2002, p. 183.Crystal 2008, p. 171.Szathmári 2008, articolul Epentézis.. În unele cazuri, epenteza a avut loc într-o anumită perioadă a istoriei limbii. În cazul evoluției cuvintelor, în limba actuală unele din acestea nu au variantă fără epenteză. Aceasta există și în limba actuală, ca fenomen morfofonologic care participă la adăugarea afixelor gramaticale și lexicale, la formarea cuvintelor compuse etc. Din punct de vedere lexicologic produce variante de cuvinte care coexistă.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Epenteză · Vezi mai mult »

Epiteză

În lingvistică și în retorică, epiteza (cf. épithèse Dragomirescu 1995, articolul.Bussmann 1998, p. 372.Dubois 2002, p. 184.Retorikai-stilisztikai lexikon, articolul.Tótfalusi 2008, articolul paragógé.Ladan 2005, articolul..

Nou!!: Limbă (comunicare) și Epiteză · Vezi mai mult »

Epizeuxis

În retorică, termenul epizeuxis sau epizeuxă, de origine greacă, denumește o figură de stil care constă în repetarea succesivă o dată sau de mai multe ori a unui cuvânt sau a unei sintagme în aceeași propoziție, având o funcție stilistică superlativă sau intensivă.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Epizeuxis · Vezi mai mult »

Etimologie populară

În lingvistică, etimologia populară este un fenomen prin care vorbitorul modifică un cuvânt sau un grup de cuvinte necunoscut pentru el (de obicei recent intrat în limbă), sub influența altui cuvânt sau grup de la care crede că provine, din cauza unei asemănări de formă, de sens sau a altei asocieri Bidu-Vrănceanu 1997, p. 191.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Etimologie populară · Vezi mai mult »

Evoluția umană

Evoluția umană este procesul evolutiv care conduce la apariția oamenilor moderni din punct de vedere anatomic.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Evoluția umană · Vezi mai mult »

Șomajul în rândul absolvenților

Șomajul în rândul absolvenților sau șomajul educat reprezintă șomajul din rândul persoanelor cu o diplomă academică.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Șomajul în rândul absolvenților · Vezi mai mult »

Figură etimologică

În gramatică, figura etimologică (cf. figura etymologica, figura etimologica, figure étymologique) este o construcție lexico-sintactică în care se alătură cuvinte având același radical.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Figură etimologică · Vezi mai mult »

Flexiune

Flexiunea cuvântului „pisică” în limba spaniolă:'''gat-''' – radical;'''-o''' – sufix specific masculinului;'''-a''' – sufix specific femininului;'''-s''' – sufix de plural În gramatică, flexiunea (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 202–203.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 566.Crystal 2008, p. 243.Dubois 2002, p. 204.Eifring și Theil, 2005, cap. 2, p. 27–31.. Dincolo de această definiție generală, la diverși autori se găsesc viziuni diferite despre flexiune. După unii autori, flexiune este numai procedeul care schimbă forma cuvântului prin afixe care fac corp comun cu baza la care se adaugă. Alți autori consideră flexiune și folosirea unor cuvinte gramaticale nealipite la bază, precum articole, verbe auxiliare, prepoziții etc., în care văd afixe mobile. În această viziune ar exista o flexiune sintetică (prin afixe alipite la bază), o flexiune analitică (prin afixe mobile) și o flexiune mixtă, concomitent sintetică și analitică. Flexiunea se deosebește de altă operație care constă în adăugarea de afixe, anume derivarea, prin faptul că acesta este un procedeu de formare de cuvinte noi. În acest articol se tratează ca afixe gramaticale numai morfemele care intră în compoziția cuvântului, iar ca flexiune numai folosirea acestora.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Flexiune · Vezi mai mult »

Fonem

În fonologie, fonemul este cel mai mic segment sonor care distinge sensuri lexicale sau gramaticale în fluxul vorbirii, adică are funcție lingvistică.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Fonem · Vezi mai mult »

Fonotactică

Fonotactica este acea parte a foneticii și fonologiei unei limbi, care se ocupă cu studiul secvențelor de sunete (din punctul de vedere al foneticii), respectiv de foneme (din punctul de vedere al fonologiei) ce pot exista în acea limbă, adică ce fel de asemenea unități pot apărea și în ce poziții în limba respectivă (de exemplu structuri posibile de silabă, secvențe de consoane).

Nou!!: Limbă (comunicare) și Fonotactică · Vezi mai mult »

Formare de cuvinte

În lingvistică, sintagma „formare de cuvinte” denumește principalul mijloc intern de îmbogățire a lexicului limbii, un ansamblu de procedee de creare a unor unități lexicale noi, pe baza unui material lingvistic preexistent în aceastaBidu-Vrănceanu 1997, p. 207–208.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Formare de cuvinte · Vezi mai mult »

Frază

În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Frază · Vezi mai mult »

GAL

GAL este acronimul pentru numele german "Gesellschaft für Angewandte Linguistik", GAL, în traducere: Societatea pentru Lingvistică Aplicată.

Nou!!: Limbă (comunicare) și GAL · Vezi mai mult »

Gastronomie

Mâncărurile alese, obiectul de studiu al gastronomiei Gastronomia este studiul relației dintre cultură și alimentație.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Gastronomie · Vezi mai mult »

Gen gramatical

În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Gen gramatical · Vezi mai mult »

Gerunziu

În structura morfologică a unor limbi, gerunziul este o formă verbală nepersonală inclusă de tradiția unor gramatici, cum este cea română sau cea franceză, printre moduriBidu-Vrănceanu et al., p. 220.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Gerunziu · Vezi mai mult »

Glosar de educație

Prezentul glosar conține termeni din domeniul educației, pedagogiei, învățământului și cercetării.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Glosar de educație · Vezi mai mult »

Glosar de geografie

Acest glosar de geografie conține termeni din domeniul geografic.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Glosar de geografie · Vezi mai mult »

Glosar de istorie

Acest glosar conține termeni din domeniul istoriei, arheologiei, heraldicii, numismaticii și vexilologiei.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Glosar de istorie · Vezi mai mult »

Glosar de lingvistică

Acesta este un glosar de termeni utilizați în lingvistică.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »

Glosar de literatură

Prezentul glosar conține termeni din teoria literaturii, termeni literari, bibliologie, caligrafie, publicistică, retorică.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Glosar de literatură · Vezi mai mult »

Glosar de sociologie

Acest glosar conține termeni din sociologie și antropologie.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Glosar de sociologie · Vezi mai mult »

Glosar de termeni politici

Prezentul glosar de politică listează termeni din domeniul politicii, diplomației și dreptului internațional.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Glosar de termeni politici · Vezi mai mult »

Google

Google LLC este o corporație americană multinațională care administrează motorul de căutare pe Internet cu același nume.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Google · Vezi mai mult »

Google Art Project

Google Art Project este o platformă online prin care Google permite publicului accesul la imagini de înaltă rezoluție (de ordinul gigapixelilor) ale operelor de artă găzduite de anumite muzee care au acceptat participarea la acest proiect.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Google Art Project · Vezi mai mult »

Grad de comparație

În gramatică, gradul de comparație este o categorie gramaticală specifică adjectivului și adverbului.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Grad de comparație · Vezi mai mult »

Grai

În dialectologie, termenul „grai” denumește în limba română un tip de varietate teritorială a unei limbi.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Grai · Vezi mai mult »

Gramatica universală

Noam Chomsky este de obicei asociat cu termenul de gramatică universală în secolele XX și XXI Gramatica universală (GU) în lingvistica modernă, este teoria componentei genetice a aptitudinii de limbaj, de obicei atribuită lui Noam Chomsky.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Gramatica universală · Vezi mai mult »

Grup etnic

Un grup etnic (denumit și etnie, din, etnos, „popor”) este definit ca o colectivitate în interiorul unei societăți mai mari, ai cărei membri au, în realitate sau presupus, origine comună, amintiri comune, sau împărtășesc același trecut istoric, și un punct de vedere cultural, asupra unuia sau mai multor elemente simbolice, ca un rezumat al poporului lor.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Grup etnic · Vezi mai mult »

Hipocoristic

În semantică și în pragmatică, termenul hipocoristic (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 238.Dubois 2002, p. 236.. Hipocoristicele sunt folosite în anumite varietăți de limbă: registrele popular și familiar, limbajul adulților folosit cu copiii și cel folosit de aceștiaGrevisse și Goosse 2007, p. 206.Crystal 2008, p. 313..

Nou!!: Limbă (comunicare) și Hipocoristic · Vezi mai mult »

Hipotaxă

Termenul hipotaxă, din limba greacă veche (hypótaxis, derivat din verbul hypotássein „a aranja sub”), este folosit în lingvistică, în retorică și în stilistică.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Hipotaxă · Vezi mai mult »

Hoțul de cărți

Hoțul de cărți (în engleză The Book Thief) este un roman de ficțiune istorică al scriitorului australian Markus Zusak, amplasat în Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Hoțul de cărți · Vezi mai mult »

Identitate (științe sociale)

Termenul identitate este un termen generic folosit în toate științele sociale pentru a descrie concepția și expresia individualității unei persoane, concepție și expresie care sunt determinate inclusiv de afilierile persoanei la diverse grupuri (ceea ce implică identitatea de grup: identitate culturală, națională, socială etc.). Termenul este folosit cu sensuri specifice în domenii de cunoaștere diferite precum psihologie, sociologie, psihologie socială etc.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Identitate (științe sociale) · Vezi mai mult »

Identitate națională

Identitate națională este o expresie care datează din anii 1980.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Identitate națională · Vezi mai mult »

Idiom

În lingvistică, termenul „idiom” (în română din cuvântul francez idiomeCf. Dexonline,., la rândul său din latinescul idioma provenind din cuvântul grecesc ἰδίωμα – idíōma) înglobează termenul „limbă”, termenii care denumesc diversele feluri de limbi (de exemplu „limbă creolă”, „pidgin”, „lingua franca”, „limbă vehiculară” etc.), varietățile regionale ale unei limbi („dialect”, „subdialect”, „grai”) și varietățile sociale ale unei limbi: „argou”, „jargon” etc.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Idiom · Vezi mai mult »

Imperativ

În gramatica unor limbi, imperativul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în sensul cel mai general posibilitatea unei acțiuni ca voită de către vorbitor.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Imperativ · Vezi mai mult »

Imperiu

Imperiul este un stat monarhic cu tendințe expansioniste condus de un împărat, de obicei cu un teritoriu mai mare decât cel al unui regat, cum au fost Imperiul Persan, Imperiul Britanic, Imperiul Francez, Imperiul Rus, Imperiul Bizantin sau Imperiul Roman.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Imperiu · Vezi mai mult »

Indicativ

În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Indicativ · Vezi mai mult »

Inscripție bilingvă

hieroglifelor egiptene. O inscripție bilingvă este, în epigrafie, o inscripție în 2 limbi (o inscripție trilingvă are în vedere 3 limbi etc.) Astfel de inscripții sunt importante pentru descifrarea vechilor sisteme de scriere.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Inscripție bilingvă · Vezi mai mult »

Inteligență artificială puternică

Inteligența artificială puternică sau generală (din artificial general intelligence, prescurtat AGI) este inteligența ipotetică a unei mașini care are capacitatea de a înțelege sau de a învăța orice sarcină intelectuală pe care o poate îndeplini o ființă umană.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Inteligență artificială puternică · Vezi mai mult »

Interferență lingvistică

Interferența lingvistică este un fenomen cauzat de contactul lingvistic, constând în influența pe care un sistem lingvistic (limbă, varietate de limbă) o exercită asupra altuiaBussmann 1998, p. 581.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Interferență lingvistică · Vezi mai mult »

Interjecție

În gramatica tradițională, interjecția este o parte de vorbire neflexibilă folosită de obicei exclamativ, care exprimă o senzație, un sentiment, o stare fizică sau sufletească, o manifestare de voință, un îndemn, o chemare etc.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Interjecție · Vezi mai mult »

Inversiune

În lingvistică, inversiunea sau anastrofa (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 260–261.Dragomirescu 2008, articolul.Iarțeva 1990, articolul „inversiune”.Dubois 2002, pp. 357–358.Bussmann 1998, p. 593.Crystal 2008, p. 254.. Topica obișnuită caracterizează propoziția izolată (neintegrată într-o frază sau într-un context mai larg), completă ca structură (având cel puțin predicat), enunțiativă (nu interogativă, nu imperativă) ca scop al comunicării și pozitivă (nu negativă), precum și sintagma, propoziția și fraza în care nu se reliefează nicio componentă, nu se exprimă afectivitate (de exemplu, propoziția nu este exclamativă) și nu se urmărește niciun scop stilisticWyler 2019,.. Inversiunea este unul din procedeele prin care vorbitorul schimbă una sau mai mult de una dintre aceste caracteristici, pentru a-și integra propoziția într-un context tematizând sau rematizând una din părțile ei, pentru a cere o informație, pentru a da un ordin, pentru a nega un fapt, pentru a reliefa ceea ce este important pentru el, pentru a exprima un sentiment, pentru a obține un efect stilistic etc. Prin una și aceeași inversiune se pot realiza mai multe din aceste scopuri. Reliefarea unei componente, exprimarea afectivității și urmărirea unui scop stilistic fac din inversiune un procedeu retoric, folosit mai ales de literați. În afară de aceste motive, poeții pot practica inversiunea și numai din necesitățile versificațieiSzathmári 2008, articolul Inverzió..

Nou!!: Limbă (comunicare) și Inversiune · Vezi mai mult »

Istoria limbii maghiare

Istoria limbii maghiare se împarte în următoarele perioade.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Istoria limbii maghiare · Vezi mai mult »

Jargon

În sociolingvistică, termenul jargon (Cf. Tender 1997, p. 100, fără numirea unor lingviști..

