acces mai rapid decât browser-ul!
102 relaţii: Afix, Alomorf, Ambiguitate (lingvistică), Analogie (lingvistică), Aorist, Aspect și mod de acțiune, Împrumut (lingvistică), Categorie gramaticală, Co-ocurență, Concordanța timpurilor, Condițional, Conjugare, Conjunctiv, Contragere, Cuvintele funcționale în limba maghiară, Derivare (lingvistică), Desinență, Dialectele limbii maghiare, Diateză (gramatică), Discurs (lingvistică), Elipsă (lingvistică), Expletiv, Expresie idiomatică, Familie lexicală, Fata moartă (carte), Figură etimologică, Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Forme verbale temporale în limba română, Gen gramatical, Gerunziu, Glosar de lingvistică, Grai, Gramatica limbii poloneze, Gramatica universală, Gramaticalizare, Hipocoristic, Imperfect, Indicativ, Infinitiv, Istoria limbii franceze, Kotava, Lexicul limbii franceze, Limba aromână, Limba franceză, Limba istroromână, Limba maghiară, Limba meglenoromână, Limba muntenegreană, Limba normandă, Limba protoromână, ..., Limba sârbă, Limba suedeză, Limba ucraineană, Limbă vehiculară, Limbi romanice orientale, Lingua franca, Lista Swadesh a limbii aromâne, Lista Swadesh a limbii meglenoromâne, Lista Swadesh a limbilor romanice de est, Mai mult ca perfect, Mod (gramatică), Morfem, Morfologie (lingvistică), Număr (gramatică), Nume predicativ, Ortografie, Paradigmă (lingvistică), Paragraf (lingvistică), Perfect (gramatică), Perfect compus, Perfect simplu, Perifrază (lingvistică), Persoană (gramatică), Predicat, Prezent (gramatică), Proces (lingvistică), Propoziția în limba arabă, Propoziția în limba maghiară, Propoziție circumstanțială condițională, Propoziție gramaticală, Propoziție interogativă, Prozodie, Rădăcină și radical (lingvistică), Regionalism (lingvistică), Registru de limbă, Sintaxa limbii franceze, Sintaxă, Subdialect, Sunet de legătură, Supletivism, Temă (lingvistică), Timp gramatical, Trecut (gramatică), Unitate frazeologică, Verb, Verb auxiliar, Verb copulativ, Verb modal, Verbul în limba franceză, Verbul în limba maghiară, Viitor (gramatică), Vorbire directă și vorbire indirectă. Extinde indicele (52 Mai Mult) »
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Nou!!: Timp (gramatică) și Afix · Vezi mai mult »
Alomorf
În lingvistică, termenul alomorf denumește o variantă a unui morfem, acesta fiind un element abstract, teoretic, valabil în domeniul limbii văzută ca abstracțiune în lingvistica structuralistă.
Nou!!: Timp (gramatică) și Alomorf · Vezi mai mult »
Ambiguitate (lingvistică)
În semantică, termenul ambiguitate denumește proprietatea eventuală a unor cuvinte, forme gramaticale, construcții sintactice (sintagme, propoziții sau fraze) de a avea două sau mai multe înțelesuri.
Nou!!: Timp (gramatică) și Ambiguitate (lingvistică) · Vezi mai mult »
Analogie (lingvistică)
În lingvistică, analogia este o „asemănare parțială (de formă sau de conținut) a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influența celuilalt”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Timp (gramatică) și Analogie (lingvistică) · Vezi mai mult »
Aorist
În morfologia verbului, aoristul este o formă temporală prezentă în unele limbi.
Nou!!: Timp (gramatică) și Aorist · Vezi mai mult »
Aspect și mod de acțiune
În lingvistică, aspectul și modul de acțiune, pentru cel din urmă termen fiind folosit și termenul german Aktionsart, indeferent de limba lucrării de specialitate, sunt categorii gramaticale ale verbului despre care nu există unitate de vederi în gramaticile diferitelor limbi și uneori nici printre lingviștii care se ocupă de aceeași limbă.
Nou!!: Timp (gramatică) și Aspect și mod de acțiune · Vezi mai mult »
Împrumut (lingvistică)
În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58.
