Cuprins
24 relaţii: Accent grav, Alfabetul chirilic moldovenesc, Articol (gramatică), Dialect, Fonologie, Indo-arieni, Indo-europeni, Limba arabă, Limba armeană, Limba bulgară, Limba georgiană, Limba greacă, Limba hindi, Limba macedoneană, Limba punjabă, Limba romani, Limba română, Limba rusă, Limba sârbă, Limba turcă, Persană (dezambiguizare), Silabă, Substantiv, Vocală.
Accent grav
Accentul grav (`) este un semn diacritic folosit în grafierile mai multor limbii contemporane, precum catalană, franceză, italiană, portugheză, macedonean.
Vedea Gramatica limbii romani și Accent grav
Alfabetul chirilic moldovenesc
Alfabetul chirilic moldovenesc a fost folosit în Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (RASSM) începând cu din 1924 (cu o întrerupere între 1932-1938) și, ulterior, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM).
Vedea Gramatica limbii romani și Alfabetul chirilic moldovenesc
Articol (gramatică)
fără articole În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Gramatica limbii romani și Articol (gramatică)
Dialect
În lingvistică, termenul dialect (Iarțeva 1990, articolul „dialect”.Crystal 2008, pp. 142–143.. Acest înțeles dat termenului este propriu mai ales lingvisticii americaneBidu-Vrănceanu 1997, p. 162.. În alte lingvistici, cum sunt cea românească, cea franceză, cea germană sau cea maghiară, în mod curent, prin dialect se înțelege o varietate regională a limbiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p.
Vedea Gramatica limbii romani și Dialect
Fonologie
În lingvistică, termenul fonologie denumește, conform definiției Școlii lingvistice de la Praga, un grup de lingviști structuraliști care l-a impus, acea ramură care studiază fenomenele sonore din punctul de vedere al funcției acestora de a distinge sensuri într-o limbă dată, relațiile dintre aceste elemente distinctive și regulile după care pot fi combinate în cuvinte și propozițiiVachek 2003, 128.
Vedea Gramatica limbii romani și Fonologie
Indo-arieni
Indo-arienii cuprind o mare varietate de popoare care au în comun ramura indo-ariană (indică) a familiei de limbi indo-europene și indo-iraniene.
Vedea Gramatica limbii romani și Indo-arieni
Indo-europeni
Indo-europenii sunt vorbitorii limbilor indo-europene, o familie de limbi importantă din Eurasia.
Vedea Gramatica limbii romani și Indo-europeni
Limba arabă
Limba arabă (اللغة العربية al-luġatu al-‘arabiyya) este cea mai mare subramură, ca număr de vorbitori, aflată în uz, din cadrul familiei de limbi semitice.
Vedea Gramatica limbii romani și Limba arabă
Limba armeană
Limba armeană (în, cod ISO: hy) este o limbă indo-europeană vorbită majoritar în Armenia, în Republica Nagorno-Karabah și în regiunea Javakheti din sud-vestul Georgiei, dar și minoritar de diaspora armeană în multe state ale lumii, inclusiv în România.
Vedea Gramatica limbii romani și Limba armeană
Limba bulgară
Limba bulgară (български език, AFI) este o limbă indo-europeană, care aparține de ramura sudice a limbilor slave, împreună cu macedoneana, sârbo-croata și slovena.
Vedea Gramatica limbii romani și Limba bulgară
Limba georgiană
Limba georgiană (în) este limba oficială a Georgiei.
Vedea Gramatica limbii romani și Limba georgiană
Limba greacă
Greaca (Ελληνικά, citit simplificat /elini'ka/) este o limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începând cel puțin cu secolul XVII î.Hr..
Vedea Gramatica limbii romani și Limba greacă
Limba hindi
Limba hindi (în hindi: हिन्दी sau हिंदी; pronunție) este o limbă indo-europeană, ce este vorbită pe teritoriul Indiei și al mai multor țări.
Vedea Gramatica limbii romani și Limba hindi
Limba macedoneană
Limba macedoneană (македонски) este o limbă indo-europeană, membră a grupului sudic al limbilor slave, înrudită îndeaproape cu limba bulgară.
Vedea Gramatica limbii romani și Limba macedoneană
Limba punjabă
Punjaba este o limbă indo-europeană vorbită în India și Pakistan.
Vedea Gramatica limbii romani și Limba punjabă
Limba romani
Limba romă (numită și rromani sau țigănească; autonim: rromani ćhib) este limba vorbită de rromi.
Vedea Gramatica limbii romani și Limba romani
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Vedea Gramatica limbii romani și Limba română
Limba rusă
Limba rusă aparține grupului slav oriental al familiei de limbi indo-europene.
Vedea Gramatica limbii romani și Limba rusă
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Vedea Gramatica limbii romani și Limba sârbă
Limba turcă
Limba turcă este cea mai vorbită limbă turcică, cu 10–15 milioane de vorbitori nativi în sud-estul Europei (majoritatea în Tracia Răsăriteană) și 60–65 de milioane de vorbitori nativi în Asia de Vest (majoritatea în Anatolia).
Vedea Gramatica limbii romani și Limba turcă
Persană (dezambiguizare)
Persană poate avea mai multe sensuri.
Vedea Gramatica limbii romani și Persană (dezambiguizare)
Silabă
În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p.
Vedea Gramatica limbii romani și Silabă
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Vedea Gramatica limbii romani și Substantiv
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Vedea Gramatica limbii romani și Vocală