Cuprins
5 relaţii: Consoană, Consoană laterală, Consoană nazală bilabială, Consoană oclusivă alveolară surdă, Fonetică.
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Vedea Consoană centrală și Consoană
Consoană laterală
În fonetică, consoanele laterale sînt acele consoane articulate prin atingerea vîrfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori în timp ce fluxul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii sau numai printr-una din ele.
Vedea Consoană centrală și Consoană laterală
Consoană nazală bilabială
În fonetică, consoana nazală bilabială este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Vedea Consoană centrală și Consoană nazală bilabială
Consoană oclusivă alveolară surdă
În fonetică, consoana oclusivă alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi vorbite.
Vedea Consoană centrală și Consoană oclusivă alveolară surdă
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p.