Nou!!: Timp (gramatică) și Împrumut (lingvistică) · Vezi mai mult »
Categorie gramaticală
În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.
Nou!!: Timp (gramatică) și Categorie gramaticală · Vezi mai mult »
Co-ocurență
În lingvistică, co-ocurența este prezența simultană a două sau mai multe entități lingvistice în același context, acesta fiind considerat în sensul cel mai larg, de la silabă la contextul situațional.
Nou!!: Timp (gramatică) și Co-ocurență · Vezi mai mult »
Concordanța timpurilor
În sintaxă, termenii tradiționali concordanța timpurilor sau corespondența timpurilor se referă la regulile care determină la ce timpuri pot sta predicatele în frază, în condițiile raportului în care se află.
Nou!!: Timp (gramatică) și Concordanța timpurilor · Vezi mai mult »
Condițional
Condiționalul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare ipotetică a cărei realizare în prezent sau în viitor depinde de realizarea altei acțiuni, întâmplări sau stări, ori o ipoteză nerealizată în trecutAvram 1997, pp. 207–208.
Nou!!: Timp (gramatică) și Condițional · Vezi mai mult »
Conjugare
viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.
Nou!!: Timp (gramatică) și Conjugare · Vezi mai mult »
Conjunctiv
În gramatică, conjunctivul, numit și subjonctiv, este un mod verbal personal și predicativ.
Nou!!: Timp (gramatică) și Conjunctiv · Vezi mai mult »
Contragere
În lingvistică, contragerea este, în sens larg, reducerea cantitativă a unor entități precum cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze.
Nou!!: Timp (gramatică) și Contragere · Vezi mai mult »
Cuvintele funcționale în limba maghiară
Acest articol se limitează la acea parte a morfologiei limbii maghiare care se ocupă cu cuvintele funcționale sau gramaticale, adică acele cuvinte al căror rol gramatical este preponderent față de rolul semantic, tratând clasificarea și funcțiile lor, precum și sufixele pe care le pot primi unele dintre ele.
Nou!!: Timp (gramatică) și Cuvintele funcționale în limba maghiară · Vezi mai mult »
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.
Nou!!: Timp (gramatică) și Derivare (lingvistică) · Vezi mai mult »
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Nou!!: Timp (gramatică) și Desinență · Vezi mai mult »
Dialectele limbii maghiare
Dialectele limbii maghiare sunt numeroase, dar limba maghiară este totuși unitară, adică înțelegerea mutuală este în general posibilă între vorbitorii dialectelor, chiar și atunci când nu vorbesc limba comună.
Nou!!: Timp (gramatică) și Dialectele limbii maghiare · Vezi mai mult »
Diateză (gramatică)
Diateza este o categorie gramaticală flexionară caracteristică verbului, care exprimă raportul sintactic dintre subiectul gramatical, procesul exprimat de verb, agentul procesului (care poate fi diferit de subiectul gramatical) și obiectul acestuia.
Nou!!: Timp (gramatică) și Diateză (gramatică) · Vezi mai mult »
Discurs (lingvistică)
Termenul „discurs” își are originea în retorică, dar a fost adoptat și de lingvistică.
Nou!!: Timp (gramatică) și Discurs (lingvistică) · Vezi mai mult »
Elipsă (lingvistică)
În lingvistică și în retorică, termenul elipsă (Grevisse și Goosse 2007, p. 226-228., dar în numeroase cazuri nu provoacă incorectitudine. Aceasta este definiția cea mai largă a elipsei, folosită în lingvistică. Din punctul de vedere al modului de înțelegere a ceea ce este omis prin elipsă, în lingvistică există de asemenea o interpretare în sens larg, considerându-se că este vorba de elipsă în următoarele cazuri.
Nou!!: Timp (gramatică) și Elipsă (lingvistică) · Vezi mai mult »
Expletiv
În gramatică, adjectivul „expletiv”, uneori folosit substantivat, se referă la un element de limbă (cel puțin în unele limbi, un cuvânt) care este lipsit de sens gramatical, fiind inutil din punct de vedere logic într-o anumită construcție sintactică, deși în altele are un asemenea sens.
