acces mai rapid decât browser-ul!
25 relaţii: Acord (gramatică), Cazul nominativ, Cazul vocativ, Condițional, Cuvintele funcționale în limba maghiară, Declinare, Desinență, Expresie idiomatică, Fonem, Gramatica limbii poloneze, Hiponimie și hiperonimie, Limba arabă, Limba galică, Limba islandeză, Limba maghiară, Limba spaniolă, Pereche minimală, Pidgin, Rotacism, Supletivism, Unitate frazeologică, Verb, Verb defectiv, Verbe în limba spaniolă, Verbul în limba maghiară.
Acord (gramatică)
În gramatică, acordul este manifestarea relației sintactice dintre două (sau mai multe) cuvinte prin modificări morfologice ale unuia din cuvintele implicate.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Acord (gramatică) · Vezi mai mult »
Cazul nominativ
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p. 804.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Cazul nominativ · Vezi mai mult »
Cazul vocativ
În gramatica unor limbi flexionare, vocativul (din cuvântul latinesc vocativus, la rândul său din verbul vocare „a chema”) este cazul gramatical al adresării directe, caracterizat prin intonație specifică, marcată uneori în scris prin semnul exclamării, și prin pauze care izolează cuvântul sau grupul de cuvinte la acest caz, marcate în scris prin virgulă/virgule când este în cadrul unei propozițiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Cazul vocativ · Vezi mai mult »
Condițional
Condiționalul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare ipotetică a cărei realizare în prezent sau în viitor depinde de realizarea altei acțiuni, întâmplări sau stări, ori o ipoteză nerealizată în trecutAvram 1997, pp. 207–208.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Condițional · Vezi mai mult »
Cuvintele funcționale în limba maghiară
Acest articol se limitează la acea parte a morfologiei limbii maghiare care se ocupă cu cuvintele funcționale sau gramaticale, adică acele cuvinte al căror rol gramatical este preponderent față de rolul semantic, tratând clasificarea și funcțiile lor, precum și sufixele pe care le pot primi unele dintre ele.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Cuvintele funcționale în limba maghiară · Vezi mai mult »
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Declinare · Vezi mai mult »
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Desinență · Vezi mai mult »
Expresie idiomatică
În frazeologie, o expresie idiomatică este o unitate frazeologică constituită dintr-o îmbinare de cuvinte cu un grad relativ mare de fixitate, care se opune prin aceasta unei îmbinări libere de cuvinte sau unei unități frazeologice cu un grad relativ mic de fixitate.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Expresie idiomatică · Vezi mai mult »
Fonem
În fonologie, fonemul este cel mai mic segment sonor care distinge sensuri lexicale sau gramaticale în fluxul vorbirii, adică are funcție lingvistică.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Fonem · Vezi mai mult »
Gramatica limbii poloneze
Gramatica limbii poloneze, deși este foarte asemănătoare cu gramatici ale celorlalte limbi slave, în special cele din subgrupul occidental, are câteva particularități care nu se pot găsi nicăieri în aria lingvistică slavă.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Gramatica limbii poloneze · Vezi mai mult »
Hiponimie și hiperonimie
În lingvistică, perechea de termeni hiponimie – hiperonimie denumește unul din tipurile de relații semantice, adică referitoare la sens, care pot exista între cuvinte.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Hiponimie și hiperonimie · Vezi mai mult »
Limba arabă
Limba arabă (اللغة العربية al-luġatu al-‘arabiyya) este cea mai mare subramură, ca număr de vorbitori, aflată în uz, din cadrul familiei de limbi semitice.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Limba arabă · Vezi mai mult »
Limba galică
Limba galică este o limbă celtică dispărută, care era vorbită de către gali, poporul care locuia regiunea cunoscută ca Galia din Epoca Fierului până în perioadă romană.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Limba galică · Vezi mai mult »
Limba islandeză
Limba islandeză (íslenska) este limba vorbită în Islanda.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Limba islandeză · Vezi mai mult »
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Limba maghiară · Vezi mai mult »
Limba spaniolă
Limba spaniolă (español), numită uneori și limba castiliană (castellano), este o limbă romanică din subgrupul iberic.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Limba spaniolă · Vezi mai mult »
Pereche minimală
În fonologie, termenul pereche minimală desemnează două elemente aflate în opoziție din punct de vedere fonologic.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Pereche minimală · Vezi mai mult »
Pidgin
În sociolingvistică, termenul pidgin denumește o limbă mixtă cu rol de limbă vehiculară între vorbitori cu limbi materne diferite, deci secundă pentru aceștia, care ajung în contact repetat sau extins din cauza unor relații comerciale, a sclaviei, a migrației etc.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Pidgin · Vezi mai mult »
Rotacism
Rotacismul sau rotacizarea, termen format de la numele ῥῶ „ro” al literei ρ din alfabetul grec, este o schimbare fonetică ce constă în transformarea unei consoane în.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Rotacism · Vezi mai mult »
Supletivism
În morfologie, supletivismul este o calitate specifică a anumitor forme gramaticale de a completa paradigmele incomplete sau defective ale unor cuvinte flexibile.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Supletivism · Vezi mai mult »
Unitate frazeologică
În frazeologie, o unitate frazeologică, un frazem sau un frazeologism este o îmbinare mai mult sau mai puțin fixă de cuvinte, care se opune prin această caracteristică îmbinării libere de cuvinte.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Unitate frazeologică · Vezi mai mult »
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Verb · Vezi mai mult »
Verb defectiv
În gramatică, se numesc defective verbele care nu au paradigma de conjugare completă.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Verb defectiv · Vezi mai mult »
Verbe în limba spaniolă
Verbe sunt una dintre cele mai complexe domenii ale gramaticii limbii spaniole.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Verbe în limba spaniolă · Vezi mai mult »
Verbul în limba maghiară
Acest articol se limitează la partea din morfologia limbii maghiare referitoare la verb, tratând în viziunea gramaticii tradiționale morfemele care exprimă diatezele, modurile, formele nominale și timpurile verbale, precum și valorile acestora.
Nou!!: Paradigmă (lingvistică) și Verbul în limba maghiară · Vezi mai mult »
