acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Cazul vocativ și Limba maghiară
Cazul vocativ și Limba maghiară au 29 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Adjectiv posesiv, Afix, Articol (dezambiguizare), Atribut, Caz (gramatică), Cazul nominativ, Consoană, Cuvânt, Desinență, Gen gramatical, Interjecție, Limba engleză, Limba franceză, Limba latină, Limba română, Limbi indo-europene, Limbi romanice, Limbi slave, Număr (gramatică), Numeral, Paradigmă (lingvistică), Persoană (gramatică), Pragmatică, Propoziție gramaticală, Sintaxă, Substantiv, Topică, Verb.
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Cazul vocativ · Adjectiv și Limba maghiară ·
Adjectiv posesiv
Adjectivul posesiv este un adjectiv pronominal care determină un substantiv, referindu-se în același timp la posesorul lucrului, ființei sau noțiunii (numite cu un cuvânt obiect posedat) exprimate de acel substantiv.
Adjectiv posesiv și Cazul vocativ · Adjectiv posesiv și Limba maghiară ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Cazul vocativ · Afix și Limba maghiară ·
Articol (dezambiguizare)
Termenul Articol se poate referi la.
Articol (dezambiguizare) și Cazul vocativ · Articol (dezambiguizare) și Limba maghiară ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Cazul vocativ · Atribut și Limba maghiară ·
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Caz (gramatică) și Cazul vocativ · Caz (gramatică) și Limba maghiară ·
Cazul nominativ
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p. 804.
Cazul nominativ și Cazul vocativ · Cazul nominativ și Limba maghiară ·
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Cazul vocativ și Consoană · Consoană și Limba maghiară ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cazul vocativ și Cuvânt · Cuvânt și Limba maghiară ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Cazul vocativ și Desinență · Desinență și Limba maghiară ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Cazul vocativ și Gen gramatical · Gen gramatical și Limba maghiară ·
Interjecție
În gramatica tradițională, interjecția este o parte de vorbire neflexibilă folosită de obicei exclamativ, care exprimă o senzație, un sentiment, o stare fizică sau sufletească, o manifestare de voință, un îndemn, o chemare etc.
Cazul vocativ și Interjecție · Interjecție și Limba maghiară ·
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Cazul vocativ și Limba engleză · Limba engleză și Limba maghiară ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Cazul vocativ și Limba franceză · Limba franceză și Limba maghiară ·
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Cazul vocativ și Limba latină · Limba latină și Limba maghiară ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Cazul vocativ și Limba română · Limba maghiară și Limba română ·
Limbi indo-europene
Limbi care nu sunt indo-europene. Distribuția limbilor indo-europene (IE) pe glob. Țările colorate în ''portocaliu'' ■ au o populație majoritară vorbitoare a unei limbi IE, iar țările colorate în ''galben'' ■ au doar minorități a căror limbă IE are statut oficial. În restul de țări, deși există populații semnificative de vorbitori ai unei limbi IE, aceasta nu are statut oficial. Limbile indo-europene Limbile indo-europene sunt o familie de limbi vorbite ca limbi materne de aproximativ jumătate din populația planetei, în special în Europa, nordul și sudul Asiei, cele 2 Americi și Australia, precum și pe arii însemnate din celelalte zone.
Cazul vocativ și Limbi indo-europene · Limba maghiară și Limbi indo-europene ·
Limbi romanice
Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.
Cazul vocativ și Limbi romanice · Limba maghiară și Limbi romanice ·
Limbi slave
Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croați, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei.
Cazul vocativ și Limbi slave · Limba maghiară și Limbi slave ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Cazul vocativ și Număr (gramatică) · Limba maghiară și Număr (gramatică) ·
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Cazul vocativ și Numeral · Limba maghiară și Numeral ·
Paradigmă (lingvistică)
În lingvistica tradițională, o paradigmă este un ansamblu de forme pe care le ia un morfem lexical combinat cu afixele pe care le poate primi.
Cazul vocativ și Paradigmă (lingvistică) · Limba maghiară și Paradigmă (lingvistică) ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Cazul vocativ și Persoană (gramatică) · Limba maghiară și Persoană (gramatică) ·
Pragmatică
Pragmatica este o ramură a lingvisticii, care analizează relația dintre semne și interpretarea lor.
Cazul vocativ și Pragmatică · Limba maghiară și Pragmatică ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Cazul vocativ și Propoziție gramaticală · Limba maghiară și Propoziție gramaticală ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Cazul vocativ și Sintaxă · Limba maghiară și Sintaxă ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Cazul vocativ și Substantiv · Limba maghiară și Substantiv ·
Topică
În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni.
Cazul vocativ și Topică · Limba maghiară și Topică ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Cazul vocativ și Limba maghiară
- Ceea ce au în comun cu Cazul vocativ și Limba maghiară
- Similarități între Cazul vocativ și Limba maghiară
Comparație între Cazul vocativ și Limba maghiară
Cazul vocativ are 62 de relații, în timp ce Limba maghiară are 187. Așa cum au în comun 29, indicele Jaccard este 11.65% = 29 / (62 + 187).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Cazul vocativ și Limba maghiară. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