Nou!!: Timp (gramatică) și Expletiv · Vezi mai mult »
Expresie idiomatică
În frazeologie, o expresie idiomatică este o unitate frazeologică constituită dintr-o îmbinare de cuvinte cu un grad relativ mare de fixitate, care se opune prin aceasta unei îmbinări libere de cuvinte sau unei unități frazeologice cu un grad relativ mic de fixitate.
Nou!!: Timp (gramatică) și Expresie idiomatică · Vezi mai mult »
Familie lexicală
În lexicologie, termenul familie lexicală sau familie de cuvinte desemnează un grup de cuvinte care constituie o sferă considerată mai mare sau mai mică în prinvința originii lor, în funcție de viziunea lingvistului care o stabilește.
Nou!!: Timp (gramatică) și Familie lexicală · Vezi mai mult »
Fata moartă (carte)
Fata moartă este un jurnal de război scris de sublocotenentul Ioan Missir după întâmplări reale petrecute pe frontul Oituz-Mănăstirea Cașin și în estul Transilvaniei în timpul Primului Război Mondial și publicat pentru prima dată în 1937 de către Editura Cartea Românească din București.
Nou!!: Timp (gramatică) și Fata moartă (carte) · Vezi mai mult »
Figură etimologică
În gramatică, figura etimologică (cf. figura etymologica, figura etimologica, figure étymologique) este o construcție lexico-sintactică în care se alătură cuvinte având același radical.
Nou!!: Timp (gramatică) și Figură etimologică · Vezi mai mult »
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze
Acest articol tratează despre sistemul fonologic, fenomenele fonetice și prozodia limbii franceze standard.
Nou!!: Timp (gramatică) și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Vezi mai mult »
Forme verbale temporale în limba română
Limba română are mai puține forme verbale temporale decât franceza, de exemplu, dar este mult mai bogată în astfel de forme decât, bunăoară, maghiara.
Nou!!: Timp (gramatică) și Forme verbale temporale în limba română · Vezi mai mult »
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Nou!!: Timp (gramatică) și Gen gramatical · Vezi mai mult »
Gerunziu
În structura morfologică a unor limbi, gerunziul este o formă verbală nepersonală inclusă de tradiția unor gramatici, cum este cea română sau cea franceză, printre moduriBidu-Vrănceanu et al., p. 220.
Nou!!: Timp (gramatică) și Gerunziu · Vezi mai mult »
Glosar de lingvistică
Acesta este un glosar de termeni utilizați în lingvistică.
Nou!!: Timp (gramatică) și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »
Grai
În dialectologie, termenul „grai” denumește în limba română un tip de varietate teritorială a unei limbi.
Nou!!: Timp (gramatică) și Grai · Vezi mai mult »
Gramatica limbii poloneze
Gramatica limbii poloneze, deși este foarte asemănătoare cu gramatici ale celorlalte limbi slave, în special cele din subgrupul occidental, are câteva particularități care nu se pot găsi nicăieri în aria lingvistică slavă.
Nou!!: Timp (gramatică) și Gramatica limbii poloneze · Vezi mai mult »
Gramatica universală
Noam Chomsky este de obicei asociat cu termenul de gramatică universală în secolele XX și XXI Gramatica universală (GU) în lingvistica modernă, este teoria componentei genetice a aptitudinii de limbaj, de obicei atribuită lui Noam Chomsky.
Nou!!: Timp (gramatică) și Gramatica universală · Vezi mai mult »
Gramaticalizare
Termenul gramaticalizare denumește, în evoluția de la o limbă la alta sau în istoria unei limbi deja formate, o schimbare lingvistică ce constă în transformarea unei entități lexico-semantice autonome, de cele mai multe ori un cuvânt cu sens lexical, în morfem gramaticalBidu-Vrănceanu 1997, p. 125.
Nou!!: Timp (gramatică) și Gramaticalizare · Vezi mai mult »
Hipocoristic
În semantică și în pragmatică, termenul hipocoristic (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 238.Dubois 2002, p. 236.. Hipocoristicele sunt folosite în anumite varietăți de limbă: registrele popular și familiar, limbajul adulților folosit cu copiii și cel folosit de aceștiaGrevisse și Goosse 2007, p. 206.Crystal 2008, p. 313..
