Cuprins
4 relaţii: Consoană, Consoană fricativă laterală, Consoană oclusivă, Fonetică.
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Vedea Consoană africată laterală și Consoană
Consoană fricativă laterală
În fonetică, o consoană se numește fricativă laterală (sau constrictivă laterală, spirantă laterală) dacă la pronunțarea sa canalul fonator se strîmtează astfel încît aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii.
Vedea Consoană africată laterală și Consoană fricativă laterală
Consoană oclusivă
Consoanele oclusive (sau explozive) sunt acele consoane pronunțate printr-o ocluzie a canalului fonator.
Vedea Consoană africată laterală și Consoană oclusivă
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p.