Lucrăm pentru a restaura aplicația Unionpedia în Google Play Store
De ieșirePrimite
🌟Am simplificat designul nostru pentru o navigare mai bună!
Instagram Facebook X LinkedIn

Timp (gramatică)

Index Timp (gramatică)

În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.

Cuprins

  1. 101 relaţii: Afix, Alomorf, Ambiguitate (lingvistică), Analogie (lingvistică), Aorist, Aspect și mod de acțiune, Împrumut (lingvistică), Categorie gramaticală, Co-ocurență, Concordanța timpurilor, Condițional, Conjugare, Conjunctiv, Contragere, Cuvintele funcționale în limba maghiară, Derivare (lingvistică), Desinență, Dialectele limbii maghiare, Diateză (gramatică), Discurs (lingvistică), Elipsă (lingvistică), Expletiv, Expresie idiomatică, Familie lexicală, Fata moartă (carte), Figură etimologică, Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Forme verbale temporale în limba română, Gen gramatical, Gerunziu, Glosar de lingvistică, Grai, Gramatica limbii poloneze, Gramatica universală, Gramaticalizare, Hipocoristic, Imperfect, Indicativ, Infinitiv, Istoria limbii franceze, Kotava, Lexicul limbii franceze, Limba aromână, Limba franceză, Limba istroromână, Limba maghiară, Limba meglenoromână, Limba muntenegreană, Limba normandă, Limba protoromână, ... Extinde indicele (51 Mai Mult) »

Afix

În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.

Vedea Timp (gramatică) și Afix

Alomorf

În lingvistică, termenul alomorf denumește o variantă a unui morfem, acesta fiind un element abstract, teoretic, valabil în domeniul limbii văzută ca abstracțiune în lingvistica structuralistă.

Vedea Timp (gramatică) și Alomorf

Ambiguitate (lingvistică)

În semantică, termenul ambiguitate denumește proprietatea eventuală a unor cuvinte, forme gramaticale, construcții sintactice (sintagme, propoziții sau fraze) de a avea două sau mai multe înțelesuri.

Vedea Timp (gramatică) și Ambiguitate (lingvistică)

Analogie (lingvistică)

În lingvistică, analogia este o „asemănare parțială (de formă sau de conținut) a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influența celuilalt”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Vedea Timp (gramatică) și Analogie (lingvistică)

Aorist

În morfologia verbului, aoristul este o formă temporală prezentă în unele limbi.

Vedea Timp (gramatică) și Aorist

Aspect și mod de acțiune

În lingvistică, aspectul și modul de acțiune, pentru cel din urmă termen fiind folosit și termenul german Aktionsart, indeferent de limba lucrării de specialitate, sunt categorii gramaticale ale verbului despre care nu există unitate de vederi în gramaticile diferitelor limbi și uneori nici printre lingviștii care se ocupă de aceeași limbă.

Vedea Timp (gramatică) și Aspect și mod de acțiune

Împrumut (lingvistică)

În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58.

Vedea Timp (gramatică) și Împrumut (lingvistică)

Categorie gramaticală

În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.

Vedea Timp (gramatică) și Categorie gramaticală

Co-ocurență

În lingvistică, co-ocurența este prezența simultană a două sau mai multe entități lingvistice în același context, acesta fiind considerat în sensul cel mai larg, de la silabă la contextul situațional.

Vedea Timp (gramatică) și Co-ocurență

Concordanța timpurilor

În sintaxă, termenii tradiționali concordanța timpurilor sau corespondența timpurilor se referă la regulile care determină la ce timpuri pot sta predicatele în frază, în condițiile raportului în care se află.

Vedea Timp (gramatică) și Concordanța timpurilor

Condițional

Condiționalul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare ipotetică a cărei realizare în prezent sau în viitor depinde de realizarea altei acțiuni, întâmplări sau stări, ori o ipoteză nerealizată în trecutAvram 1997, pp.

Vedea Timp (gramatică) și Condițional

Conjugare

viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.

Vedea Timp (gramatică) și Conjugare

Conjunctiv

În gramatică, conjunctivul, numit și subjonctiv, este un mod verbal personal și predicativ.

Vedea Timp (gramatică) și Conjunctiv

Contragere

În lingvistică, contragerea este, în sens larg, reducerea cantitativă a unor entități precum cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze.

Vedea Timp (gramatică) și Contragere

Cuvintele funcționale în limba maghiară

Acest articol se limitează la acea parte a morfologiei limbii maghiare care se ocupă cu cuvintele funcționale sau gramaticale, adică acele cuvinte al căror rol gramatical este preponderent față de rolul semantic, tratând clasificarea și funcțiile lor, precum și sufixele pe care le pot primi unele dintre ele.

Vedea Timp (gramatică) și Cuvintele funcționale în limba maghiară

Derivare (lingvistică)

În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p.

Vedea Timp (gramatică) și Derivare (lingvistică)

Desinență

În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.

Vedea Timp (gramatică) și Desinență

Dialectele limbii maghiare

Dialectele limbii maghiare sunt numeroase, dar limba maghiară este totuși unitară, adică înțelegerea mutuală este în general posibilă între vorbitorii dialectelor, chiar și atunci când nu vorbesc limba comună.

Vedea Timp (gramatică) și Dialectele limbii maghiare

Diateză (gramatică)

Diateza este o categorie gramaticală flexionară caracteristică verbului, care exprimă raportul sintactic dintre subiectul gramatical, procesul exprimat de verb, agentul procesului (care poate fi diferit de subiectul gramatical) și obiectul acestuia.

Vedea Timp (gramatică) și Diateză (gramatică)

Discurs (lingvistică)

Termenul „discurs” își are originea în retorică, dar a fost adoptat și de lingvistică.

Vedea Timp (gramatică) și Discurs (lingvistică)

Elipsă (lingvistică)

În lingvistică și în retorică, termenul elipsă (Grevisse și Goosse 2007, p. 226-228., dar în numeroase cazuri nu provoacă incorectitudine. Aceasta este definiția cea mai largă a elipsei, folosită în lingvistică. Din punctul de vedere al modului de înțelegere a ceea ce este omis prin elipsă, în lingvistică există de asemenea o interpretare în sens larg, considerându-se că este vorba de elipsă în următoarele cazuri.

Vedea Timp (gramatică) și Elipsă (lingvistică)

Expletiv

În gramatică, adjectivul „expletiv”, uneori folosit substantivat, se referă la un element de limbă (cel puțin în unele limbi, un cuvânt) care este lipsit de sens gramatical, fiind inutil din punct de vedere logic într-o anumită construcție sintactică, deși în altele are un asemenea sens.

Vedea Timp (gramatică) și Expletiv

Expresie idiomatică

În frazeologie, o expresie idiomatică este o unitate frazeologică constituită dintr-o îmbinare de cuvinte cu un grad relativ mare de fixitate, care se opune prin aceasta unei îmbinări libere de cuvinte sau unei unități frazeologice cu un grad relativ mic de fixitate.

Vedea Timp (gramatică) și Expresie idiomatică

Familie lexicală

În lexicologie, termenul familie lexicală sau familie de cuvinte desemnează un grup de cuvinte care constituie o sferă considerată mai mare sau mai mică în prinvința originii lor, în funcție de viziunea lingvistului care o stabilește.

Vedea Timp (gramatică) și Familie lexicală

Fata moartă (carte)

Fata moartă este un jurnal de război scris de sublocotenentul Ioan Missir după întâmplări reale petrecute pe frontul Oituz-Mănăstirea Cașin și în estul Transilvaniei în timpul Primului Război Mondial și publicat pentru prima dată în 1937 de către Editura Cartea Românească din București.

Vedea Timp (gramatică) și Fata moartă (carte)

Figură etimologică

În gramatică, figura etimologică (cf. figura etymologica, figura etimologica, figure étymologique) este o construcție lexico-sintactică în care se alătură cuvinte având același radical.

Vedea Timp (gramatică) și Figură etimologică

Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze

Acest articol tratează despre sistemul fonologic, fenomenele fonetice și prozodia limbii franceze standard.

Vedea Timp (gramatică) și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze

Forme verbale temporale în limba română

Limba română are mai puține forme verbale temporale decât franceza, de exemplu, dar este mult mai bogată în astfel de forme decât, bunăoară, maghiara.

Vedea Timp (gramatică) și Forme verbale temporale în limba română

Gen gramatical

În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.

Vedea Timp (gramatică) și Gen gramatical

Gerunziu

În structura morfologică a unor limbi, gerunziul este o formă verbală nepersonală inclusă de tradiția unor gramatici, cum este cea română sau cea franceză, printre moduriBidu-Vrănceanu et al., p. 220.

Vedea Timp (gramatică) și Gerunziu

Glosar de lingvistică

Acesta este un glosar de termeni utilizați în lingvistică.

Vedea Timp (gramatică) și Glosar de lingvistică

Grai

În dialectologie, termenul „grai” denumește în limba română un tip de varietate teritorială a unei limbi.

Vedea Timp (gramatică) și Grai

Gramatica limbii poloneze

Gramatica limbii poloneze, deși este foarte asemănătoare cu gramatici ale celorlalte limbi slave, în special cele din subgrupul occidental, are câteva particularități care nu se pot găsi nicăieri în aria lingvistică slavă.

Vedea Timp (gramatică) și Gramatica limbii poloneze

Gramatica universală

Noam Chomsky este de obicei asociat cu termenul de gramatică universală în secolele XX și XXI Gramatica universală (GU) în lingvistica modernă, este teoria componentei genetice a aptitudinii de limbaj, de obicei atribuită lui Noam Chomsky.

Vedea Timp (gramatică) și Gramatica universală

Gramaticalizare

Termenul gramaticalizare denumește, în evoluția de la o limbă la alta sau în istoria unei limbi deja formate, o schimbare lingvistică ce constă în transformarea unei entități lexico-semantice autonome, de cele mai multe ori un cuvânt cu sens lexical, în morfem gramaticalBidu-Vrănceanu 1997, p.

Vedea Timp (gramatică) și Gramaticalizare

Hipocoristic

În semantică și în pragmatică, termenul hipocoristic (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 238.Dubois 2002, p. 236.. Hipocoristicele sunt folosite în anumite varietăți de limbă: registrele popular și familiar, limbajul adulților folosit cu copiii și cel folosit de aceștiaGrevisse și Goosse 2007, p.

Vedea Timp (gramatică) și Hipocoristic

Imperfect

În gramatică, imperfectul este o formă verbală temporală de trecut existentă în unele limbi.

Vedea Timp (gramatică) și Imperfect

Indicativ

În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.

Vedea Timp (gramatică) și Indicativ

Infinitiv

În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.

Vedea Timp (gramatică) și Infinitiv

Istoria limbii franceze

Istoria limbii franceze începe odată cu cucerirea Galiei de către romani, terminată în secolul I î.Hr. Limba latină populară este adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea.

Vedea Timp (gramatică) și Istoria limbii franceze

Kotava

Kotava este o limbă auxiliară internațională (LAI) propusă, care se concentrează în special pe principiul neutralității culturale.

Vedea Timp (gramatică) și Kotava

Lexicul limbii franceze

Lexicul limbii franceze se caracterizează în principal prin preponderența cuvintelor de origine latină, fie moștenite, fie împrumutate după constituirea limbii.

Vedea Timp (gramatică) și Lexicul limbii franceze

Limba aromână

Istroromână Limba aromână (în aromână: Limba armãneascã, limba armãnã), vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de dacoromână, meglenoromână și istroromână.

Vedea Timp (gramatică) și Limba aromână

Limba franceză

Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.

Vedea Timp (gramatică) și Limba franceză

Limba istroromână

Răspândirea românilor. Istroromânii sunt ramura localizată cel mai la vest. Istroromâna este, după unii lingviști, o limbă distinctă aparținând subgrupului de est al limbilor romanice, vorbită de istroromâni.

Vedea Timp (gramatică) și Limba istroromână

Limba maghiară

Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.

Vedea Timp (gramatică) și Limba maghiară

Limba meglenoromână

Limba meglenoromână Sat aromânesc Meglenoromâna este un idiom vorbit de o populație numită în mediul academic „meglenoromâni”.

Vedea Timp (gramatică) și Limba meglenoromână

Limba muntenegreană

Limba muntenegreană (crnogorski jezik, црногорски језик) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni.

Vedea Timp (gramatică) și Limba muntenegreană

Limba normandă

Acest articol este o traducere parțială a articolelor corespunzătoare de pe și.

Vedea Timp (gramatică) și Limba normandă

Limba protoromână

Limba protoromână (numită și: română comună, română primitivă, română primitivă comună, străromână, romano-balcanică sau tracoromanică) este considerată de lingviști o limbă unitară din care s-au desprins ulterior idiomurile considerate de unii lingviști limbi aparte: româna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna, iar de către alți cercetători – dialecte ale limbii române: dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân.

Vedea Timp (gramatică) și Limba protoromână

Limba sârbă

limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.

Vedea Timp (gramatică) și Limba sârbă

Limba suedeză

Limba suedeză este o limbă din familia limbilor germanice de nord sau scandinave, vorbită în majoritate de către aproximativ 9 milioane de oameni în Suedia și alte zone din Finlanda, unde are același statut legal cu limba finlandeză.

Vedea Timp (gramatică) și Limba suedeză

Limba ucraineană

Limba ucraineană (în ucraineană украї́нська мо́ва ukrajinska mova) este o limbă indoeuropeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de est, din care mai fac parte limba rusă și limba belarusă.

Vedea Timp (gramatică) și Limba ucraineană

Limbă vehiculară

În sociolingvistică, termenul limbă vehiculară denumește o limbă folosită de către vorbitori cu limbi materne diferite, pentru a comunica între ei.

Vedea Timp (gramatică) și Limbă vehiculară

Limbi romanice orientale

istroromâna). Evoluția istorică a limbilor romanice de est după majoritatea autorilor. Limbile romanice orientale sau estice formează o grupă de limbi în cadrul subfamiliei limbilor romanice care, la rândul ei, face parte din familia limbilor indo-europene.

Vedea Timp (gramatică) și Limbi romanice orientale

Lingua franca

Lingua franca, numită și franco sau sabir, a fost o limbă vehiculară mixtă folosită în bazinul Mării Mediterane, mai ales în porturi.

Vedea Timp (gramatică) și Lingua franca

Lista Swadesh a limbii aromâne

Lista Swadesh de 207 cuvinte în limbile română și aromână.

Vedea Timp (gramatică) și Lista Swadesh a limbii aromâne

Lista Swadesh a limbii meglenoromâne

Lista Swadesh de 207 cuvinte în limbile română și meglenoromână.

Vedea Timp (gramatică) și Lista Swadesh a limbii meglenoromâne

Lista Swadesh a limbilor romanice de est

Lista Swadesh de 207 cuvinte în limbile romanice de est: română, aromână, meglenoromână și istroromână.

Vedea Timp (gramatică) și Lista Swadesh a limbilor romanice de est

Mai mult ca perfect

În gramatică, mai mult ca perfectul este o formă verbală temporală de trecut existentă în unele limbi.

Vedea Timp (gramatică) și Mai mult ca perfect

Mod (gramatică)

În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.

Vedea Timp (gramatică) și Mod (gramatică)

Morfem

În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.

Vedea Timp (gramatică) și Morfem

Morfologie (lingvistică)

În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p.

Vedea Timp (gramatică) și Morfologie (lingvistică)

Număr (gramatică)

În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p.

Vedea Timp (gramatică) și Număr (gramatică)

Nume predicativ

În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.

Vedea Timp (gramatică) și Nume predicativ

Ortografie

În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp.

Vedea Timp (gramatică) și Ortografie

Paradigmă (lingvistică)

În lingvistica tradițională, o paradigmă este un ansamblu de forme pe care le ia un morfem lexical combinat cu afixele pe care le poate primi.

Vedea Timp (gramatică) și Paradigmă (lingvistică)

Paragraf (lingvistică)

Într-un sens general, paragraful este un pasaj dintr-un text scris despărțit de restul textului prin procedee grafice.

Vedea Timp (gramatică) și Paragraf (lingvistică)

Perfect (gramatică)

În gramaticile unor limbi, termenul perfect (Dubois 2002, p. 345..

Vedea Timp (gramatică) și Perfect (gramatică)

Perfect compus

În gramatică, perfectul compus este o formă verbală temporală de trecut a indicativului, existentă în unele limbi, cu denumiri exact echivalente sau diferite, corespunzătoare acesteia.

Vedea Timp (gramatică) și Perfect compus

Perfect simplu

În gramatică, perfectul simplu este o formă verbală temporală sintetică (simplă) de trecut a modului indicativ, existentă în limbile romanice, fiind descendenta formei de perfect la diateza activă din limba latină.

Vedea Timp (gramatică) și Perfect simplu

Perifrază (lingvistică)

„Perifrază” este, la origine, un termen din retorică.

Vedea Timp (gramatică) și Perifrază (lingvistică)

Persoană (gramatică)

În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.

Vedea Timp (gramatică) și Persoană (gramatică)

Predicat

În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.

Vedea Timp (gramatică) și Predicat

Prezent (gramatică)

În gramatică, termenul „prezent” denumește în sens general o valoare temporală de bază, cea care exprimă caracterul actual al unei acțiuni, opunându-se altor două valori temporale fundamentale, trecutul și viitorul.

Vedea Timp (gramatică) și Prezent (gramatică)

Proces (lingvistică)

În lingvistică, noțiunea de proces ține de semantica verbului.

Vedea Timp (gramatică) și Proces (lingvistică)

Propoziția în limba arabă

Acest articol are ca subiect propoziția în araba modernă standard, fiind analizate îndeaproape tipurile de propoziții, topica în propoziție, părțile de propoziție și diverse aspecte privind acordul dintre acestea.

Vedea Timp (gramatică) și Propoziția în limba arabă

Propoziția în limba maghiară

Acest articol se limitează la acea parte a sintaxei limbii maghiare care tratează, în viziunea gramaticii tradiționale, tipurile de propoziții, părțile de propoziție, chestiunile legate de acordul dintre acestea și topica în propoziție.

Vedea Timp (gramatică) și Propoziția în limba maghiară

Propoziție circumstanțială condițională

În sintaxă, propoziția circumstanțială condițională se definește în general ca propoziția subordonată care îndeplinește funcția de complement circumstanțial condițional al predicatului propoziției principale, exprimând condiția (ipoteza) de a cărei îndeplinire sau neîndeplinire depinde realizarea sau nerealizarea procesului din propoziția principalăAvram 1997, p.

Vedea Timp (gramatică) și Propoziție circumstanțială condițională

Propoziție gramaticală

Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.

Vedea Timp (gramatică) și Propoziție gramaticală

Propoziție interogativă

În gramatică, propoziția interogativă este un tip de propoziție stabilit după scopul comunicării ca una care cere o informație, în contrast cu alte două tipuri de propoziție după acest criteriu, propoziția enunțiativă (asertivă sau declarativă), care dă o informație, și propoziția imperativă, care cere sau interzice să se facă cevaBidu-Vrănceanu 1997, pp.

Vedea Timp (gramatică) și Propoziție interogativă

Prozodie

În lingvistică, termenul prozodie (cf. prosodie Bussmann 1998, p. 962.) denumește, în limba franceză și în cele care au preluat sensul dat termenului în aceasta (de exemplu româna), ramura foneticii și a fonologiei ce studiază așa-numitele unități suprasegmentale sau prozodice ale limbii.

Vedea Timp (gramatică) și Prozodie

Rădăcină și radical (lingvistică)

În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.

Vedea Timp (gramatică) și Rădăcină și radical (lingvistică)

Regionalism (lingvistică)

În lingvistică, termenul regionalism sau provincialism denumește un fapt de limbă caracteristic unei sau unor anumite varietăți regionale a(le) unei limbi (dialect, grai), deci limitat la o anumită regiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Vedea Timp (gramatică) și Regionalism (lingvistică)

Registru de limbă

În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.

Vedea Timp (gramatică) și Registru de limbă

Sintaxa limbii franceze

Acest articol prezintă succint sintaxa limbii franceze, punând accentul pe specificitățile structurii propoziției și frazei franceze în raport cu cea din limba română.

Vedea Timp (gramatică) și Sintaxa limbii franceze

Sintaxă

În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.

Vedea Timp (gramatică) și Sintaxă

Subdialect

În dialectologie, noțiunea de subdialect corespunde unui tip de varietate teritorială a unei limbi, care face parte, împreună cu alte varietăți de același rang, dintr-o varietate teritorială mai mare, numită „dialect”.

Vedea Timp (gramatică) și Subdialect

Sunet de legătură

În fonetică, în morfologie și în lexicologie, un sunet de legătură este un element de cuvânt care leagă între ele două morfemeBokor 2007, p. 264.

Vedea Timp (gramatică) și Sunet de legătură

Supletivism

În morfologie, supletivismul este o calitate specifică a anumitor forme gramaticale de a completa paradigmele incomplete sau defective ale unor cuvinte flexibile.

Vedea Timp (gramatică) și Supletivism

Temă (lingvistică)

În lingvistică, tema este partea unui cuvânt formată din rădăcina sa, plus cel puțin încă un element, în afara unei eventuale desinențe.

Vedea Timp (gramatică) și Temă (lingvistică)

Trecut (gramatică)

În gramatică, termenul „trecut” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.

Vedea Timp (gramatică) și Trecut (gramatică)

Unitate frazeologică

În frazeologie, o unitate frazeologică, un frazem sau un frazeologism este o îmbinare mai mult sau mai puțin fixă de cuvinte, care se opune prin această caracteristică îmbinării libere de cuvinte.

Vedea Timp (gramatică) și Unitate frazeologică

Verb

În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.

Vedea Timp (gramatică) și Verb

Verb auxiliar

În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical, dar în anumite contexte devine cuvânt gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens lexical, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana.

Vedea Timp (gramatică) și Verb auxiliar

Verb copulativ

În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.

Vedea Timp (gramatică) și Verb copulativ

Verb modal

În lingvistică, un verb modal este un verb care exprimă prin conținutul său lexical (originar sau dobândit prin context) una din ideile de modalitate.

Vedea Timp (gramatică) și Verb modal

Verbul în limba franceză

Acest articol tratează sistemul verbului în limba franceză, prezentând conjugarea și principalele funcții sintactice ale formelor temporale folosite în limba vorbită contemporană.

Vedea Timp (gramatică) și Verbul în limba franceză

Verbul în limba maghiară

Acest articol se limitează la partea din morfologia limbii maghiare referitoare la verb, tratând în viziunea gramaticii tradiționale morfemele care exprimă diatezele, modurile, formele nominale și timpurile verbale, precum și valorile acestora.

Vedea Timp (gramatică) și Verbul în limba maghiară

Viitor (gramatică)

În gramatică, termenul „viitor” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.

Vedea Timp (gramatică) și Viitor (gramatică)

Vorbire directă și vorbire indirectă

Vorbirea directă și vorbirea indirectă sau stilul direct și cel indirect, ori discursul direct și cel indirect sunt două procedee fundamentale de redare a spuselor cuiva, acesta fiind vorbitorul însuși sau altă persoană.

Vedea Timp (gramatică) și Vorbire directă și vorbire indirectă

, Limba sârbă, Limba suedeză, Limba ucraineană, Limbă vehiculară, Limbi romanice orientale, Lingua franca, Lista Swadesh a limbii aromâne, Lista Swadesh a limbii meglenoromâne, Lista Swadesh a limbilor romanice de est, Mai mult ca perfect, Mod (gramatică), Morfem, Morfologie (lingvistică), Număr (gramatică), Nume predicativ, Ortografie, Paradigmă (lingvistică), Paragraf (lingvistică), Perfect (gramatică), Perfect compus, Perfect simplu, Perifrază (lingvistică), Persoană (gramatică), Predicat, Prezent (gramatică), Proces (lingvistică), Propoziția în limba arabă, Propoziția în limba maghiară, Propoziție circumstanțială condițională, Propoziție gramaticală, Propoziție interogativă, Prozodie, Rădăcină și radical (lingvistică), Regionalism (lingvistică), Registru de limbă, Sintaxa limbii franceze, Sintaxă, Subdialect, Sunet de legătură, Supletivism, Temă (lingvistică), Trecut (gramatică), Unitate frazeologică, Verb, Verb auxiliar, Verb copulativ, Verb modal, Verbul în limba franceză, Verbul în limba maghiară, Viitor (gramatică), Vorbire directă și vorbire indirectă.