Nou!!: Timp (gramatică) și Hipocoristic · Vezi mai mult »
Imperfect
În gramatică, imperfectul este o formă verbală temporală de trecut existentă în unele limbi.
Nou!!: Timp (gramatică) și Imperfect · Vezi mai mult »
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Nou!!: Timp (gramatică) și Indicativ · Vezi mai mult »
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Nou!!: Timp (gramatică) și Infinitiv · Vezi mai mult »
Istoria limbii franceze
Istoria limbii franceze începe odată cu cucerirea Galiei de către romani, terminată în secolul I î.Hr. Limba latină populară este adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea.
Nou!!: Timp (gramatică) și Istoria limbii franceze · Vezi mai mult »
Kotava
Kotava este o limbă auxiliară internațională (LAI) propusă, care se concentrează în special pe principiul neutralității culturale.
Nou!!: Timp (gramatică) și Kotava · Vezi mai mult »
Lexicul limbii franceze
Lexicul limbii franceze se caracterizează în principal prin preponderența cuvintelor de origine latină, fie moștenite, fie împrumutate după constituirea limbii.
Nou!!: Timp (gramatică) și Lexicul limbii franceze · Vezi mai mult »
Limba aromână
Istroromână Limba aromână (în aromână: Limba armãneascã, limba armãnã), vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de dacoromână, meglenoromână și istroromână.
Nou!!: Timp (gramatică) și Limba aromână · Vezi mai mult »
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Nou!!: Timp (gramatică) și Limba franceză · Vezi mai mult »
Limba istroromână
Răspândirea românilor. Istroromânii sunt ramura localizată cel mai la vest. Istroromâna este, după unii lingviști, o limbă distinctă aparținând subgrupului de est al limbilor romanice, vorbită de istroromâni.
Nou!!: Timp (gramatică) și Limba istroromână · Vezi mai mult »
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Nou!!: Timp (gramatică) și Limba maghiară · Vezi mai mult »
Limba meglenoromână
Limba meglenoromână Sat aromânesc Meglenoromâna este un idiom vorbit de o populație numită în mediul academic „meglenoromâni”.
Nou!!: Timp (gramatică) și Limba meglenoromână · Vezi mai mult »
Limba muntenegreană
Limba muntenegreană (crnogorski jezik, црногорски језик) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni.
Nou!!: Timp (gramatică) și Limba muntenegreană · Vezi mai mult »
Limba normandă
Acest articol este o traducere parțială a articolelor corespunzătoare de pe și.
Nou!!: Timp (gramatică) și Limba normandă · Vezi mai mult »
Limba protoromână
Limba protoromână (numită și: română comună, română primitivă, română primitivă comună, străromână, romano-balcanică sau tracoromanică) este considerată de lingviști o limbă unitară din care s-au desprins ulterior idiomurile considerate de unii lingviști limbi aparte: româna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna, iar de către alți cercetători – dialecte ale limbii române: dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân.
Nou!!: Timp (gramatică) și Limba protoromână · Vezi mai mult »
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Nou!!: Timp (gramatică) și Limba sârbă · Vezi mai mult »
Limba suedeză
Limba suedeză este o limbă din familia limbilor germanice de nord sau scandinave, vorbită în majoritate de către aproximativ 9 milioane de oameni în Suedia și alte zone din Finlanda, unde are același statut legal cu limba finlandeză.
Nou!!: Timp (gramatică) și Limba suedeză · Vezi mai mult »
Limba ucraineană
Limba ucraineană (în ucraineană украї́нська мо́ва ukrajinska mova) este o limbă indoeuropeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de est, din care mai fac parte limba rusă și limba belarusă.
Nou!!: Timp (gramatică) și Limba ucraineană · Vezi mai mult »
Limbă vehiculară
În sociolingvistică, termenul limbă vehiculară denumește o limbă folosită de către vorbitori cu limbi materne diferite, pentru a comunica între ei.
Nou!!: Timp (gramatică) și Limbă vehiculară · Vezi mai mult »
Limbi romanice orientale
istroromâna). Evoluția istorică a limbilor romanice de est după majoritatea autorilor. Limbile romanice orientale sau estice formează o grupă de limbi în cadrul subfamiliei limbilor romanice care, la rândul ei, face parte din familia limbilor indo-europene.
Nou!!: Timp (gramatică) și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »
Lingua franca
Lingua franca, numită și franco sau sabir, a fost o limbă vehiculară mixtă folosită în bazinul Mării Mediterane, mai ales în porturi.
Nou!!: Timp (gramatică) și Lingua franca · Vezi mai mult »
Lista Swadesh a limbii aromâne
Lista Swadesh de 207 cuvinte în limbile română și aromână.
Nou!!: Timp (gramatică) și Lista Swadesh a limbii aromâne · Vezi mai mult »
Lista Swadesh a limbii meglenoromâne
Lista Swadesh de 207 cuvinte în limbile română și meglenoromână.
Nou!!: Timp (gramatică) și Lista Swadesh a limbii meglenoromâne · Vezi mai mult »
Lista Swadesh a limbilor romanice de est
Lista Swadesh de 207 cuvinte în limbile romanice de est: română, aromână, meglenoromână și istroromână.
Nou!!: Timp (gramatică) și Lista Swadesh a limbilor romanice de est · Vezi mai mult »
Mai mult ca perfect
În gramatică, mai mult ca perfectul este o formă verbală temporală de trecut existentă în unele limbi.
Nou!!: Timp (gramatică) și Mai mult ca perfect · Vezi mai mult »
Mod (gramatică)
În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.
Nou!!: Timp (gramatică) și Mod (gramatică) · Vezi mai mult »
Morfem
În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.
Nou!!: Timp (gramatică) și Morfem · Vezi mai mult »
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Nou!!: Timp (gramatică) și Morfologie (lingvistică) · Vezi mai mult »
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Nou!!: Timp (gramatică) și Număr (gramatică) · Vezi mai mult »
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Nou!!: Timp (gramatică) și Nume predicativ · Vezi mai mult »
Ortografie
În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp. 668–673., la început a diverși cărturari, apoi a unor lingviști, fiind un fapt nu numai lingvistic, ci și social și culturalBarić 1997, pp.65–66.. Ea răspunde cerinței firești a colectivității lingvistice de a avea repere comune standardizate în scrierea limbii, fixate în lucrări de specialitate (îndreptare, dicționare, manuale etc.). Se bazează pe realitatea limbii, dar și pe diverși factori extralingvistici: istorici, religioși, politici etc.. Ortografia tinde să creeze norme cât mai unitare, dar nu o poate face conform unui singur principiu, ci este nevoită să aplice mai multe, care sunt contradictorii. De aceea, normele ei nu corespund în întregime limbii vorbite în mod real, ci sunt convenționale. Totodată, limba fiind în continuă evoluție, ortografia rămâne mereu în urma ei. Aceasta se observă mai ales în limbile cu o tradiție a culturii scrise relativ veche, precum franceza, engleza, irlandeza, tibetana, germana, greaca etc. După unii lingviști, din cauza caracteristicilor sale, spre deosebire de lingvistică, ortografia nu poate fi considerată științifică, deoarece nu se ocupă cu ceea ce există, ca știința, ci cu ceea ce creatorii ei consideră că ar trebui să fie.
Nou!!: Timp (gramatică) și Ortografie · Vezi mai mult »
Paradigmă (lingvistică)
În lingvistica tradițională, o paradigmă este un ansamblu de forme pe care le ia un morfem lexical combinat cu afixele pe care le poate primi.
Nou!!: Timp (gramatică) și Paradigmă (lingvistică) · Vezi mai mult »
Paragraf (lingvistică)
Într-un sens general, paragraful este un pasaj dintr-un text scris despărțit de restul textului prin procedee grafice.
Nou!!: Timp (gramatică) și Paragraf (lingvistică) · Vezi mai mult »
Perfect (gramatică)
În gramaticile unor limbi, termenul perfect (Dubois 2002, p. 345..
Nou!!: Timp (gramatică) și Perfect (gramatică) · Vezi mai mult »
Perfect compus
În gramatică, perfectul compus este o formă verbală temporală de trecut a indicativului, existentă în unele limbi, cu denumiri exact echivalente sau diferite, corespunzătoare acesteia.
Nou!!: Timp (gramatică) și Perfect compus · Vezi mai mult »
Perfect simplu
În gramatică, perfectul simplu este o formă verbală temporală sintetică (simplă) de trecut a modului indicativ, existentă în limbile romanice, fiind descendenta formei de perfect la diateza activă din limba latină.
Nou!!: Timp (gramatică) și Perfect simplu · Vezi mai mult »
Perifrază (lingvistică)
„Perifrază” este, la origine, un termen din retorică.
Nou!!: Timp (gramatică) și Perifrază (lingvistică) · Vezi mai mult »
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Nou!!: Timp (gramatică) și Persoană (gramatică) · Vezi mai mult »
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Nou!!: Timp (gramatică) și Predicat · Vezi mai mult »
Prezent (gramatică)
În gramatică, termenul „prezent” denumește în sens general o valoare temporală de bază, cea care exprimă caracterul actual al unei acțiuni, opunându-se altor două valori temporale fundamentale, trecutul și viitorul.
Nou!!: Timp (gramatică) și Prezent (gramatică) · Vezi mai mult »
Proces (lingvistică)
În lingvistică, noțiunea de proces ține de semantica verbului.
Nou!!: Timp (gramatică) și Proces (lingvistică) · Vezi mai mult »
Propoziția în limba arabă
Acest articol are ca subiect propoziția în araba modernă standard, fiind analizate îndeaproape tipurile de propoziții, topica în propoziție, părțile de propoziție și diverse aspecte privind acordul dintre acestea.
Nou!!: Timp (gramatică) și Propoziția în limba arabă · Vezi mai mult »
Propoziția în limba maghiară
Acest articol se limitează la acea parte a sintaxei limbii maghiare care tratează, în viziunea gramaticii tradiționale, tipurile de propoziții, părțile de propoziție, chestiunile legate de acordul dintre acestea și topica în propoziție.
Nou!!: Timp (gramatică) și Propoziția în limba maghiară · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială condițională
În sintaxă, propoziția circumstanțială condițională se definește în general ca propoziția subordonată care îndeplinește funcția de complement circumstanțial condițional al predicatului propoziției principale, exprimând condiția (ipoteza) de a cărei îndeplinire sau neîndeplinire depinde realizarea sau nerealizarea procesului din propoziția principalăAvram 1997, p. 447-448.
Nou!!: Timp (gramatică) și Propoziție circumstanțială condițională · Vezi mai mult »
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Nou!!: Timp (gramatică) și Propoziție gramaticală · Vezi mai mult »
Propoziție interogativă
În gramatică, propoziția interogativă este un tip de propoziție stabilit după scopul comunicării ca una care cere o informație, în contrast cu alte două tipuri de propoziție după acest criteriu, propoziția enunțiativă (asertivă sau declarativă), care dă o informație, și propoziția imperativă, care cere sau interzice să se facă cevaBidu-Vrănceanu 1997, pp. 256–257.
Nou!!: Timp (gramatică) și Propoziție interogativă · Vezi mai mult »
Prozodie
În lingvistică, termenul prozodie (cf. prosodie Bussmann 1998, p. 962.) denumește, în limba franceză și în cele care au preluat sensul dat termenului în aceasta (de exemplu româna), ramura foneticii și a fonologiei ce studiază așa-numitele unități suprasegmentale sau prozodice ale limbii.
Nou!!: Timp (gramatică) și Prozodie · Vezi mai mult »
Rădăcină și radical (lingvistică)
În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.
Nou!!: Timp (gramatică) și Rădăcină și radical (lingvistică) · Vezi mai mult »
Regionalism (lingvistică)
În lingvistică, termenul regionalism sau provincialism denumește un fapt de limbă caracteristic unei sau unor anumite varietăți regionale a(le) unei limbi (dialect, grai), deci limitat la o anumită regiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Timp (gramatică) și Regionalism (lingvistică) · Vezi mai mult »
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Nou!!: Timp (gramatică) și Registru de limbă · Vezi mai mult »
Sintaxa limbii franceze
Acest articol prezintă succint sintaxa limbii franceze, punând accentul pe specificitățile structurii propoziției și frazei franceze în raport cu cea din limba română.
Nou!!: Timp (gramatică) și Sintaxa limbii franceze · Vezi mai mult »
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Nou!!: Timp (gramatică) și Sintaxă · Vezi mai mult »
Subdialect
În dialectologie, noțiunea de subdialect corespunde unui tip de varietate teritorială a unei limbi, care face parte, împreună cu alte varietăți de același rang, dintr-o varietate teritorială mai mare, numită „dialect”.
Nou!!: Timp (gramatică) și Subdialect · Vezi mai mult »
Sunet de legătură
În fonetică, în morfologie și în lexicologie, un sunet de legătură este un element de cuvânt care leagă între ele două morfemeBokor 2007, p. 264.
Nou!!: Timp (gramatică) și Sunet de legătură · Vezi mai mult »
Supletivism
În morfologie, supletivismul este o calitate specifică a anumitor forme gramaticale de a completa paradigmele incomplete sau defective ale unor cuvinte flexibile.
Nou!!: Timp (gramatică) și Supletivism · Vezi mai mult »
Temă (lingvistică)
În lingvistică, tema este partea unui cuvânt formată din rădăcina sa, plus cel puțin încă un element, în afara unei eventuale desinențe.
Nou!!: Timp (gramatică) și Temă (lingvistică) · Vezi mai mult »
Timp gramatical
Fără descriere.
Nou!!: Timp (gramatică) și Timp gramatical · Vezi mai mult »
Trecut (gramatică)
În gramatică, termenul „trecut” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.
Nou!!: Timp (gramatică) și Trecut (gramatică) · Vezi mai mult »
Unitate frazeologică
În frazeologie, o unitate frazeologică, un frazem sau un frazeologism este o îmbinare mai mult sau mai puțin fixă de cuvinte, care se opune prin această caracteristică îmbinării libere de cuvinte.
Nou!!: Timp (gramatică) și Unitate frazeologică · Vezi mai mult »
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Nou!!: Timp (gramatică) și Verb · Vezi mai mult »
Verb auxiliar
În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical, dar în anumite contexte devine cuvânt gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens lexical, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana.
Nou!!: Timp (gramatică) și Verb auxiliar · Vezi mai mult »
Verb copulativ
În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.
Nou!!: Timp (gramatică) și Verb copulativ · Vezi mai mult »
Verb modal
În lingvistică, un verb modal este un verb care exprimă prin conținutul său lexical (originar sau dobândit prin context) una din ideile de modalitate.
Nou!!: Timp (gramatică) și Verb modal · Vezi mai mult »
Verbul în limba franceză
Acest articol tratează sistemul verbului în limba franceză, prezentând conjugarea și principalele funcții sintactice ale formelor temporale folosite în limba vorbită contemporană.
Nou!!: Timp (gramatică) și Verbul în limba franceză · Vezi mai mult »
Verbul în limba maghiară
Acest articol se limitează la partea din morfologia limbii maghiare referitoare la verb, tratând în viziunea gramaticii tradiționale morfemele care exprimă diatezele, modurile, formele nominale și timpurile verbale, precum și valorile acestora.
Nou!!: Timp (gramatică) și Verbul în limba maghiară · Vezi mai mult »
Viitor (gramatică)
În gramatică, termenul „viitor” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.
Nou!!: Timp (gramatică) și Viitor (gramatică) · Vezi mai mult »
Vorbire directă și vorbire indirectă
Vorbirea directă și vorbirea indirectă sau stilul direct și cel indirect, ori discursul direct și cel indirect sunt două procedee fundamentale de redare a spuselor cuiva, acesta fiind vorbitorul însuși sau altă persoană.
Nou!!: Timp (gramatică) și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »
