Cuprins
131 relaţii: Accent, Acronim, Afereză, Alain Rey, Alfabet, Alfabetul thai, Ambiguitate (lingvistică), Amfibrah, Anacruză, Apocopă, Argou, Arhifonem, Asibilație, Asimilație (lingvistică), Asonanță, Împrumut (lingvistică), Bhāskara I, Cântec, Co-ocurență, Coalescență (fonetică), Consoană bătută alveolară, Consoană sonantă, Consoană sonantă palatală, Context (lingvistică), Contragere, Despărțirea în silabe (limba română), Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză, Dialectele limbii maghiare, Dicție, Dicționar de rime, Diereză, Diftong, Discul din Phaistos, Disimilație, Eliziune, Epenteză, Epiteză, Flexiune, Fonetica limbii japoneze, Fonetică, Fonologia limbii maghiare, Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Fonotactică, Formare de cuvinte, Forme verbale temporale în limba română, Friedrich Gottlieb Klopstock, Gen gramatical, Glosar de lingvistică, Glosar de literatură, Glosar de patologie, ... Extinde indicele (81 Mai Mult) »
Accent
În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.
Vedea Silabă și Accent
Acronim
În lingvistică, un acronim este prescurtarea unei sintagme, de regulă păstrându-se segmente inițiale ale cuvintelor și ale componentelor de cuvânt compus cu sens lexical.
Vedea Silabă și Acronim
Afereză
În lingvistică, termenul afereză (din aphérèse, cf. ἀφαίρεσις aphairesis „îndepărtare, cădere”) preluat din retorică, este o schimbare fonetică ce constă în căderea părții inițiale a unui cuvânt.
Vedea Silabă și Afereză
Alain Rey
Alain Rey (n. 30 august 1928, la Pont-du-Château, Auvergne, Franța – d. 28 octombrie 2020, la Paris, LeMonde.fr, 28 oct. 2020.) un lingvist și lexicograf francez.
Vedea Silabă și Alain Rey
Alfabet
În scriere, un alfabet, în limba greacă veche ἀλφάβητος alphábētos, din numele primelor două litere ale alfabetului grec, alfa (α) și beta (β), este un sistem de scriere compus dintr-o serie de semne grafice numite litere, în care fiecare corespunde, de regulă, unui fonem sau sunet, uneori unei suite relativ scurte de sunete ale unei limbiBussmann 1998, p.
Vedea Silabă și Alfabet
Alfabetul thai
Alfabetul (scrierea) thai (RTGS: akson thai) este un tip scriere abugida, folosită pentru a scrie tailandeza, thailandeza de sud și multe alte limbi vorbite în Thailanda.
Vedea Silabă și Alfabetul thai
Ambiguitate (lingvistică)
În semantică, termenul ambiguitate denumește proprietatea eventuală a unor cuvinte, forme gramaticale, construcții sintactice (sintagme, propoziții sau fraze) de a avea două sau mai multe înțelesuri.
Vedea Silabă și Ambiguitate (lingvistică)
Amfibrah
Amfibrahul (din) este un picior metric trisilabic, cu silaba accentuată în mijloc.
Vedea Silabă și Amfibrah
Anacruză
BWV 736, cu anacruza în roșu În literatură, anacruza reprezintă prima silabă neaccentuată a unui vers.
Vedea Silabă și Anacruză
Apocopă
În lingvistică, termenul apocopă (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 59–60.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 73.Dubois 2002, pp. 43–44.Crystal 2008, p. 30.Ladan 2005, articolul.Szathmári 2008, articolul Apokopé..
Vedea Silabă și Apocopă
Argou
În sociolingvistică, termenul argou (Szabó 1997, p. 160.. Până atunci, acest limbaj a avut diverse denumiri, precum jobelin, narquin sau jargon, dintre care acesta din urmă era cel mai frecventDubois 2002, pp. 48–49.. În prezent termenul „argou” se folosește, în general, cu sensul de limbaj convențional folosit cu intenția de a nu fi înțeles de către persoanele din afara categoriei de vorbitori care îl folosește: delincvenți, pușcăriași, soldați, studenți, elevi etc.Bidu-Vrănceanu 1997, pp.
Vedea Silabă și Argou
Arhifonem
În fonologie, un arhifonem este o unitate abstractă definită prin ansamblul trăsăturilor comune pentru două fonemeDubois 2002, p. 48.
Vedea Silabă și Arhifonem
Asibilație
În lingvistică, asibilația este o schimbare sonoră care are ca rezultat o consoană sibilantă.
Vedea Silabă și Asibilație
Asimilație (lingvistică)
În fonetică, asimilația sau asimilarea este o schimbare fonetică foarte răspândită, prin care un sunet preia unele caracteristici articulatorii sau totalitatea acestora de la un sunet diferit, aflat în vecinătatea primului sau în apropierea acestuiaBidu-Vrănceanu 1997, pp.
Vedea Silabă și Asimilație (lingvistică)
Asonanță
În literatură, termenul asonanță, împrumut din italiană (assonanza) sau din franceză (assonance)Constantinescu-Dobridor 1998,.
Vedea Silabă și Asonanță
Împrumut (lingvistică)
În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58.
Vedea Silabă și Împrumut (lingvistică)
Bhāskara I
Bhāskara I (c. 600 – c. 680) a fost un matematician indian, discipol al lui Aryabhata.
Vedea Silabă și Bhāskara I
Cântec
Un cântec este o compoziție muzicală relativ scurtă.
Vedea Silabă și Cântec
Co-ocurență
În lingvistică, co-ocurența este prezența simultană a două sau mai multe entități lingvistice în același context, acesta fiind considerat în sensul cel mai larg, de la silabă la contextul situațional.
Vedea Silabă și Co-ocurență
Coalescență (fonetică)
Coalescența este o schimbare fonetică ce constă în fuziunea a două sunete într-unul singurBidu-Vrănceanu 1997, p. 106-107.
Vedea Silabă și Coalescență (fonetică)
Consoană bătută alveolară
Acest articol este o traducere parțială a articolelor corespunzătoare de pe și.
Vedea Silabă și Consoană bătută alveolară
Consoană sonantă
În fonetică, o consoană sonantă este o consoană în articularea căreia nu se produce un zgomot caracteristic consoanelor, ci mai degrabă se aseamănă vocalelor.
Vedea Silabă și Consoană sonantă
Consoană sonantă palatală
În fonetică, consoana sonantă palatală este un sunet care apare în foarte multe limbi vorbite.
Vedea Silabă și Consoană sonantă palatală
Context (lingvistică)
Termenul context se referă la origine la textul scris.
Vedea Silabă și Context (lingvistică)
Contragere
În lingvistică, contragerea este, în sens larg, reducerea cantitativă a unor entități precum cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze.
Vedea Silabă și Contragere
Despărțirea în silabe (limba română)
Regulile limbii române de despărțire în silabe expuse mai jos se referă la silabisirea ortografică și nu la cea fonetică.
Vedea Silabă și Despărțirea în silabe (limba română)
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză
Acest articol prezintă succint determinanții abstracți (articolul hotărât, articolul nehotărât, articolul partitiv, numeralul ca determinant și adjectivele pronominale), precum și părțile de vorbire nominale ale limbii franceze: substantivul, adjectivul calificativ, numeralul nedeterminant și pronumele (personal, posesiv, demonstrativ, interogativ, relativ și nehotărât).
Vedea Silabă și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză
Dialectele limbii maghiare
Dialectele limbii maghiare sunt numeroase, dar limba maghiară este totuși unitară, adică înțelegerea mutuală este în general posibilă între vorbitorii dialectelor, chiar și atunci când nu vorbesc limba comună.
Vedea Silabă și Dialectele limbii maghiare
Dicție
Dicția, sau dicțiunea (în diction, din dictio, dictionis), reprezintă modul de a pronunța cuvintele, silabele și sunetele; arta de a pronunța corect și clar un text.
