Similarități între Adjectiv și Verb copulativ
Adjectiv și Verb copulativ au 35 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adverb, Afix, Angela Bidu-Vrănceanu, Atribut, Categorie gramaticală, Cazul acuzativ, Cazul nominativ, Cuvânt, Diasistemul slav de centru-sud, Element predicativ suplimentar, Gen gramatical, Gerunziu, Gramatică, Limba bosniacă, Limba croată, Limba franceză, Limba maghiară, Limba muntenegreană, Limba română, Limba sârbă, Limba turcă, Limbă (comunicare), Mioara Avram, Morfologie (lingvistică), Număr (gramatică), Nume predicativ, Numeral, Participiu, Pronume, Recțiune, ..., Semantică, Sintaxă, Subordonare (gramatică), Substantiv, Verb. Extinde indicele (5 Mai Mult) »
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Adjectiv și Adverb · Adverb și Verb copulativ ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Adjectiv și Afix · Afix și Verb copulativ ·
Angela Bidu-Vrănceanu
Angela Vrănceanu (născută Bidu) este o specialistă în semantică, lexicologie, lingvistică teoretică și aplicată, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București.
Adjectiv și Angela Bidu-Vrănceanu · Angela Bidu-Vrănceanu și Verb copulativ ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Adjectiv și Atribut · Atribut și Verb copulativ ·
Categorie gramaticală
În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.
Adjectiv și Categorie gramaticală · Categorie gramaticală și Verb copulativ ·
Cazul acuzativ
În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Adjectiv și Cazul acuzativ · Cazul acuzativ și Verb copulativ ·
Cazul nominativ
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p. 804.
Adjectiv și Cazul nominativ · Cazul nominativ și Verb copulativ ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Adjectiv și Cuvânt · Cuvânt și Verb copulativ ·
Diasistemul slav de centru-sud
Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.
Adjectiv și Diasistemul slav de centru-sud · Diasistemul slav de centru-sud și Verb copulativ ·
Element predicativ suplimentar
În sintaxa tradițională a limbii române, termenul „element predicativ suplimentar” (EPS) denumește o parte secundară de propoziție considerată cu dublă subordonare, față de un verb sau față de o interjecție predicativă, pe de o parte, și față de un substantiv sau pronume cu diverse funcții, pe de altă parte.
Adjectiv și Element predicativ suplimentar · Element predicativ suplimentar și Verb copulativ ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Adjectiv și Gen gramatical · Gen gramatical și Verb copulativ ·
Gerunziu
În structura morfologică a unor limbi, gerunziul este o formă verbală nepersonală inclusă de tradiția unor gramatici, cum este cea română sau cea franceză, printre moduriBidu-Vrănceanu et al., p. 220.
Adjectiv și Gerunziu · Gerunziu și Verb copulativ ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Adjectiv și Gramatică · Gramatică și Verb copulativ ·
Limba bosniacă
Limba bosniacă (bosanski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de bosniaci.
Adjectiv și Limba bosniacă · Limba bosniacă și Verb copulativ ·
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Adjectiv și Limba croată · Limba croată și Verb copulativ ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Adjectiv și Limba franceză · Limba franceză și Verb copulativ ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Adjectiv și Limba maghiară · Limba maghiară și Verb copulativ ·
Limba muntenegreană
Limba muntenegreană (crnogorski jezik, црногорски језик) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni.
Adjectiv și Limba muntenegreană · Limba muntenegreană și Verb copulativ ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Adjectiv și Limba română · Limba română și Verb copulativ ·
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Adjectiv și Limba sârbă · Limba sârbă și Verb copulativ ·
Limba turcă
Limba turcă este cea mai vorbită limbă turcică, cu 10–15 milioane de vorbitori nativi în sud-estul Europei (majoritatea în Tracia Răsăriteană) și 60–65 de milioane de vorbitori nativi în Asia de Vest (majoritatea în Anatolia).
Adjectiv și Limba turcă · Limba turcă și Verb copulativ ·
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Adjectiv și Limbă (comunicare) · Limbă (comunicare) și Verb copulativ ·
Mioara Avram
Mioara Avram (n. 4 februarie 1932, Tulcea, d. 12 iulie 2004, București) a fost o lingvistă română.
Adjectiv și Mioara Avram · Mioara Avram și Verb copulativ ·
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Adjectiv și Morfologie (lingvistică) · Morfologie (lingvistică) și Verb copulativ ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Adjectiv și Număr (gramatică) · Număr (gramatică) și Verb copulativ ·
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Adjectiv și Nume predicativ · Nume predicativ și Verb copulativ ·
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Adjectiv și Numeral · Numeral și Verb copulativ ·
Participiu
În gramatica tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale.
Adjectiv și Participiu · Participiu și Verb copulativ ·
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.
Adjectiv și Pronume · Pronume și Verb copulativ ·
Recțiune
În gramatica tradițională, recțiunea este, în unele limbi, un proces prin care, într-un raport sintactic de subordonare, un cuvânt (numit regent) impune altui cuvânt, subordonat, un anumit mijloc de realizare a raportului.
Adjectiv și Recțiune · Recțiune și Verb copulativ ·
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Adjectiv și Semantică · Semantică și Verb copulativ ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Adjectiv și Sintaxă · Sintaxă și Verb copulativ ·
Subordonare (gramatică)
În gramatică, subordonarea este unul dintre raporturile sintactice.
Adjectiv și Subordonare (gramatică) · Subordonare (gramatică) și Verb copulativ ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Adjectiv și Substantiv · Substantiv și Verb copulativ ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Adjectiv și Verb copulativ
- Ceea ce au în comun cu Adjectiv și Verb copulativ
- Similarități între Adjectiv și Verb copulativ
Comparație între Adjectiv și Verb copulativ
Adjectiv are 81 de relații, în timp ce Verb copulativ are 87. Așa cum au în comun 35, indicele Jaccard este 20.83% = 35 / (81 + 87).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Adjectiv și Verb copulativ. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: