Similarități între Cazul vocativ și Limba franceză
Cazul vocativ și Limba franceză au 26 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Adjectiv posesiv, Atribut, Consoană, Declinare, Desinență, Gen gramatical, Gramatică, Interjecție, Limba engleză, Limba franceză, Limba latină, Limba maghiară, Limba română, Limbă flexionară, Limbi germanice, Limbi indo-europene, Limbi romanice, Numeral, Persoană (gramatică), Propoziție gramaticală, Registru de limbă, Sintaxă, Substantiv, Topică, Verb.
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Cazul vocativ · Adjectiv și Limba franceză ·
Adjectiv posesiv
Adjectivul posesiv este un adjectiv pronominal care determină un substantiv, referindu-se în același timp la posesorul lucrului, ființei sau noțiunii (numite cu un cuvânt obiect posedat) exprimate de acel substantiv.
Adjectiv posesiv și Cazul vocativ · Adjectiv posesiv și Limba franceză ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Cazul vocativ · Atribut și Limba franceză ·
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Cazul vocativ și Consoană · Consoană și Limba franceză ·
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Cazul vocativ și Declinare · Declinare și Limba franceză ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Cazul vocativ și Desinență · Desinență și Limba franceză ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Cazul vocativ și Gen gramatical · Gen gramatical și Limba franceză ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Cazul vocativ și Gramatică · Gramatică și Limba franceză ·
Interjecție
În gramatica tradițională, interjecția este o parte de vorbire neflexibilă folosită de obicei exclamativ, care exprimă o senzație, un sentiment, o stare fizică sau sufletească, o manifestare de voință, un îndemn, o chemare etc.
Cazul vocativ și Interjecție · Interjecție și Limba franceză ·
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Cazul vocativ și Limba engleză · Limba engleză și Limba franceză ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Cazul vocativ și Limba franceză · Limba franceză și Limba franceză ·
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Cazul vocativ și Limba latină · Limba franceză și Limba latină ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Cazul vocativ și Limba maghiară · Limba franceză și Limba maghiară ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Cazul vocativ și Limba română · Limba franceză și Limba română ·
Limbă flexionară
În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă flexionară”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, desemnează o limbă în care cuvintele sunt dificil de segmentat în morfemele pe care le conținKálmán și Trón 2007, p. 84.
Cazul vocativ și Limbă flexionară · Limba franceză și Limbă flexionară ·
Limbi germanice
Limbile germanice sunt o grupă de limbi indo-europene vorbite în nordul Europei și alte părți a lumii.
Cazul vocativ și Limbi germanice · Limba franceză și Limbi germanice ·
Limbi indo-europene
Limbi care nu sunt indo-europene. Distribuția limbilor indo-europene (IE) pe glob. Țările colorate în ''portocaliu'' ■ au o populație majoritară vorbitoare a unei limbi IE, iar țările colorate în ''galben'' ■ au doar minorități a căror limbă IE are statut oficial. În restul de țări, deși există populații semnificative de vorbitori ai unei limbi IE, aceasta nu are statut oficial. Limbile indo-europene Limbile indo-europene sunt o familie de limbi vorbite ca limbi materne de aproximativ jumătate din populația planetei, în special în Europa, nordul și sudul Asiei, cele 2 Americi și Australia, precum și pe arii însemnate din celelalte zone.
Cazul vocativ și Limbi indo-europene · Limba franceză și Limbi indo-europene ·
Limbi romanice
Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.
Cazul vocativ și Limbi romanice · Limba franceză și Limbi romanice ·
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Cazul vocativ și Numeral · Limba franceză și Numeral ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Cazul vocativ și Persoană (gramatică) · Limba franceză și Persoană (gramatică) ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Cazul vocativ și Propoziție gramaticală · Limba franceză și Propoziție gramaticală ·
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Cazul vocativ și Registru de limbă · Limba franceză și Registru de limbă ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Cazul vocativ și Sintaxă · Limba franceză și Sintaxă ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Cazul vocativ și Substantiv · Limba franceză și Substantiv ·
Topică
În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni.
Cazul vocativ și Topică · Limba franceză și Topică ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Cazul vocativ și Limba franceză
- Ceea ce au în comun cu Cazul vocativ și Limba franceză
- Similarități între Cazul vocativ și Limba franceză
Comparație între Cazul vocativ și Limba franceză
Cazul vocativ are 62 de relații, în timp ce Limba franceză are 301. Așa cum au în comun 26, indicele Jaccard este 7.16% = 26 / (62 + 301).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Cazul vocativ și Limba franceză. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: