acces mai rapid decât browser-ul!
21 relaţii: Abugida, Aglutinare (lingvistică), Analitism și sintetism (lingvistică), August Wilhelm Schlegel, Glosar de lingvistică, Jost Gippert, Limba corsicană, Limba croată, Limba egipteană, Limba sârbă, Limbă aglutinantă, Limbă flexionară, Limbă izolantă, Limbă sintetică, Listă de lingviști, Morfologie (lingvistică), Postpoziție, Prepoziție, Pronume, Topică, Universalii lingvistice.
Abugida
right Un abugida /ɑːbᵿˈdʒida/ (de la termenul din limba gî'îz de ’avugida) sau un alfasilabar, cunoscut și ca avugida, este un sistem de scriere segmental în care fiecare secvență de consoană-vocală este scrisă ca o unitate: fiecare unitate fiind bazată pe o consoană scrisă și o vocală scrisă sub forma de diacritic sau sub nici o formă.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Abugida · Vezi mai mult »
Aglutinare (lingvistică)
În lingvistică, aglutinarea (de la verbul latinesc agglutinare „a lipi laolaltă”) este un procedeu de formare a cuvintelor prin lipirea strânsă a unei particule sau a unui afix la un cuvânt, ori a unui cuvânt la alt cuvânt.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Aglutinare (lingvistică) · Vezi mai mult »
Analitism și sintetism (lingvistică)
În tipologia lingvistică, analitismul și sintetismul sunt trăsături ale limbilor luate în seamă în clasificarea lor în perspectiva numărului de morfeme care constituie un cuvânt.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Analitism și sintetism (lingvistică) · Vezi mai mult »
August Wilhelm Schlegel
August Wilhelm Schlegel a fost un poet, istoric, critic și teoretician literar german.
Nou!!: Tipologie lingvistică și August Wilhelm Schlegel · Vezi mai mult »
Glosar de lingvistică
Acesta este un glosar de termeni utilizați în lingvistică.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »
Jost Gippert
Jost Gippert (n. 12 martie 1956, Winz-Niederwenigern, Hattingen) este un lingvist, caucazian și autor german, profesor pentru lingvistică comparată la Institutul pentru Lingvistică Empirică la Universitatea Johann Wolfgang Goethe Frankfurt.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Jost Gippert · Vezi mai mult »
Limba corsicană
Limba corsicană este în prezent un ansamblu de dialecte romanice (adică, provenite din latină, cum ar fi italiana sau spaniola), împărțite în două grupe principale de dialecte, cismuntincu (denumire tradițională: cismontano), foarte “apropiata” de toscana, și pumuntincu (denumire tradițională: oltramontano) care prezintă caracteristici comune cu vorbitorii din Italia meridională dar și cu Sardinia și în special limba siciliană.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Limba corsicană · Vezi mai mult »
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Limba croată · Vezi mai mult »
Limba egipteană
Limba egipteană (egipteană r n km.t, pronunția egipteană mijlocie:, în coptă: ϯⲙⲉⲧⲣⲉⲙⲛ̀ⲭⲏⲙⲓ) a fost o limbă afroasiatică vorbită în Egiptul Antic.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Limba egipteană · Vezi mai mult »
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Limba sârbă · Vezi mai mult »
Limbă aglutinantă
În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă aglutinantă”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, pornind de la verbul latinesc agglutinare „a lipi laolaltă”, desemnează o limbă în care, pentru a exprima raporturile gramaticale, la rădăcina cuvintelor se adaugă afixe distincte.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Limbă aglutinantă · Vezi mai mult »
Limbă flexionară
În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă flexionară”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, desemnează o limbă în care cuvintele sunt dificil de segmentat în morfemele pe care le conținKálmán și Trón 2007, p. 84.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Limbă flexionară · Vezi mai mult »
Limbă izolantă
În lingvistica comparativă, una din categoriile luate în seamă de tipologia morfologică a limbilor este cea a limbilor izolante sau amorfe, care prezintă cel mai înalt grad de analitism.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Limbă izolantă · Vezi mai mult »
Limbă sintetică
Prin limbă sintetică, în tipologia lingvistică, se înțelege o limbă care are un procentaj relativ ridicat de morfeme per numărul de cuvinte comparativ cu limbile care au acest procentaj scăzut și care sunt descrise ca fiind limbi analitice.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Limbă sintetică · Vezi mai mult »
Listă de lingviști
Un lingvist este o persoană care se ocupă cu lingvistica, studiul și legile dezvoltării limbii.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Listă de lingviști · Vezi mai mult »
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Morfologie (lingvistică) · Vezi mai mult »
Postpoziție
În gramatică, postpoziția este un cuvânt gramatical (numit și funcțional) propriu unor limbi, care este plasat după un cuvânt parte de vorbire nominală (substantiv, pronume), pentru a forma cu acesta un complement pe care îl leagă de verbul său regent.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Postpoziție · Vezi mai mult »
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Prepoziție · Vezi mai mult »
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Pronume · Vezi mai mult »
Topică
În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Topică · Vezi mai mult »
Universalii lingvistice
În lingvistică, universaliile sunt categorii, proprietăți, relații, tendințe considerate comune tuturor limbilor, deși acestea sunt foarte diferite în numeroase privințeBidu-Vrănceanu 1997, p. 528–530.
Nou!!: Tipologie lingvistică și Universalii lingvistice · Vezi mai mult »