Nou!!: Limbă (comunicare) și Jargon · Vezi mai mult »

José Geraldo Vieira

José Geraldo Manuel Germano Correia Vieira Machado Drummond da Costa, mai cunoscut sub numele de José Geraldo Vieira, a fost un scriitor, traducător și critic literar brazilian.

Nou!!: Limbă (comunicare) și José Geraldo Vieira · Vezi mai mult »

Jumătate

Ochiul lui Horus O jumătate este fracția ireductibilă rezultată din împărțirea lui unu la doi sau fracția rezultată din împărțirea oricărui număr la dublul său. Înmulțirea cu o jumătate este echivalentă cu împărțirea la doi sau „înjumătățire”; în mod invers, împărțirea cu o jumătate este echivalentă cu înmulțirea cu doi sau „dublare”. Numărul o jumătate apare adesea în ecuații matematice, rețete, măsurători etc. De asemenea, se poate spune că o jumătate este o parte din ceva împărțit în două părți egale. De exemplu, aria S a unui triunghi este calculată ca O jumătate apare, de asemenea, în formula de calcul a numerelor figurate, cum ar fi numerele triunghiulare și numerele pentagonale: \frac și în formula de calcul a constantelor magice pentru pătratele magice M_2(n).

Nou!!: Limbă (comunicare) și Jumătate · Vezi mai mult »

Legiunea Huțulă

Legiunea Huțulă (în Hutsulische Legion), găsită și sub termenul de Legiunea de Pușcași Huțuli (în Hutsulische Freischützen Legion), precum și anterior de Batalionul de Voluntari Imperiali Huțuli din Rutenia (în Ruthenia Huzulen Kriegsfreiwilligen Baon) sau Pușcașii Huțuli (în Hutsulische Freischützen), a fost o unitate de recruți ucraineni înființată în noiembrie 1914 de către Austro-Ungaria prin eforturile deputatului rutean austrofil Nicolae de Wassilko.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Legiunea Huțulă · Vezi mai mult »

Lexem

Folosită în lexicologie, noțiunea de lexem nu are o definiție general acceptatăBokor 2007, p. 172.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Lexem · Vezi mai mult »

Lexicologie

Lexicologia este ramura lingvisticii, în sens mai restrâns a semanticii, care studiază lexicul unei anumite limbi.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Lexicologie · Vezi mai mult »

Lexicul limbii franceze

Lexicul limbii franceze se caracterizează în principal prin preponderența cuvintelor de origine latină, fie moștenite, fie împrumutate după constituirea limbii.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Lexicul limbii franceze · Vezi mai mult »

Ligatură (tipografie)

Exemple de ligaturi În tipografie, o ligatură este o liniuță ce unește două litere (de exemplu s și t din imagine), sau un caracter ce rezultă din unirea a două sau mai multe litere, de exemplu œ.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Ligatură (tipografie) · Vezi mai mult »

Limba engleză

Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limba engleză · Vezi mai mult »

Limba latină

Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limba latină · Vezi mai mult »

Limba mayașă clasică

Limba mayașă clasică este cea mai veche membră atestată istoric a familiei de limbi mayașe.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limba mayașă clasică · Vezi mai mult »

Limba meglenoromână

Limba meglenoromână Sat aromânesc Meglenoromâna este un idiom vorbit de o populație numită în mediul academic „meglenoromâni”.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limba meglenoromână · Vezi mai mult »

Limba protoslavă

Limba protoslavă sau slava comună este limba din care s-au desprins toate celelalte limbi slave ulterioare.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limba protoslavă · Vezi mai mult »

Limba română

Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limba română · Vezi mai mult »

Limba Tyap

Tyap este un dialect important la nivel regional în zona Plateau a Nigeriei.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limba Tyap · Vezi mai mult »

Limba zulu

Zulu, cunoscută și sub numele isiZulu, este o limbă a poporului Zulu care are aproximativ 9 milioane de vorbitori, dintre care vasta majoritate (peste 95%) trăiesc în Africa de Sud.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limba zulu · Vezi mai mult »

Limbă (dezambiguizare)

Termenul limbă se poate referi la.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limbă (dezambiguizare) · Vezi mai mult »

Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș

Noțiunile limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș (din limba germană, de la: Abstandsprache, Ausbausprache, Dachsprache) sunt folosite în sociolingvistică pentru analizarea și clasificarea idiomurilor ca limbi autonome, pe de o parte, și dialecte, pe de altă parte.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș · Vezi mai mult »

Limbă aglutinantă

În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă aglutinantă”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, pornind de la verbul latinesc agglutinare „a lipi laolaltă”, desemnează o limbă în care, pentru a exprima raporturile gramaticale, la rădăcina cuvintelor se adaugă afixe distincte.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limbă aglutinantă · Vezi mai mult »

Limbă creolă

Inscripție în creola din Guadelupa, în traducere: „'''RIDICĂ PICIORUL''' de pe accelerator '''AICI SE JOACĂ COPII!'''” Inscripții pentru camere de hotel în tok pisin. În traducere literală, cea din stânga: „Nu puteți intra”; cea din dreapta: „Acum puteți face curat în cameră”. În sociolingvistică, termenul limbă creolă denumește o limbă care a evoluat dintr-o limbă vehiculară mixtă, secundă pentru vorbitorii ei, într-o limbă maternă în sensul obișnuit al termenului.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limbă creolă · Vezi mai mult »

Limbă extraterestră

Limba extraterestră este un termen generic folosit pentru a descrie o posibilă limbă provenind de la o ipotetică specie de vietăți extraterestre inteligente.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limbă extraterestră · Vezi mai mult »

Limbă flexionară

În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă flexionară”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, desemnează o limbă în care cuvintele sunt dificil de segmentat în morfemele pe care le conținKálmán și Trón 2007, p. 84.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limbă flexionară · Vezi mai mult »

Limbă izolantă

În lingvistica comparativă, una din categoriile luate în seamă de tipologia morfologică a limbilor este cea a limbilor izolante sau amorfe, care prezintă cel mai înalt grad de analitism.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limbă izolantă · Vezi mai mult »

Limbă literară

Limba literară este, din punct de vedere sociolingvistic, una din varietățile unei limbi.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limbă literară · Vezi mai mult »

Limbă scrisă

O limbă scrisă este o limbă care are un sistem de scriere.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limbă scrisă · Vezi mai mult »

Limbă secundă

Noțiunea de limbă secundă are două interpretări principale.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limbă secundă · Vezi mai mult »

Limbă SOV

O limbă SOV este o limbă în care topica propoziției face ca în mod uzual părțile de propoziție să fie în ordinea '''s'''ubiect–obiect (complement direct)–verb (predicat).

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limbă SOV · Vezi mai mult »

Limbă standard

În sociolingvistică, limba standard este o varietate a unei limbi elaborată prin activități conștiente de normare, cu scopul de a servi drept mijloc de comunicare comun utilizatorilor acelei limbi, care folosesc eventual și alte varietăți ale acesteiaDubois 2002, pp. 440–441.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limbă standard · Vezi mai mult »

Limbă străină

Prin limbă străină se înțelege o limbă care, pentru vorbitorul avut în vedere, nu este limba sa maternă.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limbă străină · Vezi mai mult »

Limbă vehiculară

În sociolingvistică, termenul limbă vehiculară denumește o limbă folosită de către vorbitori cu limbi materne diferite, pentru a comunica între ei.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limbă vehiculară · Vezi mai mult »

Limbă vorbită

O limbă vorbită este o limbă ale cărei cuvinte sunt pronunțate (exprimate prin viu grai.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limbă vorbită · Vezi mai mult »

Limbi ugrice

Limbile ugrice sunt un grup de limbi din ramura fino-ugrică a familiei limbilor uralice, compus din trei limbi: limba maghiară, limba hantî (sau ostiacă) și limba mansi (sau vogulă).

Nou!!: Limbă (comunicare) și Limbi ugrice · Vezi mai mult »

Lingua franca

Lingua franca, numită și franco sau sabir, a fost o limbă vehiculară mixtă folosită în bazinul Mării Mediterane, mai ales în porturi.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Lingua franca · Vezi mai mult »

Lingvistică

Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Lingvistică · Vezi mai mult »

Lista Swadesh a limbii franceze

Lista Swadesh de 207 cuvinte în limbile română și franceză.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Lista Swadesh a limbii franceze · Vezi mai mult »

Lista Swadesh a limbii maghiare

Lista Swadesh de 207 cuvinte în limbile română și maghiară.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Lista Swadesh a limbii maghiare · Vezi mai mult »

Lista Swadesh a limbilor croată și sârbă

Lista Swadesh de 207 cuvinte în limbile română, croată și sârbă.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Lista Swadesh a limbilor croată și sârbă · Vezi mai mult »

Listă de instituții de reglementare în domeniul lingvisticii

Aceasta este o listă de instituții de reglementare în domeniul lingvisticii.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Listă de instituții de reglementare în domeniul lingvisticii · Vezi mai mult »

Listă de limbi creole

Majoritatea limbilor creole au evoluat din pidginuri, limbi mixte formate de regulă între două limbi, eventual cu elemente și din altele.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Listă de limbi creole · Vezi mai mult »

Listă Swadesh

Lista Swadesh este o serie de cuvinte stabilită de lingvistul american Morris Swadesh în anii 1940-1950, folosită în lingvistica istorică și comparativă.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Listă Swadesh · Vezi mai mult »

Logopedie

Logopedia (cuvântul provine din greaca veche: λόγος / lógos.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Logopedie · Vezi mai mult »

Lupul în folclor și mitologie

Lupa Capitolina, una dintre cele mai celebre lupoaice din mitologie Lupul (Canis lupus) este unul din animalele emblematice, atât în mitologiile europene, cât și în cadrul celorlalte continente, încă din cele mai vechi timpuri.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Lupul în folclor și mitologie · Vezi mai mult »

Maria Gaetana Agnesi

Maria Gaetana Agnesi (n. 16 mai 1718, Milano - d. 9 ianuarie 1799 Milano) a fost o matematiciană, lingvistă și filozoafă italiană.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Maria Gaetana Agnesi · Vezi mai mult »

Martin Luther

Martin Luther (n. 10 noiembrie 1483, Eisleben, Saxonia - d. 18 februarie 1546), pastor și doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au dus la nașterea Bisericii Evanghelice-Luterane.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Martin Luther · Vezi mai mult »

Mesaj

Schemă simplificată a factorilor de comunicare elaborată de Claude Shannon în teoria informației. Mesajul este, în sensul cel mai general, obiectul comunicării.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Mesaj · Vezi mai mult »

Minte

Mintea este ansamblul de caracteristici informaționale care determină personalitatea.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Minte · Vezi mai mult »

Mod (gramatică)

În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Mod (gramatică) · Vezi mai mult »

Modalizator

În lingvistică, un modalizator este un „mijloc care permite vorbitorului să-și manifeste felul în care privește propriul său enunț”.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Modalizator · Vezi mai mult »

Morfem

În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Morfem · Vezi mai mult »

Morfofonologie

În lingvistică, morfofonologia este o ramură al cărei domeniu este o zonă de interferență a morfologiei cu fonologia.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Morfofonologie · Vezi mai mult »

Morris Swadesh

Morris Swadesh (n. 22 ianuarie 1909, Holyoke, Massachusetts – d. 20 iulie 1967) a fost un lingvist și antropolog din Statele Unite ale Americii, cunoscut mai ales pentru lista Swadesh.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Morris Swadesh · Vezi mai mult »

Naționalism etnic

Naționalismul etnic (sau etnicism și naționalism rasial) este o formă de naționalism în care „națiunea” este definită în termeni de etnie sau rasă.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Naționalism etnic · Vezi mai mult »

Națiune titulară

O națiune titulară este un grup etnic într-un stat, de la care este preluat numele acelui stat.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Națiune titulară · Vezi mai mult »

Negație (gramatică)

În lingvistică, negația este o operație prin care se contrazice înțelesul total sau parțial al unei propozițiiCrystal 2008, p. 323.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Negație (gramatică) · Vezi mai mult »

Neologism

În lingvistică, termenul neologism (Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 794.. În lingvistica franceză sunt autori care nu includ împrumuturile printre neologisme. Suma procedeelor interne și externe de îmbogățire a lexicului cu unități lexicale și sensuri noi este numit cu un termen introdus în lingvistica franceză „neologie”Bidu-Vrănceanu 1997, p. 321.. Termenul „neologism” este ambiguu, pe de o parte deoarece unitatea lexicală în cauză este nouă numai în raport cu un anumit moment din istoria limbii, care poate fi unul și din trecutul îndepărtat, pe de altă parte, prin faptul că utilizatorii limbii percep neologismul ca o unitate neintegrată în lexic. Astfel, unele intrate relativ recent în limbă nu sunt simțite ca atare dacă au intrat repede în folosința comună, pe când altele, relativ vechi, dar puțin folosite, sunt văzute ca neologismeGrevisse și Goosse 2007, p. 152–153..

Nou!!: Limbă (comunicare) și Neologism · Vezi mai mult »

Neuroștiință cognitivă

Neuroștiința cognitivă se ocupă cu studiul proceselor și aspectelor biologice care stau la baza cunoașterii, cu un accent specific pe conexiunile neuronale din creier implicate în procesele mentale.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Neuroștiință cognitivă · Vezi mai mult »

Nonconformism

Termenul de anticonformism sau nonconformism a apărut la mijlocul secolului al XX-lea.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Nonconformism · Vezi mai mult »

Nouriel Roubini

Nouriel Roubini (n. 29 martie 1958, Istanbul, Turcia) este un economist american și profesor universitar al Școlii de Afaceri Sternhttp://pages.stern.nyu.edu/~nroubini/ (în) din cadrul Universității din New York care a prezis Criza economică mondială din 2007–2010 încă din anul 2005.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Nouriel Roubini · Vezi mai mult »

Nume predicativ

În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Nume predicativ · Vezi mai mult »

Numeral

În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Numeral · Vezi mai mult »

Onomatopee

Onomatopeea este un cuvânt care, prin elementele sale sonore, imită cu aproximație un sunet sau un zgomotConstantinescu-Dobridor 1980, p. 306.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Onomatopee · Vezi mai mult »

Ortografia limbii franceze

Ortografia limbii franceze se caracterizează în primul rând prin faptul că redă pronunțarea într-un mod mult mai puțin fidel decât cea a limbii române, de exemplu.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Ortografia limbii franceze · Vezi mai mult »

Ortografie

În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp. 668–673., la început a diverși cărturari, apoi a unor lingviști, fiind un fapt nu numai lingvistic, ci și social și culturalBarić 1997, pp.65–66.. Ea răspunde cerinței firești a colectivității lingvistice de a avea repere comune standardizate în scrierea limbii, fixate în lucrări de specialitate (îndreptare, dicționare, manuale etc.). Se bazează pe realitatea limbii, dar și pe diverși factori extralingvistici: istorici, religioși, politici etc.. Ortografia tinde să creeze norme cât mai unitare, dar nu o poate face conform unui singur principiu, ci este nevoită să aplice mai multe, care sunt contradictorii. De aceea, normele ei nu corespund în întregime limbii vorbite în mod real, ci sunt convenționale. Totodată, limba fiind în continuă evoluție, ortografia rămâne mereu în urma ei. Aceasta se observă mai ales în limbile cu o tradiție a culturii scrise relativ veche, precum franceza, engleza, irlandeza, tibetana, germana, greaca etc. După unii lingviști, din cauza caracteristicilor sale, spre deosebire de lingvistică, ortografia nu poate fi considerată științifică, deoarece nu se ocupă cu ceea ce există, ca știința, ci cu ceea ce creatorii ei consideră că ar trebui să fie.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Ortografie · Vezi mai mult »

Parte de propoziție

În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Parte de propoziție · Vezi mai mult »

Participiu

În gramatica tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Participiu · Vezi mai mult »

Particulă (gramatică)

În lingvistică, particula este un element de limbă invariabil, tratat în mod diferit în gramaticile a diverse limbi, ba chiar și de diversele orientări lingvistice referitoare la aceeași limbă.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Particulă (gramatică) · Vezi mai mult »

Particulă modală

În lingvistică, particula modală este o specie de particulă cu funcția principală de a indica atitudinea afectivă, volitivă sau de evaluare a vorbitorului (funcție modală).

Nou!!: Limbă (comunicare) și Particulă modală · Vezi mai mult »

Persoană (gramatică)

În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Persoană (gramatică) · Vezi mai mult »

Pidgin

În sociolingvistică, termenul pidgin denumește o limbă mixtă cu rol de limbă vehiculară între vorbitori cu limbi materne diferite, deci secundă pentru aceștia, care ajung în contact repetat sau extins din cauza unor relații comerciale, a sclaviei, a migrației etc.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Pidgin · Vezi mai mult »

Poezie

Poem chinezesc "Quatrain on Heavenly Mountain" al Împăratului Gaozong (Dinastia Song) Poezia (din grecescul "", poiesis, care are sensul de "facere" sau "creare") este o formă de artă în care limba este utilizată pentru calitățile sale estetice și evocative, pentru a completa sau a înlocui semnificația sa aparentă.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Poezie · Vezi mai mult »

Poligloție

Poligloția este abilitatea de a putea vorbi mai multe limbi.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Poligloție · Vezi mai mult »

Polisemie

În semantică, polisemia sau polisemantismul este, conform definiției celei mai frecvente, însușirea unui cuvânt de a avea mai multe sensuriCrystal 2008, pp. 373–374.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Polisemie · Vezi mai mult »

Popor

Karel Dujardin: Commedia dell'Arte, 1657. – Până în secolul XVIII se organizau teatre ale poporului (populare), ambulante, sub cerul liber sau în săli improvizate Termenul popor (în limba greacă: demos) a fost folosit pentru un grup de oameni cu anumite trăsături comune (în primul rând limbă și datini) care trăiesc împreună pe un areal geografic.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Popor · Vezi mai mult »

Postpoziție

În gramatică, postpoziția este un cuvânt gramatical (numit și funcțional) propriu unor limbi, care este plasat după un cuvânt parte de vorbire nominală (substantiv, pronume), pentru a forma cu acesta un complement pe care îl leagă de verbul său regent.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Postpoziție · Vezi mai mult »

Predicat

În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Predicat · Vezi mai mult »

Prepoziție

În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Prepoziție · Vezi mai mult »

Prezent (gramatică)

În gramatică, termenul „prezent” denumește în sens general o valoare temporală de bază, cea care exprimă caracterul actual al unei acțiuni, opunându-se altor două valori temporale fundamentale, trecutul și viitorul.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Prezent (gramatică) · Vezi mai mult »

Programul de Diplomă al Bacalaureatului Internațional

Programul de Diplomă al Bacalaureatului Internațional (IBDP sau PDBI) este un program educațional pe o durată de doi ani destinat în special copiilor cu vârste cuprinse între 16 și 18 ani.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Programul de Diplomă al Bacalaureatului Internațional · Vezi mai mult »

Pronume

În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Pronume · Vezi mai mult »

Pronume demonstrativ

În morfologie, pronumele demonstrativ este un cuvânt gramatical, din clasa pronumelor, care se referă la entități despre care indică în general apropierea ori depărtarea lor față de vorbitor (în unele limbi și față de destinatarul comunicării), în spațiu sau în timp.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Pronume demonstrativ · Vezi mai mult »

Pronume nehotărât

În gramatica tradițională, pronumele nehotărât sau nedefinit este o clasă de cuvinte eterogenăKalmbach 2017,.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Pronume nehotărât · Vezi mai mult »

Pronume personal

În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Pronume personal · Vezi mai mult »

Pronume posesiv

În gramatică, pronumele posesiv este un pronume care implică o dublă referință pronominală: la o entitate numită obiect posedat și la una numită posesorConstantinescu-Dobridor 1998, articolul, partea ~ posesiv.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Pronume posesiv · Vezi mai mult »

Pronume reflexiv

În gramatică, pronumele reflexiv este un pronume care se referă la agentul unei acțiuni, acesta fiind de obicei subiectul unui verb, iar pronumele – complementul acestuiaAvram 1997, pp. 167–168.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Pronume reflexiv · Vezi mai mult »

Pronume relativ

În gramatică, pronumele relativ este un pronume care cel mai adesea se referă la un substantiv, la alt pronume sau la o propoziție, reluându-le sau anticipându-le.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Pronume relativ · Vezi mai mult »

Pronume rezumtiv

În sintaxă, noțiunea de pronume rezumtiv are o interpretare mai largă și una mai restrânsă.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Pronume rezumtiv · Vezi mai mult »

Pronunție

În fonetică, termenii pronunție, pronunțare și rostire au două sensuri principale.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Pronunție · Vezi mai mult »

Propoziție incidentă

În sintaxă, propoziția incidentă este o propoziție care face parte dintr-o frază fără să aibă niciun raport sintactic cu restul acesteia.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Propoziție incidentă · Vezi mai mult »

Propoziție interogativă

În gramatică, propoziția interogativă este un tip de propoziție stabilit după scopul comunicării ca una care cere o informație, în contrast cu alte două tipuri de propoziție după acest criteriu, propoziția enunțiativă (asertivă sau declarativă), care dă o informație, și propoziția imperativă, care cere sau interzice să se facă cevaBidu-Vrănceanu 1997, pp. 256–257.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Propoziție interogativă · Vezi mai mult »

Propoziție principală

În sintaxa tradițională, noțiunea de propoziție principală cunoaște mai multe interpretări în diverse gramatici, în funcție de limbi și de autori.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Propoziție principală · Vezi mai mult »

Propoziție subordonată

În sintaxa tradițională, propoziția subordonată, numită și dependentă, este o propoziție fără autonomie gramaticală, cu înțeles insuficient, care îndeplinește într-o frază o funcție analogă cu cea a unei părți de propoziție.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Propoziție subordonată · Vezi mai mult »

Prozodie

În lingvistică, termenul prozodie (cf. prosodie Bussmann 1998, p. 962.) denumește, în limba franceză și în cele care au preluat sensul dat termenului în aceasta (de exemplu româna), ramura foneticii și a fonologiei ce studiază așa-numitele unități suprasegmentale sau prozodice ale limbii.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Prozodie · Vezi mai mult »

Psihopatologie animală

Psihopatologia animală este studiul tulburărilor mentale sau comportamentale la animale.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Psihopatologie animală · Vezi mai mult »

R. A. Lafferty

Raphael Aloysius Lafferty a fost un scriitor de literatură științifico-fantastică american cunoscut pentru utilizarea sa originală a limbajului, a metaforei și a structurii narative, precum și pentru spiritul său etimologic.

Nou!!: Limbă (comunicare) și R. A. Lafferty · Vezi mai mult »

Rațiune

Rațiunea ca și concept filosofic înseamnă capacitatea spiritului uman de a înțelege relații universale și sensul lor și de a acționa conform acestora, inclusiv privitor la propria situație în viață.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Rațiune · Vezi mai mult »

Raportul dintre subiect și predicat

În sintaxă există mai multe viziuni despre raportul dintre subiect și predicat din punct de vedere ierarhic.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Raportul dintre subiect și predicat · Vezi mai mult »

Recensământul populației din 2004 (Republica Moldova)

Recensământul populației din 2004 din Biroul Național de Statistică (BNS) în perioada 5–12 octombrie.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Recensământul populației din 2004 (Republica Moldova) · Vezi mai mult »

Reduplicare

În lingvistică, reduplicarea este repetarea în formă identică sau puțin diferită a unui morfem legat sau a unui cuvânt autonom.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Reduplicare · Vezi mai mult »

Regionalism (lingvistică)

În lingvistică, termenul regionalism sau provincialism denumește un fapt de limbă caracteristic unei sau unor anumite varietăți regionale a(le) unei limbi (dialect, grai), deci limitat la o anumită regiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Regionalism (lingvistică) · Vezi mai mult »

Registru de limbă

În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Registru de limbă · Vezi mai mult »

Roger Williams

Roger Williams (c. 1603 – între ianuarie și martie 1683) a fost un teolog protestant englez, care a fost un promotor timpuriu a libertății religioase și a separării bisericii de stat.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Roger Williams · Vezi mai mult »

Roman Jakobson

Roman Ossipovich Jakobson (în) a fost un gânditor rus, care a devenit unul dintre lingviștii cei mai influenți ai secolului XX, punând piatra de temelie în dezvoltarea analizei structurale a limbajului, a poeziei și a artei.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Roman Jakobson · Vezi mai mult »

Romania (nume)

Romania este o denumire convențională dată de lingviști și istorici teritoriului pe care sunt răspândite limbile și popoarele romanice.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Romania (nume) · Vezi mai mult »

Rotacism

Rotacismul sau rotacizarea, termen format de la numele ῥῶ „ro” al literei ρ din alfabetul grec, este o schimbare fonetică ce constă în transformarea unei consoane în.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Rotacism · Vezi mai mult »

Schimbare de cod

În sociolingvistică, sintagma schimbare de cod (code-switching) denumește trecerea de la o limbă la alta sau de la o varietate de limbă la alta în vorbirea unuia și aceluiași vorbitor, în cadrul uneia și aceleiași situații de comunicareBidu-Vrănceanu 1997, p. 428–429.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Schimbare de cod · Vezi mai mult »

Schimbare de limbă

În lingvistica istorică și în sociolingvistică, sintagma schimbare de limbă denumește abandonarea limbii sale materne de către o comunitate lingvistică sau de către un individ în favoarea altei limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 429.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Schimbare de limbă · Vezi mai mult »

Schimbare fonetică

În lingvistică, termenul schimbare fonetică este folosit într-un sens larg și în unul restrâns.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Schimbare fonetică · Vezi mai mult »

Schimbare lingvistică

Sintagma schimbare lingvistică denumește modificarea continuă în timp a elementelor și structurilor din toate domeniile unei limbi.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Schimbare lingvistică · Vezi mai mult »

Semn diacritic

Un semn diacritic este un semn grafic adăugat la o literă pentru a indica o diferență în pronunție sau pentru a deosebi sensurile a două cuvinte altfel scrise identic.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Semn diacritic · Vezi mai mult »

Siglă

Universității „Lucian Blaga” din Sibiu cuprinzând sigla de la numele instituției În lingvistică, o siglă este prescurtarea unei sintagme, de regulă păstrându-se literele inițiale ale cuvintelor și ale componentelor de cuvânt compus cu sens lexicalBidu-Vrănceanu 1997, p. 449.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Siglă · Vezi mai mult »

Silabă

În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p. 467.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Silabă · Vezi mai mult »

Sincopă (lingvistică)

În lingvistică, termenul sincopă (cf. syncope, syncopa, συγκοπή synkope Bidu-Vrănceanu 1997, p. 453.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 1162.Dubois 2002, p. 464.Crystal 2008, p. 469.Ladan 2005, articolul 1.Szathmári 2008, articolul Szinkopé..

Nou!!: Limbă (comunicare) și Sincopă (lingvistică) · Vezi mai mult »

Sincronie și diacronie

Termenii sincronie și diacronie, introduși în lingvistică de lingvistul elvețian Ferdinand de Saussure, fondatorul curentului structuralist, prin cursul său de lingvistică generală publicat postum în 1916, denumesc două ipostaze ale unei limbi și două perspective ale studierii ei.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Sincronie și diacronie · Vezi mai mult »

Sinereză

În lingvistică, termenul sinereză (cf. synérèse, synaeresis, συναίρεσις synairesis „contractare”), preluat din retorică, denumește o schimbare fonetică ce constă în fuziunea într-un diftong a două vocale din două silabe alăturateBidu-Vrănceanu 1997, p. 455.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Sinereză · Vezi mai mult »

Sintaxă

În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Sintaxă · Vezi mai mult »

Sioux

Celebrul amerindian sioux Sitting Bull Sioux, pronunțat (v. AFI), este numele unui grup de amerindieni din Statele Unite, precum și al familiei de limbi vorbite de aceștia.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Sioux · Vezi mai mult »

Slavi

Slavii sudici Slavii au fost un popor de origine indo-europeană, care a migrat dinspre răsăritul Europei (originar din zona cuprinsă între râul Nipru, Munții Carpați din Ucraina, râul Oder și Marea BalticăHoria C. Matei, O istorie a lumii antice, Ed. Albatros, p. 188.) și a ocupat, în mileniul I, întinse teritorii din estul (ajungând până în zona fluviilor Volga și Don), nordul (până la lacurile Ladoga și Onega), sudul (până în regiunea Peloponez) și centrul Europei (până în bazinul Elbei și estul Munților Alpi) și pentru câteva sute de ani teritorii din.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Slavi · Vezi mai mult »

Societatea Filologică din Londra

Societatea Filologică (Philological Society), sau Societatea Filologică din Londra (London Philological Society), este cea mai veche societate savantă din Marea Britanie dedicată studiului limbii.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Societatea Filologică din Londra · Vezi mai mult »

Sociolect

În sociolingvistică, termenul sociolect denumește o varietate a unei limbi, în afara varietăților regionale, folosită de o anumită categorie de vorbitori.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Sociolect · Vezi mai mult »

Standard Average European

Europa modernă Conceptul de Standard Average European (SAE) a fost introdus în 1939 de lingvistul american Benjamin Whorf pentru a grupa limbile indo-europene din Europa.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Standard Average European · Vezi mai mult »

Statutul moral al animalelor în istoria antică

''Creaţia lui Adam'' a lui Michelangelo. Cartea Geneza a evocat idei timpurii despre ierarhia divină și că Dumnezeu împarte trăsături cu umanitatea, precum intelectul și simțul moralității, pe care ființele non-umane nu le posedă. Dezbaterile secolului XXI despre cum oamenii ar trebui să se comporte cu animalele durează de prin istoria antică.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Statutul moral al animalelor în istoria antică · Vezi mai mult »

Strat (lingvistică)

În lingvistică, un strat este o limbă care efectuază influența sau este supusă influenței unei alte limbi.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Strat (lingvistică) · Vezi mai mult »

Subdialect

În dialectologie, noțiunea de subdialect corespunde unui tip de varietate teritorială a unei limbi, care face parte, împreună cu alte varietăți de același rang, dintr-o varietate teritorială mai mare, numită „dialect”.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Subdialect · Vezi mai mult »

Subiect (gramatică)

În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Subiect (gramatică) · Vezi mai mult »

Subiecte de grupa 1 la Bacalaureatul Internațional

Subiectele din Grupa 1: Studii în limbă și literatură (mai demult cunoscute sub denumirea de prima limbă) ale programului Diploma de la Bacalaureatul Internațional se referă la prima limbă a elevului (limba maternă sau limba cel mai bine stăpânită de acesta).

Nou!!: Limbă (comunicare) și Subiecte de grupa 1 la Bacalaureatul Internațional · Vezi mai mult »

Substantiv

În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Substantiv · Vezi mai mult »

Substrat (lingvistică)

În lingvistica istorică și în sociolingvistică, termenul „substrat” denumește totalitatea elementelor lingvistice pătrunse din limba unei populații autohtone în altă limbă, în urma adoptării acesteia din urmăConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Substrat (lingvistică) · Vezi mai mult »

Sud-africani albi

Sud-africanii albi sau albii sud-africani (în afrikaans Blanke Suid-Afrikaners, în engleză White South African) este un termen generic care se referǎ la un grup de persoane din Africa de Sud, care au descendențǎ Europeanǎ.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Sud-africani albi · Vezi mai mult »

Sunet (fonetică)

În fonetică, un sunet este un fenomen acustic (vezi articolul Sunet) articulat, adică pronunțat deslușit prin mișcarea organelor care îl emit în limbajul uman, și este receptat în procesul de comunicare ca cel mai mic segment discret perceptibil al fluxului vorbiriiBidu-Vrănceanu 1997, p. 493.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Sunet (fonetică) · Vezi mai mult »

Sunet de legătură

În fonetică, în morfologie și în lexicologie, un sunet de legătură este un element de cuvânt care leagă între ele două morfemeBokor 2007, p. 264.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Sunet de legătură · Vezi mai mult »

Supin

În gramatica unor limbi, termenul „supin” (din latinescul supinum) denumește o formă verbală numită în unele gramatici „mod nepersonal și nepredicativ”Avram 1997, pp. 216–217.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Supin · Vezi mai mult »

Suprastrat (lingvistică)

În lingvistica istorică și în sociolingvistică, termenul „suprastrat” sau „superstrat” denumește o limbă care influențează altă limbă.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Suprastrat (lingvistică) · Vezi mai mult »

Surjik

Denumirea de Surjik (în; provine de la cuvântul slavonic сурожь, ceea ce înseamnă un tip de pâine din amestec de făini, de exemplu grâu și secară) desemnează un amestec lingvistic ce include în componența sa elemente ale limbilor ucraineană cu cea rusă, și are utilizare în regiunile vecine cu Rusia ale Ucrainei, precum și în Republica Moldova.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Surjik · Vezi mai mult »

Teatru experimental

Robin Bittman în reprezentația realizată în 1981 la Corner Theatre ETC a piesei ''The White Whore and the Bit Player'' a lui Tom Eyen'','' în regia lui Brad Mays. Teatrul experimental (cunoscut și ca teatru avangardist) a început în teatrul occidental la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu Alfred Jarry și piesa sa Ubu Rege, ca o respingere atât a epocii, în special, cât și, în general, a stilului predominant de scriere și reprezentare a pieselor de teatru.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Teatru experimental · Vezi mai mult »

Temă și remă

În lingvistică, termenii temă și remă se referă la împărțirea propoziției în două segmente, după unii autori considerate din punct de vedere logicÉ.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Temă și remă · Vezi mai mult »

Teoria cunoașterii (Bacalaureat Internațional)

Teoria cunoașterii (prescurtat TOK — Theory of knowledge) este un curs obligatoriu din Programul Diplomei de Bacalaureat Internațional.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Teoria cunoașterii (Bacalaureat Internațional) · Vezi mai mult »

