acces mai rapid decât browser-ul!
31 relaţii: Antonomază, Aspect și mod de acțiune, Complement de agent, Diateză (gramatică), Forme verbale temporale în limba română, Glosar de lingvistică, Glosar de literatură, Grad de comparație, Gramatica limbii spaniole, Gramaticalizare, Hiponimie și hiperonimie, Indicativ, Istoria limbii franceze, Jargon, Limba meglenoromână, Lingua franca, Literatura barocă, Locuțiune, Mod (gramatică), Modalitate (lingvistică), Pidgin, Prezumtiv, Propoziție circumstanțială condițională, Standard Average European, Tautologie, Timp (gramatică), Trecut (gramatică), Verb auxiliar, Verbul în limba franceză, Verbul în limba maghiară, Viitor (gramatică).
Antonomază
Termenul „antonomază” aparține la origine retoricii, apoi s-a încetățenit în stilistică, și este de asemenea folosit în lingvistică.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Antonomază · Vezi mai mult »
Aspect și mod de acțiune
În lingvistică, aspectul și modul de acțiune, pentru cel din urmă termen fiind folosit și termenul german Aktionsart, indeferent de limba lucrării de specialitate, sunt categorii gramaticale ale verbului despre care nu există unitate de vederi în gramaticile diferitelor limbi și uneori nici printre lingviștii care se ocupă de aceeași limbă.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Aspect și mod de acțiune · Vezi mai mult »
Complement de agent
În sintaxa tradițională, complementul de agent este o parte secundară de propoziție care exprimă autorul real al unei acțiuni, fără să fie subiectul gramatical sau, din punct de vedere pragmatic, tema propoziției.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Complement de agent · Vezi mai mult »
Diateză (gramatică)
Diateza este o categorie gramaticală flexionară caracteristică verbului, care exprimă raportul sintactic dintre subiectul gramatical, procesul exprimat de verb, agentul procesului (care poate fi diferit de subiectul gramatical) și obiectul acestuia.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Diateză (gramatică) · Vezi mai mult »
Forme verbale temporale în limba română
Limba română are mai puține forme verbale temporale decât franceza, de exemplu, dar este mult mai bogată în astfel de forme decât, bunăoară, maghiara.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Forme verbale temporale în limba română · Vezi mai mult »
Glosar de lingvistică
Acesta este un glosar de termeni utilizați în lingvistică.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »
Glosar de literatură
Prezentul glosar conține termeni din teoria literaturii, termeni literari, bibliologie, caligrafie, publicistică, retorică.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Glosar de literatură · Vezi mai mult »
Grad de comparație
În gramatică, gradul de comparație este o categorie gramaticală specifică adjectivului și adverbului.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Grad de comparație · Vezi mai mult »
Gramatica limbii spaniole
Acest articol descrie gramatica limbii spaniole.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Gramatica limbii spaniole · Vezi mai mult »
Gramaticalizare
Termenul gramaticalizare denumește, în evoluția de la o limbă la alta sau în istoria unei limbi deja formate, o schimbare lingvistică ce constă în transformarea unei entități lexico-semantice autonome, de cele mai multe ori un cuvânt cu sens lexical, în morfem gramaticalBidu-Vrănceanu 1997, p. 125.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Gramaticalizare · Vezi mai mult »
Hiponimie și hiperonimie
În lingvistică, perechea de termeni hiponimie – hiperonimie denumește unul din tipurile de relații semantice, adică referitoare la sens, care pot exista între cuvinte.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Hiponimie și hiperonimie · Vezi mai mult »
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Indicativ · Vezi mai mult »
Istoria limbii franceze
Istoria limbii franceze începe odată cu cucerirea Galiei de către romani, terminată în secolul I î.Hr. Limba latină populară este adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Istoria limbii franceze · Vezi mai mult »
Jargon
În sociolingvistică, termenul jargon (Cf. Tender 1997, p. 100, fără numirea unor lingviști..
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Jargon · Vezi mai mult »
Limba meglenoromână
Limba meglenoromână Sat aromânesc Meglenoromâna este un idiom vorbit de o populație numită în mediul academic „meglenoromâni”.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Limba meglenoromână · Vezi mai mult »
Lingua franca
Lingua franca, numită și franco sau sabir, a fost o limbă vehiculară mixtă folosită în bazinul Mării Mediterane, mai ales în porturi.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Lingua franca · Vezi mai mult »
Literatura barocă
''Vanitate'', temă barocă. Pictură în ulei pe pânză de Bartholomaeus Bruyn le Vieux. Literatura barocă reprezintă un stil literar european, care s-a dezvoltat în secolele al XVI-lea și al XVII-lea.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Literatura barocă · Vezi mai mult »
Locuțiune
Locuțiunea este, în gramatică și în lexicologie, un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă, din punct de vedere gramatical, ca o singură parte de vorbire.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Locuțiune · Vezi mai mult »
Mod (gramatică)
În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Mod (gramatică) · Vezi mai mult »
Modalitate (lingvistică)
În semantică, modalitatea este o categorie care exprimă atitudinea vorbitorului față de cele exprimate în propozițieBussmann 1998, p. 754.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Modalitate (lingvistică) · Vezi mai mult »
Pidgin
În sociolingvistică, termenul pidgin denumește o limbă mixtă cu rol de limbă vehiculară între vorbitori cu limbi materne diferite, deci secundă pentru aceștia, care ajung în contact repetat sau extins din cauza unor relații comerciale, a sclaviei, a migrației etc.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Pidgin · Vezi mai mult »
Prezumtiv
În gramatică, prezumtivul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă un proces realizabil, posibil, prezentat ca presupus, bănuit, ipotetic sau nesigurAvram 1997, p. 208.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Prezumtiv · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială condițională
În sintaxă, propoziția circumstanțială condițională se definește în general ca propoziția subordonată care îndeplinește funcția de complement circumstanțial condițional al predicatului propoziției principale, exprimând condiția (ipoteza) de a cărei îndeplinire sau neîndeplinire depinde realizarea sau nerealizarea procesului din propoziția principalăAvram 1997, p. 447-448.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Propoziție circumstanțială condițională · Vezi mai mult »
Standard Average European
Europa modernă Conceptul de Standard Average European (SAE) a fost introdus în 1939 de lingvistul american Benjamin Whorf pentru a grupa limbile indo-europene din Europa.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Standard Average European · Vezi mai mult »
Tautologie
În retorică și în lingvistică, tautologia (Dragomirescu 1995, articolul.Bidu-Vrănceanu 1997, p. 500.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Tihonov 2014, p. 340.Bussmann 1998, p. 911.. După unii autori, tautologia se întâlnește nu numai ca repetarea unui cuvânt drept aceeași parte de vorbire, ci și a unui radical cu morfeme care formează cuvinte părți de vorbire diferite. Două asemenea cuvinte formează o construcție numită figură etimologicăSzathmári 2008, articolul Tautológia.. Noțiunea de tautologie este înrudită cu cea de pleonasm. Au în comun exprimarea repetată a aceluiași denotat, și unii autori le tratează ca sinonime. De exemplu, după Grevisse și Goosse, pleonasmul „este numit și tautologie într-un sens apropiat”. Constantinescu-Dobridor 1998 vede în tautologii „un fel de pleonasme acceptate”. Alții însă, precum Dragomirescu 1995, consideră că tautologia nu trebuie confundată cu pleonasmul, care este, în opinia lor, nu repetarea unui cuvânt, ci adăugarea unui sinonim al unui cuvânt, a unui cuvânt având sensul inclus în altul, sau a unei perifraze a altuia, ex. „Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte”Constantinescu-Dobridor, articolul., „Cobori în jos, luceafăr blând, / Alunecând pe-o rază” (Mihai Eminescu)Bidu-Vrănceanu 1997, p. 366-367.. Autori care tratează separat tautologia și pleonasmul, includ totuși cazuri de repetare a unui cuvânt sau a unui radical printre pleonasme. În acest articol, tautologia este tratată conform definiției de la început. Ea poate fi privită din mai multe puncte de vedere: logic, pragmatic, stilistic și gramatical.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Tautologie · Vezi mai mult »
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Timp (gramatică) · Vezi mai mult »
Trecut (gramatică)
În gramatică, termenul „trecut” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Trecut (gramatică) · Vezi mai mult »
Verb auxiliar
În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical, dar în anumite contexte devine cuvânt gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens lexical, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Verb auxiliar · Vezi mai mult »
Verbul în limba franceză
Acest articol tratează sistemul verbului în limba franceză, prezentând conjugarea și principalele funcții sintactice ale formelor temporale folosite în limba vorbită contemporană.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Verbul în limba franceză · Vezi mai mult »
Verbul în limba maghiară
Acest articol se limitează la partea din morfologia limbii maghiare referitoare la verb, tratând în viziunea gramaticii tradiționale morfemele care exprimă diatezele, modurile, formele nominale și timpurile verbale, precum și valorile acestora.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Verbul în limba maghiară · Vezi mai mult »
Viitor (gramatică)
În gramatică, termenul „viitor” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.
Nou!!: Perifrază (lingvistică) și Viitor (gramatică) · Vezi mai mult »
