acces mai rapid decât browser-ul!
8 relaţii: Accelerație liniară, Câmp gravitațional, Fizică, Forță, Greutate, Limită legală de viteză, Punct material, Viteză liniară.
Accelerație liniară
tangent la traiectoria mișcării. '''fig.2 Componentele normale ale aceelerației unei mișcări curbilinii plane''' Vectorul accelerație momentană este legat de punctul material aflat în mișcare pe o traiectorie oarecare (în general curbiline) și este orientat spre interiorul curbei. Vectorul se poate descompune în două componente normale, numite și ''componentele intrinseci'' după direcția vectorului viteză, adică tangenta la traiectorie în punctul în care se află mobilul și pe direcția perpendiculară pe aceasta. ''Componenta tangențială'', \scriptstyle \vec a_t are același suport ca și vectorul viteză momentană, el produce variația valorii vitezei; compnenta normală, \scriptstyle \vec a_c, numită și ''accelerație centripetă'' are direcția razei de curbură locală a traiectoriei fiind orientată spre centrul de curbură, el are ca efect modificarea direcției vectorului viteză. În timpul mișcării, la orice moment de timp cele două componente sunt perpendiculare una pe cealaltă, putând să se modifice modulul lor. Accelerația liniară sau uzual: accelerație, notată de regulă prin simbolul \scriptstyle \vec a, este în fizică o mărime vectorială care reprezintă variația vectorului viteză liniară în unitatea de timp.
Nou!!: Viteză limită și Accelerație liniară · Vezi mai mult »
Câmp gravitațional
. În fizica teoretică, câmpul gravitațional este un câmp definit ca o deformare a spațiu-timpului determinat de particulele sau sistemele de particule (corpurile) care au masă, energie, impuls sau radiație cu o mărime fizică cantitativă nenulă.
Nou!!: Viteză limită și Câmp gravitațional · Vezi mai mult »
Fizică
În sensul acelor de ceasornic: un curcubeu, un laser, un balon cu aer cald, un titirez, efectele unei coliziuni lateral-frontale, orbitali atomici de hidrogen, o bombă termonucleară, un fulger și galaxii Fizica (din cuvântul grec antic: φυσική (ἐπιστήμη) phusikḗ (epistḗmē) care înseamnă cunoașterea naturii, din φύσις phúsis ce înseamnă natură),, este știința care studiază proprietățile și structura materiei,At the start of The Feynman Lectures on Physics, Richard Feynman offers the atomic hypothesis as the single most prolific scientific concept: "If, in some cataclysm, all scientific knowledge were to be destroyed one sentence what statement would contain the most information in the fewest words? I believe it is that all things are made up of atoms – little particles that move around in perpetual motion, attracting each other when they are a little distance apart, but repelling upon being squeezed into one another..." formele de mișcare ale acesteia, precum și transformările lor reciproce. Fizica este una dintre disciplinele fundamentale ale științei, iar scopul său principal este de a înțelege cum se comportă universul."Physics is one of the most fundamental of the sciences. Scientists of all disciplines use the ideas of physics, including chemists who study the structure of molecules, paleontologists who try to reconstruct how dinosaurs walked, and climatologists who study how human activities affect the atmosphere and oceans. Physics is also the foundation of all engineering and technology. No engineer could design a flat-screen TV, an interplanetary spacecraft, or even a better mousetrap without first understanding the basic laws of physics. (...) You will come to see physics as a towering achievement of the human intellect in its quest to understand our world and ourselves."Physics is an experimental science. Physicists observe the phenomena of nature and try to find patterns that relate these phenomena.""Physics is the study of your world and the world and universe around you." Oricum se pune problema, fizica este una dintre cele mai vechi discipline academice; prin intermediul unei subramuri ale sale, astronomia, ar putea fi cea mai veche. Uneori sinonimă cu filozofia, chimia și chiar unele ramuri ale matematicii și biologiei,de-a lungul ultimelor două milenii, fizica a devenit știință modernă începând cu secolul al XVII-lea, iar toate aceste discipline sunt considerate acum distincte, deși frontierele rămân greu de definit. Fizica este poate cea mai importantă știință a naturii deoarece cu ajutorul ei pot fi explicate în principiu orice alte fenomene întâlnite în alte științe ale naturii cum ar fi chimia sau biologia. Limitările sunt legate de incapacitatea noastră de a obține suficient de multe date experimentale, în cazul biologiei, ori de incapacitatea (până acum) sistemelor de calcul de a analiza dinamica moleculelor foarte complexe, în cazul chimiei. Descoperirile în fizică ajung de cele mai multe ori să fie folosite în sectorul tehnologic, și uneori influențează matematica sau filozofia. De exemplu, înțelegerea mai profundă a electromagnetismului a avut drept rezultat răspândirea aparatelor pe bază de curent electric - televizoare, computere, electrocasnice etc.; descoperirile din termodinamică au dus la dezvoltarea transportului motorizat; iar descoperirile din mecanică au dus la dezvoltarea calculului infinitezimal, chimiei cuantice și folosirii unor instrumente precum microscopul electronic în microbiologie. Astăzi, fizica este un subiect vast și foarte dezvoltat. Cercetarea este divizată în patru subdomenii: fizica materiei condensate; fizica atomică, moleculară și optică; fizica energiei înalte; fizica astronomică și astrofizică. Majoritatea fizicienilor se specializează în cercetare teoretică sau experimentală, prima ocupându-se de dezvoltarea noilor teorii, și a doua cu testarea experimentală a teoriilor și descoperirea unor noi fenomene. În ciuda descoperirilor importante din ultimele patru secole, există probleme deschise în fizică care așteaptă a fi rezolvate. De exemplu, cuantificarea gravitației este poate cea mai arzătoare dintre probleme și cu siguranță și cea mai dificilă. Odată cu elucidarea acestei probleme, fizicienii vor avea o imagine mult mai clară despre interacțiile din natură și cu siguranță multe dintre fenomenele și obiectele pe care le întâlnim în astrofizică, de exemplu găurile negre, își vor găsi explicația într-un mod natural.
Nou!!: Viteză limită și Fizică · Vezi mai mult »
Forță
gravitația, magnetismul, sau orice altceva care cauzează imprimarea de accelerație unei mase. În fizică, o forță este o mărime fizică ce exprimă cantitativ o acțiune care imprimă unui obiect cu masă o modificare de viteză, de direcție sau de formă (aspect).
Nou!!: Viteză limită și Forță · Vezi mai mult »
Greutate
În știință și inginerie, greutatea unui obiect este legată de forța care acționează asupra obiectului, fie datorită gravitației, fie unei forțe de reacție care îl ține pe loc.
Nou!!: Viteză limită și Greutate · Vezi mai mult »
Limită legală de viteză
În cadrul legislației rutiere a unei țări, limita legală de viteză este viteza maximă pe care o poate înregistra un vehicul pe un anumit tip de drum, astfel încât să fie asigurată siguranța circulației.
Nou!!: Viteză limită și Limită legală de viteză · Vezi mai mult »
Punct material
Coordonatele carteziene ale unui punct material: x, y, z.\vec r este vectorul de poziție. Un punct material este în fizică un model simplificat utilizat în studiul mișcării de translație a corpurilor.
Nou!!: Viteză limită și Punct material · Vezi mai mult »
Viteză liniară
Mărime fizică derivată, viteza, ca mărime scalară, se definește ca fiind distanța parcursă de un obiect (prin cuvântul "obiect" se înțelege un corp sau o particulă) într-un anumit interval de timp.
Nou!!: Viteză limită și Viteză liniară · Vezi mai mult »