Vedea Silabă și Dicție
Dicționar de rime
Dicționarul de rime este un tip de dicționar specializat, menit să faciliteze scrierea de rime, permițând poetului să găsească cu ușurință cuvinte ale căror silabe finale să rimeze.
Vedea Silabă și Dicționar de rime
Diereză
În lingvistică, termenul diereză (cf. diérèse, diaeresis, διαίρεσις diaíresis „separare”) preluată din retorică, denumește o schimbare fonetică ce constă în transformarea unei silabe în două.
Vedea Silabă și Diereză
Diftong
În fonetica tradițională, după unii autori, diftongul este ansamblul a două vocale pronunțate în aceeași silabă.
Vedea Silabă și Diftong
Discul din Phaistos
Textul discului din Phaistos, după interpretarea lui Jean Faucounau, este un soi de litanie pentru un personaj istoric pe nume Arion. Cel mai vechi text indo-european descifrat face de asemenea referinţe la ochi, orbite şi orbire. Discul din Phaistos este un disc din argilă, lat cât o farfurie, nu mai mare decât două laturi de palme (sau 17 cm) în diametru, care a fost descoperit la Phaistos de arheologul italian Luigi Pernier în seara zilei de 3 iulie a anului 1908.
Vedea Silabă și Discul din Phaistos
Disimilație
În fonetică, disimilația sau disimilarea este un proces prin care se creează o diferență între sunete identice din același cuvânt, sau se accentuează o diferență între sunete cu trăsături asemănătoareDubois 2002, pp. 153–154.
Vedea Silabă și Disimilație
Eliziune
În fonetică, termenul eliziune sau elidare (cf. élision, elision Bussmann 1998, p. 355–356.. În literatura franceză, prin eliziune se înțelege numai un caz de apocopă, fenomen de fonetică combinatorie prin care cade vocala finală neaccentuată a unui cuvânt înaintea unui cuvânt cu inițială vocalicăDubois 2002, p.
Vedea Silabă și Eliziune
Epenteză
În lingvistică, termenul epenteză (cf. épenthèse, ἐπένθεσις epenthesis „adăugare înăuntru, intercalare” Bidu-Vrănceanu 1997, p. 186.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Iarțeva 1990, articolul „epenteză”.Bussmann 1998, p.
Vedea Silabă și Epenteză
Epiteză
În lingvistică și în retorică, epiteza (cf. épithèse Dragomirescu 1995, articolul.Bussmann 1998, p. 372.Dubois 2002, p. 184.Retorikai-stilisztikai lexikon, articolul.Tótfalusi 2008, articolul paragógé.Ladan 2005, articolul..
Vedea Silabă și Epiteză
Flexiune
Flexiunea cuvântului „pisică” în limba spaniolă:'''gat-''' – radical;'''-o''' – sufix specific masculinului;'''-a''' – sufix specific femininului;'''-s''' – sufix de plural În gramatică, flexiunea (Bidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Silabă și Flexiune
Fonetica limbii japoneze
Acest articol discută separat fonetica limbii japoneze.
Vedea Silabă și Fonetica limbii japoneze
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Silabă și Fonetică
Fonologia limbii maghiare
Acest articol tratează sistemul fonemic al limbii maghiare standard, corespondența dintre scriere și pronunțare, schimbările fonetice redate în scris și cele neredate în scris care au loc la contactul dintre două consoane, precum și caracteristicile accentuării și ale intonației în limba maghiară.
Vedea Silabă și Fonologia limbii maghiare
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze
Acest articol tratează despre sistemul fonologic, fenomenele fonetice și prozodia limbii franceze standard.