Terence McKenna

Terence Kemp McKenna a fost un etnobotanist american, mistic, psihonaut, lector, autor și avocat pentru utilizarea responsabilă a plantelor psihedelice care apar în mod natural.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Terence McKenna · Vezi mai mult »

Text

Un text este un șir de simboluri sau caractere dintr-un sistem de scriere organizate în propoziții ale unei limbi naturale și care are drept scop transmiterea de informații.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Text · Vezi mai mult »

Timp (gramatică)

În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Timp (gramatică) · Vezi mai mult »

Tipologie lingvistică

Tipologia lingvistică este o ramură a lingvisticii și un mod de clasificare a limbilor, care se ocupă cu încadrarea lor în grupuri caracterizate de anumite trăsături structurale comune prin care se deosebesc de alte grupuri de limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 513–514.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Tipologie lingvistică · Vezi mai mult »

Ton (lingvistică)

limbi cu sistem de tonuri simplu sau complex (220) În lingvistică, termenul „ton” este folosit cu mai multe sensuri.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Ton (lingvistică) · Vezi mai mult »

Topică

În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Topică · Vezi mai mult »

Traducător

Traducător, numit în vechime și tălmaci, este o profesiune din domeniul activităților lingvistice care are ca obiect transpunerea textelor din diverse domenii scrise într-o limbă, modernă sau clasică, într-o altă limbă.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Traducător · Vezi mai mult »

Traducere automată

Traducerea automată este o ramură a lingvisticii computaționale care studiază utilizarea software-ului la traduceri între limbi naturale.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Traducere automată · Vezi mai mult »

Tranzitivitate (gramatică)

În gramatică, tranzitivitatea este concepută cu două accepții diferite.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Tranzitivitate (gramatică) · Vezi mai mult »

Trecut (gramatică)

În gramatică, termenul „trecut” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Trecut (gramatică) · Vezi mai mult »

Trib

Șef de trib maor Tribul este o grupă de oameni care au o aparteneță și o origine comună, care este în mod frecvent delimitată de un areal geografic, recunoscut de triburile vecine.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Trib · Vezi mai mult »

Turcica veche

Turcica veche, Turcica comună sau Turcica veche de est a fost o limbă vorbită în Asia Centrală între secolele VIII-XIII.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Turcica veche · Vezi mai mult »

Unitate frazeologică

În frazeologie, o unitate frazeologică, un frazem sau un frazeologism este o îmbinare mai mult sau mai puțin fixă de cuvinte, care se opune prin această caracteristică îmbinării libere de cuvinte.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Unitate frazeologică · Vezi mai mult »

Uniune lingvistică

În lingvistică, termenul tradițional uniune lingvistică denumește un grup de limbi neînrudite sau marginal înrudite, dar apropiate geografic, care au unele trăsături convergente, în primul rând structurale.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Uniune lingvistică · Vezi mai mult »

Uniunea lingvistică balcanică

Uniunea lingvistică balcanică este numele dat unor similarități în gramatică (morfologie și sintaxă), lexic și fonologie găsite în limbile balcanice.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Uniunea lingvistică balcanică · Vezi mai mult »

Universalii lingvistice

În lingvistică, universaliile sunt categorii, proprietăți, relații, tendințe considerate comune tuturor limbilor, deși acestea sunt foarte diferite în numeroase privințeBidu-Vrănceanu 1997, p. 528–530.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Universalii lingvistice · Vezi mai mult »

Universitatea din Kabul

Universitatea din Kabul (KU) (în limba paștună:د کابل پوهنتون) este situată în Kabul, capitala Afganistanului.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Universitatea din Kabul · Vezi mai mult »

Universitatea din Utrecht

Universitatea din Utrecht (UU; în, fostă Rijksuniversiteit Utrecht) este o universitate din Utrecht, Țările de Jos.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Universitatea din Utrecht · Vezi mai mult »

Varietate (lingvistică)

În lingvistică, o varietate este o ramificație a unei limbi, care constituie un sistem lingvistic specific și unitar, folosit de o categorie de vorbitori delimitată după anumite criterii extralingvistice.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Varietate (lingvistică) · Vezi mai mult »

Völkerpsychologie

Völkerpsychologie este o metodă de cercetare psihologică care a fost descoperită în secolul al XIX-lea de celebrul psiholog Wilhelm Wundt.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Völkerpsychologie · Vezi mai mult »

Verb copulativ

În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Verb copulativ · Vezi mai mult »

Viitor (gramatică)

În gramatică, termenul „viitor” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Viitor (gramatică) · Vezi mai mult »

Vocabularul limbii române

Vocabularul limbii române reflectă, pe lângă celelalte domenii ale limbii, caracterul romanic al acesteia, prin numărul de cuvinte moștenite din limba latină și prin predilecția pentru împrumuturi lexicale din celelalte limbi romanice.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Vocabularul limbii române · Vezi mai mult »

Ziad Fazah

Ziad Youssef Fazah (în arabă: زياد فصاح, n. 10 iunie 1954 la Monrovia) este un poliglot libanez născut în Liberia.

Nou!!: Limbă (comunicare) și Ziad Fazah · Vezi mai mult »

Uniunpedie este o hartă concept sau rețea semantică organizat ca o enciclopedie sau dicționar. Acesta oferă o scurtă definiție a fiecărui concept și a relațiilor sale.

Aceasta este o hartă mentală on-line gigant, care servește ca bază pentru diagrame conceptuale. Este libertatea de a folosi și pentru fiecare articol sau document poate fi descărcat. Este un instrument, resursă sau de referință pentru studiu, cercetare, educație, de învățare sau de predare, care pot fi utilizate de către profesori, educatori, elevi sau studenți; pentru lumea academică: pentru școală, primar, secundar, liceu, de mijloc, colegiu, grad tehnic, colegiu, universitate, licență, masterat sau de doctorat; pentru lucrări, rapoarte, proiecte, idei, documentare, studii, sinteze, sau a unei teze. Aici este definiția, explicația, descrierea sau semnificația fiecărei semnificative pe care aveți nevoie de informații, precum și o listă a conceptelor asociate lor, ca un glosar. Disponibil în română, Engleză, Spaniolă, Portugheză, Japonez, Chinez, Limba franceza, Germană, Italiană, Lustrui, Olandeză, Rusă, Arabic, Hindi, Suedez, Ucrainean, Maghiar, Catalan, Ceh, Evrei, daneză, finlandeză, indoneziană, norvegiană, turcă, vietnameză, coreeană, thai, greacă, bulgară, croat, slovacă, lituanian, filipineză, letonă, estonă și slovenă. Mai multe limbi în curând.

Toate informațiile au fost extrase din Wikipedia, și este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire şi distribuire în condiţii identice.

Uniunpedie nu este susținută de sau afiliată cu Fundația Wikimedia.

Google Play, Android și sigla Google Play sunt mărci comerciale deținute de Google Inc.

Politica de confidentialitate

De ieșirePrimite