acces mai rapid decât browser-ul!
62 relaţii: Alfabetul thai, Alfabetul ucrainean, Alternanță fonetică, Arhifonem, Asibilație, Consoană, Consoană fricativă palatală surdă, Consoană oclusivă palatală sonoră, Consoană oclusivă palatală surdă, Consoană sonantă, Consoană sonantă labiopalatală, Consoană sonantă labiovelară, Consoană sonantă palatală, Consoană sonantă velară, Consoană sonoră, Declinare, Diereză, Diftong, E, Elemente problematice ale limbii române, Epenteză, Fonație, Fonetica limbii japoneze, Fonologia limbii române, Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Fonotactică, Glosar de lingvistică, Hiat, Hipercorectitudine, Hiragana, Istoria limbii franceze, Limba aimara, Limba ainu, Limba aromână, Limba dharug, Limba istroromână, Limba meglenoromână, Limba miceniană, Limba portugheză, Limba română, Limbi romanice orientale, McCune-Reischauer, Mod de articulare, Monoftong, O, Ortografia limbii franceze, Ortografie fonemică, Pinyin, Proteză (lingvistică), Scrierea japoneză, ..., Semn diacritic, Silabă, Sinereză, Sunet de legătură, Triftong, U, Umlaut, Varietățile regionale ale limbii franceze, Vocală, Vocală mijlocie anterioară nerotunjită, Vocală mijlocie anterioară rotunjită, Vocală mijlocie posterioară rotunjită. Extinde indicele (12 Mai Mult) »
Alfabetul thai
Alfabetul (scrierea) thai (RTGS: akson thai) este un tip scriere abugida, folosită pentru a scrie tailandeza, thailandeza de sud și multe alte limbi vorbite în Thailanda.
Nou!!: Semivocală și Alfabetul thai · Vezi mai mult »
Alfabetul ucrainean
Alfabetul ucrainean este un set de litere folosit pentru a scrie în ucraineană, limba oficială a Ucrainei.
Nou!!: Semivocală și Alfabetul ucrainean · Vezi mai mult »
Alternanță fonetică
În lingvistică, alternanța fonetică este un fenomen morfofonologic prin care radicalul unui cuvânt prezintă o variație în realizarea sa sonoră.
Nou!!: Semivocală și Alternanță fonetică · Vezi mai mult »
Arhifonem
În fonologie, un arhifonem este o unitate abstractă definită prin ansamblul trăsăturilor comune pentru două fonemeDubois 2002, p. 48.
Nou!!: Semivocală și Arhifonem · Vezi mai mult »
Asibilație
În lingvistică, asibilația este o schimbare sonoră care are ca rezultat o consoană sibilantă.
Nou!!: Semivocală și Asibilație · Vezi mai mult »
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Nou!!: Semivocală și Consoană · Vezi mai mult »
Consoană fricativă palatală surdă
În fonetică, consoana fricativă palatală surdă este un sunet care apare în unele limbi vorbite.
Nou!!: Semivocală și Consoană fricativă palatală surdă · Vezi mai mult »
Consoană oclusivă palatală sonoră
În fonetică, consoana oclusivă palatală sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Nou!!: Semivocală și Consoană oclusivă palatală sonoră · Vezi mai mult »
Consoană oclusivă palatală surdă
În fonetică, consoana oclusivă palatală surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Nou!!: Semivocală și Consoană oclusivă palatală surdă · Vezi mai mult »
Consoană sonantă
În fonetică, o consoană sonantă este o consoană în articularea căreia nu se produce un zgomot caracteristic consoanelor, ci mai degrabă se aseamănă vocalelor.
Nou!!: Semivocală și Consoană sonantă · Vezi mai mult »
Consoană sonantă labiopalatală
În fonetică, consoana sonantă labiopalatală (sau palatală labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite.
Nou!!: Semivocală și Consoană sonantă labiopalatală · Vezi mai mult »
Consoană sonantă labiovelară
În fonetică, consoana sonantă labiovelară (sau velară labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite.
Nou!!: Semivocală și Consoană sonantă labiovelară · Vezi mai mult »
Consoană sonantă palatală
În fonetică, consoana sonantă palatală este un sunet care apare în foarte multe limbi vorbite.
Nou!!: Semivocală și Consoană sonantă palatală · Vezi mai mult »
Consoană sonantă velară
În fonetică, consoana sonantă velară este un sunet care apare în foarte multe limbi vorbite.
Nou!!: Semivocală și Consoană sonantă velară · Vezi mai mult »
Consoană sonoră
Consoanele sonore sunt acele consoane la articularea cărora coardele vocale intră în vibrație prin închiderea parțială a glotei.
Nou!!: Semivocală și Consoană sonoră · Vezi mai mult »
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Nou!!: Semivocală și Declinare · Vezi mai mult »
Diereză
În lingvistică, termenul diereză (cf. diérèse, diaeresis, διαίρεσις diaíresis „separare”) preluată din retorică, denumește o schimbare fonetică ce constă în transformarea unei silabe în două.
Nou!!: Semivocală și Diereză · Vezi mai mult »
Diftong
În fonetica tradițională, după unii autori, diftongul este ansamblul a două vocale pronunțate în aceeași silabă.
Nou!!: Semivocală și Diftong · Vezi mai mult »
E
Litera '''''Ee''''' scrisă cu fontul „School Script Dashed”. Majuscula '''''E''''' Minuscula '''''e''''' E (numită: /e/) este a cincea literă din alfabetul latin și a șaptea din alfabetul limbii române.
Nou!!: Semivocală și E · Vezi mai mult »
Elemente problematice ale limbii române
Acest articol tratează cîteva din cele mai frecvente greșeli de exprimare în limba română.
Nou!!: Semivocală și Elemente problematice ale limbii române · Vezi mai mult »
Epenteză
În lingvistică, termenul epenteză (cf. épenthèse, ἐπένθεσις epenthesis „adăugare înăuntru, intercalare” Bidu-Vrănceanu 1997, p. 186.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Iarțeva 1990, articolul „epenteză”.Bussmann 1998, p. 370.Dubois 2002, p. 183.Crystal 2008, p. 171.Szathmári 2008, articolul Epentézis.. În unele cazuri, epenteza a avut loc într-o anumită perioadă a istoriei limbii. În cazul evoluției cuvintelor, în limba actuală unele din acestea nu au variantă fără epenteză. Aceasta există și în limba actuală, ca fenomen morfofonologic care participă la adăugarea afixelor gramaticale și lexicale, la formarea cuvintelor compuse etc. Din punct de vedere lexicologic produce variante de cuvinte care coexistă.
Nou!!: Semivocală și Epenteză · Vezi mai mult »
Fonație
În fonetică, se numește fonație totalitatea fenomenelor prin care se produce vocea.
Nou!!: Semivocală și Fonație · Vezi mai mult »
Fonetica limbii japoneze
Acest articol discută separat fonetica limbii japoneze.
Nou!!: Semivocală și Fonetica limbii japoneze · Vezi mai mult »
Fonologia limbii române
Fonologia limbii române stabilește inventarul de unități segmentale (vocale și consoane) și unități suprasegmentale (accent, intonație) cu valoare funcțională, caracteristic limbii române.
Nou!!: Semivocală și Fonologia limbii române · Vezi mai mult »
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze
Acest articol tratează despre sistemul fonologic, fenomenele fonetice și prozodia limbii franceze standard.
Nou!!: Semivocală și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Vezi mai mult »
Fonotactică
Fonotactica este acea parte a foneticii și fonologiei unei limbi, care se ocupă cu studiul secvențelor de sunete (din punctul de vedere al foneticii), respectiv de foneme (din punctul de vedere al fonologiei) ce pot exista în acea limbă, adică ce fel de asemenea unități pot apărea și în ce poziții în limba respectivă (de exemplu structuri posibile de silabă, secvențe de consoane).
Nou!!: Semivocală și Fonotactică · Vezi mai mult »
Glosar de lingvistică
Acesta este un glosar de termeni utilizați în lingvistică.
Nou!!: Semivocală și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »
Hiat
În fonetică și fonologie, hiatul (mai rar denumit și hiatus) este întâlnirea a două vocale care fac parte din silabe adiacente, fără intervenția vreunei consoane, fie în cadrul unui cuvânt, fie între două cuvinte învecinate.
Nou!!: Semivocală și Hiat · Vezi mai mult »
Hipercorectitudine
Hipercorectitudinea (numită și hiperliterarizare sau, în anumite cazuri, hiperurbanism) este o greșeală de limbă care constă în aplicarea mecanică a unei analogii sau a unei reguli lingvistice valabile în alte situații.
Nou!!: Semivocală și Hipercorectitudine · Vezi mai mult »
Hiragana
Comparaţie între caracterele hiragana (coloana din dreapta: "hi-ra-ga-na") şi caracterele katakana (coloana din stînga: "ka-ta-ka-na"). Silabarul hiragana este unul din cele două sisteme de scriere fonetică din limba japoneză, celălalt fiind katakana.
Nou!!: Semivocală și Hiragana · Vezi mai mult »
Istoria limbii franceze
Istoria limbii franceze începe odată cu cucerirea Galiei de către romani, terminată în secolul I î.Hr. Limba latină populară este adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea.
Nou!!: Semivocală și Istoria limbii franceze · Vezi mai mult »
Limba aimara
Aimara (Aymar aru) este o limbă amerindienă vorbită în America de Sud de 2.446.642 de oameni (în majoritate de către membri al poporului aimara) și este așadar una din cele mai vorbite limbi amerindiene din lume.
Nou!!: Semivocală și Limba aimara · Vezi mai mult »
Limba ainu
Limba ainu este limba vorbită de populația ainu din Japonia, iar în secolul trecut și în partea sudică a peninsulei Sahalin și, mai puțin, în insulele Kurile.
Nou!!: Semivocală și Limba ainu · Vezi mai mult »
Limba aromână
Istroromână Limba aromână (în aromână: Limba armãneascã, limba armãnã), vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de dacoromână, meglenoromână și istroromână.
Nou!!: Semivocală și Limba aromână · Vezi mai mult »
Limba dharug
Limba dharug, numită și Iyora sau Sidney, este o limbă a aborigenilor australieni din grupul Yuin-Kuric vorbită tradițional în zona orașului Sidney în New South Wales.
Nou!!: Semivocală și Limba dharug · Vezi mai mult »
Limba istroromână
Răspândirea românilor. Istroromânii sunt ramura localizată cel mai la vest. Istroromâna este, după unii lingviști, o limbă distinctă aparținând subgrupului de est al limbilor romanice, vorbită de istroromâni.
Nou!!: Semivocală și Limba istroromână · Vezi mai mult »
Limba meglenoromână
Limba meglenoromână Sat aromânesc Meglenoromâna este un idiom vorbit de o populație numită în mediul academic „meglenoromâni”.
Nou!!: Semivocală și Limba meglenoromână · Vezi mai mult »
Limba miceniană
Miceniana este cea mai veche formă atestată a limbii grecești, vorbită în zona principală grecească și în Creta între secolele XVI și XI î.Hr., înainte de invazia doriană.
Nou!!: Semivocală și Limba miceniană · Vezi mai mult »
Limba portugheză
Portugheza (de asemenea língua portuguesa) este o limbă romanică originară din nord-vestul Peninsulei Iberice (Galicia și nordul Portugaliei de astăzi).
Nou!!: Semivocală și Limba portugheză · Vezi mai mult »
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Nou!!: Semivocală și Limba română · Vezi mai mult »
Limbi romanice orientale
istroromâna). Evoluția istorică a limbilor romanice de est după majoritatea autorilor. Limbile romanice orientale sau estice formează o grupă de limbi în cadrul subfamiliei limbilor romanice care, la rândul ei, face parte din familia limbilor indo-europene.
Nou!!: Semivocală și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »
McCune-Reischauer
Romanizarea McCune-Reischauer este unul dintre cele două cele mai folosite sisteme de romanizare a limbii coreene.
Nou!!: Semivocală și McCune-Reischauer · Vezi mai mult »
Mod de articulare
În fonetică, pronunțarea consoanelor se clasifică după modul de articulare a acestora.
Nou!!: Semivocală și Mod de articulare · Vezi mai mult »
Monoftong
Monoftongul (din termenul grec „μονόφθογγος”-monóphthongos, un singur sunet), spre deosebire de diftong, este reprezentat de o singură vocală aflată în stare „pură”, fiind constituit dintr-un singur element vocalic.
Nou!!: Semivocală și Monoftong · Vezi mai mult »
O
Litera '''''Oo''''' scrisă cu fontul „School Script Dasher”. Majuscula '''''O''''' Minuscula '''''o''''' O este a cincisprezecea literă din alfabetul latin și a optsprezecea din alfabetul limbii române.
Nou!!: Semivocală și O · Vezi mai mult »
Ortografia limbii franceze
Ortografia limbii franceze se caracterizează în primul rând prin faptul că redă pronunțarea într-un mod mult mai puțin fidel decât cea a limbii române, de exemplu.
Nou!!: Semivocală și Ortografia limbii franceze · Vezi mai mult »
Ortografie fonemică
O ortografie fonemică (numită uneori și ortografie fonetică) este o ortografie care stabilește o relație regulată între forma scrisă și forma pronunțată, în sensul că aplicând un set de reguli generale orice cuvânt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvânt vorbit poate fi scris corect, fără a memora grafia fiecărui cuvânt în parte.
Nou!!: Semivocală și Ortografie fonemică · Vezi mai mult »
Pinyin
Hanyu Pinyin (chineză simplificată: italic; chineză tradițională: italic), deseori prescurtat ca pinyin, este sistemul oficial de romanizare a limbii mandarine standard în Republica Populară Chineză (RPC) și parțial în Singapore și Malaezia.
Nou!!: Semivocală și Pinyin · Vezi mai mult »
Proteză (lingvistică)
În lingvistică, termenul proteză (cf. prothesis Bidu-Vrănceanu 1997, p. 393.Constantinescu-Dobridor, articolul.Iarțeva 1990, articolul „proteză”.Bussmann 1998, p. 963.Dubois 2002, p. 388.Ladan 2005, articolul.Crystal 2008, p. 398.Szathmári 2008, articolul Protézis..
Nou!!: Semivocală și Proteză (lingvistică) · Vezi mai mult »
Scrierea japoneză
Exerciții de caligrafie japoneză Scrierea japoneză modernă constă din kanji, hiragana, katakana și rōmaji (alfabetul latin).
Nou!!: Semivocală și Scrierea japoneză · Vezi mai mult »
Semn diacritic
Un semn diacritic este un semn grafic adăugat la o literă pentru a indica o diferență în pronunție sau pentru a deosebi sensurile a două cuvinte altfel scrise identic.
Nou!!: Semivocală și Semn diacritic · Vezi mai mult »
Silabă
În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p. 467.
Nou!!: Semivocală și Silabă · Vezi mai mult »
Sinereză
În lingvistică, termenul sinereză (cf. synérèse, synaeresis, συναίρεσις synairesis „contractare”), preluat din retorică, denumește o schimbare fonetică ce constă în fuziunea într-un diftong a două vocale din două silabe alăturateBidu-Vrănceanu 1997, p. 455.
Nou!!: Semivocală și Sinereză · Vezi mai mult »
Sunet de legătură
În fonetică, în morfologie și în lexicologie, un sunet de legătură este un element de cuvânt care leagă între ele două morfemeBokor 2007, p. 264.
Nou!!: Semivocală și Sunet de legătură · Vezi mai mult »
Triftong
În fonetica tradițională, termenul triftong (DLE 2020, articolul., dintre care una este silabică, formând nucleul silabei în această situație, celelalte fiind asilabice. Unii autori adaugă la aceasta că vocalele asilabice devin în această situație semivocale sau semiconsoaneDicționar Treccani, articolul (accesat la 1 decembrie 2021).Da Silva și Pineira Tresmontant 1998, p. 14.. Alți autori numesc elementele asilabice numai semivocale sau semiconsoaneBidu-Vrănceanu 1997, p. 525.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.. Într-o concepție mai nouă se consideră că triftongul este o singură vocală, complexă, care se modifică, astfel încât se aud succesiv trei calități vocalice de la începutul la sfârșitul emiterii saleDubois 2002, p. 496.Crystal 2008, p. 496-497., din cauza schimbării continue a poziției organelor articulatorii. Față de diftong, care trece prin două faze ale articulării, triftongul trece prin trei faze. Ambii se deosebesc de monoftong, o vocală care nu se schimbă în mod semnificativ în cursul emiterii. Tradițional se iau în seamă triftongi ascendenți, în care cele două părți asilabice precedă vocala silabică, și triftongi ascendenți-descendenți, în care vocala silabică este între cele două părți asilabice. Transcrierea triftongilor nu este unitară. Unii autori folosesc literele obișnuite care transcriu vocalele. Alții adoptă simbolurile din Alfabetul Fonetic Internațional (IPA), transcriind nucleul silabei cu simbolul obișnuit al vocalei respective. Părțile asilabice sunt transcrise de unii dintre aceștia cu simbolurile vocalelor corespunzătoare, având semnul ◌̯ subscris. De exemplu, în cazul limbii române, posibilele părți asilabice se transcriu tradițional cu,, și. Unii autori folosesc în loc de și simbolurile consoanelor sonante corespunzătoare, j, respectiv w. Sunt limbi în care nu sunt triftongi, precum maghiara. În cazul altor limbi, unii autori admit existența lor, dar alții, care introduc fonologia în analiza lor, o neagă. Numărul triftongilor diferă de la o limbă la alta, și în funcție de ceea ce se consideră triftong. A se vedea detalii despre aceasta în secțiunilor următoare.
Nou!!: Semivocală și Triftong · Vezi mai mult »
U
Litera '''''Uu''''' scrisă cu fontul „School Script Dashed”. Majuscula '''''U''''' Minuscula '''''u''''' U (numită: /u/) este a douăzeci și una literă din alfabetul latin și a douăzeci și șasea din alfabetul limbii române.
Nou!!: Semivocală și U · Vezi mai mult »
Umlaut
Umlaut, cu pronunția, este un cuvânt românesc de origină germană care semnifică o anumită modificare fonetică a timbrului unei vocale.
Nou!!: Semivocală și Umlaut · Vezi mai mult »
Varietățile regionale ale limbii franceze
Conform interpretării din secolul al XXI-lea, varietăți regionale ale limbii franceze sunt considerate ansamblurile de particularități cu care este folosită limba complet formată și însușită de toți vorbitorii din Francofonie, în diferitele teritorii din lume ale acesteia.
Nou!!: Semivocală și Varietățile regionale ale limbii franceze · Vezi mai mult »
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Nou!!: Semivocală și Vocală · Vezi mai mult »
Vocală mijlocie anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala mijlocie anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Semivocală și Vocală mijlocie anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »
Vocală mijlocie anterioară rotunjită
În fonetică, vocala mijlocie anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Semivocală și Vocală mijlocie anterioară rotunjită · Vezi mai mult »
Vocală mijlocie posterioară rotunjită
În fonetică, vocala mijlocie posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Semivocală și Vocală mijlocie posterioară rotunjită · Vezi mai mult »
