acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Formare de cuvinte și Rădăcină și radical (lingvistică)
Formare de cuvinte și Rădăcină și radical (lingvistică) au 23 lucruri în comun (în Uniunpedie): Afix, Împrumut (lingvistică), Compunere (lingvistică), Consoană, Cuvânt, Desinență, Fonetică, Gramatică, Indicativ, Interjecție, Lexic, Limba engleză, Limba engleză veche, Limba franceză, Limba maghiară, Limba română, Lingvistică, Morfem, Număr (gramatică), Persoană (gramatică), Prepoziție, Substantiv, Verb.
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Formare de cuvinte · Afix și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Împrumut (lingvistică)
În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58.
Împrumut (lingvistică) și Formare de cuvinte · Împrumut (lingvistică) și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Compunere (lingvistică)
În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.
Compunere (lingvistică) și Formare de cuvinte · Compunere (lingvistică) și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Consoană și Formare de cuvinte · Consoană și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Formare de cuvinte · Cuvânt și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinență și Formare de cuvinte · Desinență și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.
Fonetică și Formare de cuvinte · Fonetică și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Formare de cuvinte și Gramatică · Gramatică și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Formare de cuvinte și Indicativ · Indicativ și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Interjecție
În gramatica tradițională, interjecția este o parte de vorbire neflexibilă folosită de obicei exclamativ, care exprimă o senzație, un sentiment, o stare fizică sau sufletească, o manifestare de voință, un îndemn, o chemare etc.
Formare de cuvinte și Interjecție · Interjecție și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Formare de cuvinte și Lexic · Lexic și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Formare de cuvinte și Limba engleză · Limba engleză și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limba engleză veche
Engleza veche (sau anglo-saxonă) este o formă timpurie a limbii engleze, vorbită în părți ale Angliei și Scoției actuale între secolul V și secolul XII.
Formare de cuvinte și Limba engleză veche · Limba engleză veche și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Formare de cuvinte și Limba franceză · Limba franceză și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Formare de cuvinte și Limba maghiară · Limba maghiară și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Formare de cuvinte și Limba română · Limba română și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Lingvistică
Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.
Formare de cuvinte și Lingvistică · Lingvistică și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Morfem
În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.
Formare de cuvinte și Morfem · Morfem și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Formare de cuvinte și Număr (gramatică) · Număr (gramatică) și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Formare de cuvinte și Persoană (gramatică) · Persoană (gramatică) și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Formare de cuvinte și Prepoziție · Prepoziție și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Formare de cuvinte și Substantiv · Rădăcină și radical (lingvistică) și Substantiv ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Formare de cuvinte și Verb · Rădăcină și radical (lingvistică) și Verb ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Formare de cuvinte și Rădăcină și radical (lingvistică)
- Ceea ce au în comun cu Formare de cuvinte și Rădăcină și radical (lingvistică)
- Similarități între Formare de cuvinte și Rădăcină și radical (lingvistică)
Comparație între Formare de cuvinte și Rădăcină și radical (lingvistică)
Formare de cuvinte are 124 de relații, în timp ce Rădăcină și radical (lingvistică) are 71. Așa cum au în comun 23, indicele Jaccard este 11.79% = 23 / (124 + 71).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Formare de cuvinte și Rădăcină și radical (lingvistică). Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