Vedea Silabă și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze
Fonotactică
Fonotactica este acea parte a foneticii și fonologiei unei limbi, care se ocupă cu studiul secvențelor de sunete (din punctul de vedere al foneticii), respectiv de foneme (din punctul de vedere al fonologiei) ce pot exista în acea limbă, adică ce fel de asemenea unități pot apărea și în ce poziții în limba respectivă (de exemplu structuri posibile de silabă, secvențe de consoane).
Vedea Silabă și Fonotactică
Formare de cuvinte
În lingvistică, sintagma „formare de cuvinte” denumește principalul mijloc intern de îmbogățire a lexicului limbii, un ansamblu de procedee de creare a unor unități lexicale noi, pe baza unui material lingvistic preexistent în aceastaBidu-Vrănceanu 1997, p. 207–208.
Vedea Silabă și Formare de cuvinte
Forme verbale temporale în limba română
Limba română are mai puține forme verbale temporale decât franceza, de exemplu, dar este mult mai bogată în astfel de forme decât, bunăoară, maghiara.
Vedea Silabă și Forme verbale temporale în limba română
Friedrich Gottlieb Klopstock
Friedrich Gottlieb Klopstock (n. la 2 iulie 1724, la Quedlinburg - d. la 14 martie 1803, la Hamburg) a fost un poet german.
Vedea Silabă și Friedrich Gottlieb Klopstock
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Vedea Silabă și Gen gramatical
Glosar de lingvistică
Acesta este un glosar de termeni utilizați în lingvistică.
Vedea Silabă și Glosar de lingvistică
Glosar de literatură
Prezentul glosar conține termeni din teoria literaturii, termeni literari, bibliologie, caligrafie, publicistică, retorică.
Vedea Silabă și Glosar de literatură
Glosar de patologie
Prezentul glosar conține termeni din domeniul patologiei.
Vedea Silabă și Glosar de patologie
Glosar de psihologie
Acesta este un glosar de termeni utilizați în psihologie, psihiatrie, neurologie și logopedie.
Vedea Silabă și Glosar de psihologie
Glosă
Glosă (din) este o poezie cu formă fixă și caracter gnomic, în care fiecare strofă, începând de la cea de-a doua, comentează succesiv câte un vers din prima strofă, versul comentat repetându-se la sfârșitul strofei respective, iar ultima strofă reproduce în ordine inversă versurile primei strofe.
Vedea Silabă și Glosă
Grad de comparație
În gramatică, gradul de comparație este o categorie gramaticală specifică adjectivului și adverbului.
Vedea Silabă și Grad de comparație
Graiul ardelenesc
Harta graiurilor dacoromâne Existența unui grai ardelenesc distinct a fost controversată de la începuturile dialectologiei românești.
Vedea Silabă și Graiul ardelenesc
Graiul crișean
Graiul crișean este unul din graiurile românești recunoscute ca autonome de către majoritatea lingviștilor, de exemplu Sextil Pușcariu, Emil Petrovici, Ion Coteanu, Sever Pop, Romulus Todoran, Gheorghe Ivănescu Sala 1989, p. 90.
Vedea Silabă și Graiul crișean
Gramatica limbii romani
417x417px miniatura Limba romani (sau țigănească, rromă) este o limbă din familia indo-europeană și grupul limbilor indo-ariene.
Vedea Silabă și Gramatica limbii romani
Hangul
Alfabetul coreean, cunoscut drept hangul în Coreea de Sud și drept chosŏn'gŭl în Coreea de Nord, este sistemul de scriere oficial modern al limbii coreene.
Vedea Silabă și Hangul
Hipocoristic
În semantică și în pragmatică, termenul hipocoristic (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 238.Dubois 2002, p. 236.. Hipocoristicele sunt folosite în anumite varietăți de limbă: registrele popular și familiar, limbajul adulților folosit cu copiii și cel folosit de aceștiaGrevisse și Goosse 2007, p.
Vedea Silabă și Hipocoristic
Hiragana
Comparaţie între caracterele hiragana (coloana din dreapta: "hi-ra-ga-na") şi caracterele katakana (coloana din stînga: "ka-ta-ka-na"). Silabarul hiragana este unul din cele două sisteme de scriere fonetică din limba japoneză, celălalt fiind katakana.
Vedea Silabă și Hiragana
Imperativ
În gramatica unor limbi, imperativul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în sensul cel mai general posibilitatea unei acțiuni ca voită de către vorbitor.
Vedea Silabă și Imperativ
Incipit
Cuvântul incipit (din latină incipio, is, ere: „a începe”; accentul tonic cade pe prima silabă) desemnează primele cuvinte ale unui text, religios sau nu, cântat sau nu.
Vedea Silabă și Incipit
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Vedea Silabă și Indicativ
Intonație
În prozodie, termenul intonație are mai multe accepțiuni.
Vedea Silabă și Intonație
Istoria artei
Istoria artei se concentrează asupra obiectelor realizate de oameni în formă vizuală, cu scopuri estetice.
Vedea Silabă și Istoria artei
Istoria limbii franceze
Istoria limbii franceze începe odată cu cucerirea Galiei de către romani, terminată în secolul I î.Hr. Limba latină populară este adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea.
Vedea Silabă și Istoria limbii franceze
Latina ecleziastică
Latina ecleziastică (uneori denumită latina Bisericii) este forma limbii latine utilizate de Biserica Romano-Catolică în liturghie și administrație.
Vedea Silabă și Latina ecleziastică
Lexicalizare
În lingvistică, termenul lexicalizare are mai multe sensuri.
Vedea Silabă și Lexicalizare
Lexicul limbii franceze
Lexicul limbii franceze se caracterizează în principal prin preponderența cuvintelor de origine latină, fie moștenite, fie împrumutate după constituirea limbii.
Vedea Silabă și Lexicul limbii franceze
Limba arabă
Limba arabă (اللغة العربية al-luġatu al-‘arabiyya) este cea mai mare subramură, ca număr de vorbitori, aflată în uz, din cadrul familiei de limbi semitice.
Vedea Silabă și Limba arabă
Limba aromână
Istroromână Limba aromână (în aromână: Limba armãneascã, limba armãnã), vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de dacoromână, meglenoromână și istroromână.
Vedea Silabă și Limba aromână
Limba bosniacă
Limba bosniacă (bosanski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de bosniaci.
Vedea Silabă și Limba bosniacă
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Vedea Silabă și Limba croată
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Vedea Silabă și Limba franceză
Limba guarani
Guarani (Avañe'ẽ) este o limbă amerindienă vorbită în America de Sud de 4.926.984 de oameni și este așadar una din cele mai vorbite limbi amerindiene.
Vedea Silabă și Limba guarani
Limba inuit
Limba inuit este o limbă amerindiană din familia eschimo-aleută, vorbită în Groenlanda, Canada, SUA (Alaska), Rusia (Siberia) de cca.
Vedea Silabă și Limba inuit
Limba italiană
Limba italiană (lingua italiana) este o limbă romanică din subgrupul italo-dalmat vorbită de aproximativ 62 de milioane de oameni, din care majoritatea locuiesc în Italia.
Vedea Silabă și Limba italiană
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Vedea Silabă și Limba latină
Limba letonă
Limba letonă este o limbă baltică de est aparținând ramurii balto-slave a familiei de limbi indo-europene, vorbită în regiunea baltică.
Vedea Silabă și Limba letonă
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Vedea Silabă și Limba maghiară
Limba meglenoromână
Limba meglenoromână Sat aromânesc Meglenoromâna este un idiom vorbit de o populație numită în mediul academic „meglenoromâni”.
Vedea Silabă și Limba meglenoromână
Limba muntenegreană
Limba muntenegreană (crnogorski jezik, црногорски језик) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni.
Vedea Silabă și Limba muntenegreană
Limba occitană
Occitana sau limba òc (occitan, lenga d'òc, cuvântul òc însemnând „da”) este o limbă romanică vorbită în partea de sud a Franței, în Italia de nord-vest (Văile Occitane și Guardia Piemontese) în Spania de nord (Vall d'Aran) și în Monaco.
Vedea Silabă și Limba occitană
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Vedea Silabă și Limba sârbă
Limba ucraineană
Limba ucraineană (în ucraineană украї́нська мо́ва ukrajinska mova) este o limbă indoeuropeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de est, din care mai fac parte limba rusă și limba belarusă.
Vedea Silabă și Limba ucraineană
Limbă izolantă
În lingvistica comparativă, una din categoriile luate în seamă de tipologia morfologică a limbilor este cea a limbilor izolante sau amorfe, care prezintă cel mai înalt grad de analitism.
Vedea Silabă și Limbă izolantă
Limbă vorbită
O limbă vorbită este o limbă ale cărei cuvinte sunt pronunțate (exprimate prin viu grai.
Vedea Silabă și Limbă vorbită
Limbi galoromanice
Limbi romanice retice Limbile galoromanice sunt un grup de limbi romanice de vest dezvoltate din limba latină populară vorbită pe teritoriul Galliei după cucerirea ei de către romani și romanizarea populației sale.
Vedea Silabă și Limbi galoromanice
Lista personajelor din seria Fundația
Lista de mai jos cuprinde personajele fictive din Seria Fundației de Isaac Asimov.
Vedea Silabă și Lista personajelor din seria Fundația
Malapropism
Un malapropism (numit și malaprop, acyrologie sau Dogberryism) se referă la utilizarea greșită a unui cuvânt incorect în locul unui cuvânt cu un sunet similar, rezultând un enunț fără sens, uneori chiar amuzant.
Vedea Silabă și Malapropism
Manele
Manelele (singular manea) sunt un gen muzical din România ce fac parte în prezent dintr-un curent pan-balcanic, cu influențe arabe, prezent în Bulgaria (cealga), Serbia (turbofolk), Albania (tallava), Grecia (laïka) și Turcia (arabesk).
Vedea Silabă și Manele
Măsură
Măsură se poate referi la.
Vedea Silabă și Măsură
Măsură metrică
Măsura unui vers reprezintă numărul de silabe accentuate și neaccentuate dintr-un vers.
Vedea Silabă și Măsură metrică
Mesopotamia
Numele Mesopotamia se referă la o regiune din Orientul Apropiat, care în prezent aparține parțial de Irak, parțial de Siria, de vest și parțial de Iran, de est și parțial de Turcia de sud.
Vedea Silabă și Mesopotamia
Metateză
În lingvistică, termenul metateză (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 293.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Iarțeva 1990, articolul „metateză”.Bussmann 1998, p. 746.Dubois 2002, p. 302.Crystal 2008, p. 303.Barić 1997, pp. 613–614.Szathmári 2008, articolul Metatézis..
Vedea Silabă și Metateză
Moră
Mora (plural, „more“) este un termen lingvistic folosit în fonologie, care se referă la unitatea minimă a timpului metric, echivalentul unei silabe scurte.
Vedea Silabă și Moră
Morfem
În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.
Vedea Silabă și Morfem
Negație (gramatică)
În lingvistică, negația este o operație prin care se contrazice înțelesul total sau parțial al unei propozițiiCrystal 2008, p. 323.
Vedea Silabă și Negație (gramatică)
Ortografia limbii franceze
Ortografia limbii franceze se caracterizează în primul rând prin faptul că redă pronunțarea într-un mod mult mai puțin fidel decât cea a limbii române, de exemplu.
Vedea Silabă și Ortografia limbii franceze
Ortografie
În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp.
Vedea Silabă și Ortografie
Pereche minimală
În fonologie, termenul pereche minimală desemnează două elemente aflate în opoziție din punct de vedere fonologic.
Vedea Silabă și Pereche minimală
Pronunție
În fonetică, termenii pronunție, pronunțare și rostire au două sensuri principale.
Vedea Silabă și Pronunție
Prozodie
În lingvistică, termenul prozodie (cf. prosodie Bussmann 1998, p. 962.) denumește, în limba franceză și în cele care au preluat sensul dat termenului în aceasta (de exemplu româna), ramura foneticii și a fonologiei ce studiază așa-numitele unități suprasegmentale sau prozodice ale limbii.
Vedea Silabă și Prozodie
Reduplicare
În lingvistică, reduplicarea este repetarea în formă identică sau puțin diferită a unui morfem legat sau a unui cuvânt autonom.
Vedea Silabă și Reduplicare
Schimbare fonetică
În lingvistică, termenul schimbare fonetică este folosit într-un sens larg și în unul restrâns.
Vedea Silabă și Schimbare fonetică
Schimbare lingvistică
Sintagma schimbare lingvistică denumește modificarea continuă în timp a elementelor și structurilor din toate domeniile unei limbi.
Vedea Silabă și Schimbare lingvistică
Scriere cuneiformă
Scrierea cuneiformă (din limba franceză: cunéiforme) este printre primele forme de expresie prin scriere din lume.
Vedea Silabă și Scriere cuneiformă
Scrierea japoneză
Exerciții de caligrafie japoneză Scrierea japoneză modernă constă din kanji, hiragana, katakana și rōmaji (alfabetul latin).
Vedea Silabă și Scrierea japoneză
Scrierea mayașă
Scriere yucatecă mayașă din Codexul Dresden, pagina 2. Pagina a fost realizată între secolele XI & XII e. n.. Paginile 6, 7 & 8 din Codexul Dresden. Scrierea mayașă (cunoscută și ca: glifele mayașe, sau hieroglifele mayașe) este sistemul de scriere care era folosit de civilizația mayașă, fiind în prezent singurul sistem de scriere mesoamerican care a fost descifrat în totalitate.
Vedea Silabă și Scrierea mayașă
Siglă
Universității „Lucian Blaga” din Sibiu cuprinzând sigla de la numele instituției În lingvistică, o siglă este prescurtarea unei sintagme, de regulă păstrându-se literele inițiale ale cuvintelor și ale componentelor de cuvânt compus cu sens lexicalBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Silabă și Siglă
Silabar
Un silabar este un set de simboluri scrise formând un sistem de scriere, folosit pentru notarea limbilor vorbite, similar unui alfabet, dar în care fiecare simbol reprezintă o silabă.
Vedea Silabă și Silabar
Silabarul cherokee
Silabarul cherokee (pronunție), este folosit de populația amerindiană cherokee.
Vedea Silabă și Silabarul cherokee
Sincopă (lingvistică)
În lingvistică, termenul sincopă (cf. syncope, syncopa, συγκοπή synkope Bidu-Vrănceanu 1997, p. 453.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 1162.Dubois 2002, p. 464.Crystal 2008, p. 469.Ladan 2005, articolul 1.Szathmári 2008, articolul Szinkopé..
Vedea Silabă și Sincopă (lingvistică)
Sinereză
În lingvistică, termenul sinereză (cf. synérèse, synaeresis, συναίρεσις synairesis „contractare”), preluat din retorică, denumește o schimbare fonetică ce constă în fuziunea într-un diftong a două vocale din două silabe alăturateBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Silabă și Sinereză
Sintaxa limbii franceze
Acest articol prezintă succint sintaxa limbii franceze, punând accentul pe specificitățile structurii propoziției și frazei franceze în raport cu cea din limba română.
Vedea Silabă și Sintaxa limbii franceze
Sistem de scriere
Un sistem de scriere este un sistem de simboluri și reguli de combinare a acestora, folosit pentru a înregistra (scrie) pe un suport fizic enunțuri formulate într-o anumită limbă (numită astfel limbă scrisă), în așa fel încît cel care vede simbolurile scrise să le poată descifra (citi) fără ajutorul celui care le-a scris.
Vedea Silabă și Sistem de scriere
Sonet — Către știință
„Sonet — Către știință” (în) este un poem al scriitorului american Edgar Allan Poe, publicat pentru prima dată în volumul Al Aaraaf, Tamerlane, and Minor Poems (1829).
Vedea Silabă și Sonet — Către știință
Sunet de legătură
În fonetică, în morfologie și în lexicologie, un sunet de legătură este un element de cuvânt care leagă între ele două morfemeBokor 2007, p. 264.
Vedea Silabă și Sunet de legătură
Tipologie lingvistică
Tipologia lingvistică este o ramură a lingvisticii și un mod de clasificare a limbilor, care se ocupă cu încadrarea lor în grupuri caracterizate de anumite trăsături structurale comune prin care se deosebesc de alte grupuri de limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 513–514.
Vedea Silabă și Tipologie lingvistică
Toki Pona
Părțile exterioare ale corpului uman Etimologiile cuvintelor din '''Toki Pona'''. Toki Pona este o limbă artificială, inventată de către Sonja Lang în anul 2001.
Vedea Silabă și Toki Pona
Ton (lingvistică)
limbi cu sistem de tonuri simplu sau complex (220) În lingvistică, termenul „ton” este folosit cu mai multe sensuri.
Vedea Silabă și Ton (lingvistică)
Triftong
În fonetica tradițională, termenul triftong (DLE 2020, articolul., dintre care una este silabică, formând nucleul silabei în această situație, celelalte fiind asilabice. Unii autori adaugă la aceasta că vocalele asilabice devin în această situație semivocale sau semiconsoaneDicționar Treccani, articolul (accesat la 1 decembrie 2021).Da Silva și Pineira Tresmontant 1998, p.
Vedea Silabă și Triftong
Triolet
Trioletul este o poezie cu formă fixă, alcătuită din opt (uneori șapte) versuri de câte opt silabe fiecare, pe două rime, la care primul vers este identic cu al patrulea și cu al șaptelea, iar al doilea vers este identic cu cel de-al optulea.
Vedea Silabă și Triolet
Troheu
Troheul este un picior metric de vers alcătuit dintr-o silabă lungă și una scurtă (în metrica poeziei antice) sau dintr-o silabă accentuată și una neaccentuată (în poezia modernă), ca de exemplu în "Doină, / doină / cântec / dulce".
Vedea Silabă și Troheu
Uniune lingvistică
În lingvistică, termenul tradițional uniune lingvistică denumește un grup de limbi neînrudite sau marginal înrudite, dar apropiate geografic, care au unele trăsături convergente, în primul rând structurale.
Vedea Silabă și Uniune lingvistică
Universalii lingvistice
În lingvistică, universaliile sunt categorii, proprietăți, relații, tendințe considerate comune tuturor limbilor, deși acestea sunt foarte diferite în numeroase privințeBidu-Vrănceanu 1997, p. 528–530.
Vedea Silabă și Universalii lingvistice
Varietățile regionale ale limbii franceze
Conform interpretării din secolul al XXI-lea, varietăți regionale ale limbii franceze sunt considerate ansamblurile de particularități cu care este folosită limba complet formată și însușită de toți vorbitorii din Francofonie, în diferitele teritorii din lume ale acesteia.
Vedea Silabă și Varietățile regionale ale limbii franceze
Verb copulativ
În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.
Vedea Silabă și Verb copulativ
Vers endecasilabic
Versul endecasilabic (hendecasilabul) (din) are 11 silabe.
Vedea Silabă și Vers endecasilabic
Viitor (gramatică)
În gramatică, termenul „viitor” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.
Vedea Silabă și Viitor (gramatică)
Vocabularul limbii române
Vocabularul limbii române reflectă, pe lângă celelalte domenii ale limbii, caracterul romanic al acesteia, prin numărul de cuvinte moștenite din limba latină și prin predilecția pentru împrumuturi lexicale din celelalte limbi romanice.
Vedea Silabă și Vocabularul limbii române
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Vedea Silabă și Vocală
Cunoscut ca Silaba, Silabe.