Similarități între Caz (gramatică) și Parte de propoziție
Caz (gramatică) și Parte de propoziție au 38 lucruri în comun (în Uniunpedie): Apoziție, Atribut, Categorie gramaticală, Cazul vocativ, Complement circumstanțial, Complement direct, Complement indirect, Context (lingvistică), Cuvânt, Declinare, Desinență, Gen gramatical, Gramatică, Lexic, Limba franceză, Limba maghiară, Limba română, Limbă (comunicare), Limbă aglutinantă, Limbă flexionară, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Morfologie (lingvistică), Număr (gramatică), Numeral, Parte de vorbire, Persoană (gramatică), Postpoziție, Prepoziție, Pronume personal, ..., Propoziție gramaticală, Recțiune, Semantică, Sintaxă, Subiect (gramatică), Subordonare (gramatică), Substantiv, Verb. Extinde indicele (8 Mai Mult) »
Apoziție
În gramatică, termenul „apoziție” (de la cuvântul latinesc appŏsĭtĭo „adăugare”) are interpretări diferite la diferiți autoriDubois 2002, p. 46.
Apoziție și Caz (gramatică) · Apoziție și Parte de propoziție ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Caz (gramatică) · Atribut și Parte de propoziție ·
Categorie gramaticală
În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.
Categorie gramaticală și Caz (gramatică) · Categorie gramaticală și Parte de propoziție ·
Cazul vocativ
În gramatica unor limbi flexionare, vocativul (din cuvântul latinesc vocativus, la rândul său din verbul vocare „a chema”) este cazul gramatical al adresării directe, caracterizat prin intonație specifică, marcată uneori în scris prin semnul exclamării, și prin pauze care izolează cuvântul sau grupul de cuvinte la acest caz, marcate în scris prin virgulă/virgule când este în cadrul unei propozițiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Caz (gramatică) și Cazul vocativ · Cazul vocativ și Parte de propoziție ·
Complement circumstanțial
În sintaxa tradițională, complementul circumstanțial (prescurtat CC) este o specie de complement format dintr-un ansamblu eterogen de subspecii definite în primul rând semanticBidu-Vrănceanu 1997, p. 101.
Caz (gramatică) și Complement circumstanțial · Complement circumstanțial și Parte de propoziție ·
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Caz (gramatică) și Complement direct · Complement direct și Parte de propoziție ·
Complement indirect
În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.
Caz (gramatică) și Complement indirect · Complement indirect și Parte de propoziție ·
Context (lingvistică)
Termenul context se referă la origine la textul scris.
Caz (gramatică) și Context (lingvistică) · Context (lingvistică) și Parte de propoziție ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Caz (gramatică) și Cuvânt · Cuvânt și Parte de propoziție ·
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Caz (gramatică) și Declinare · Declinare și Parte de propoziție ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Caz (gramatică) și Desinență · Desinență și Parte de propoziție ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Caz (gramatică) și Gen gramatical · Gen gramatical și Parte de propoziție ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Caz (gramatică) și Gramatică · Gramatică și Parte de propoziție ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Caz (gramatică) și Lexic · Lexic și Parte de propoziție ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Caz (gramatică) și Limba franceză · Limba franceză și Parte de propoziție ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Caz (gramatică) și Limba maghiară · Limba maghiară și Parte de propoziție ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Caz (gramatică) și Limba română · Limba română și Parte de propoziție ·
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Caz (gramatică) și Limbă (comunicare) · Limbă (comunicare) și Parte de propoziție ·
Limbă aglutinantă
În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă aglutinantă”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, pornind de la verbul latinesc agglutinare „a lipi laolaltă”, desemnează o limbă în care, pentru a exprima raporturile gramaticale, la rădăcina cuvintelor se adaugă afixe distincte.
Caz (gramatică) și Limbă aglutinantă · Limbă aglutinantă și Parte de propoziție ·
Limbă flexionară
În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă flexionară”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, desemnează o limbă în care cuvintele sunt dificil de segmentat în morfemele pe care le conținKálmán și Trón 2007, p. 84.
Caz (gramatică) și Limbă flexionară · Limbă flexionară și Parte de propoziție ·
Mihai Eminescu
Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat, în general, ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română.
Caz (gramatică) și Mihai Eminescu · Mihai Eminescu și Parte de propoziție ·
Mihail Sadoveanu
Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și politician român, unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani.
Caz (gramatică) și Mihail Sadoveanu · Mihail Sadoveanu și Parte de propoziție ·
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Caz (gramatică) și Morfologie (lingvistică) · Morfologie (lingvistică) și Parte de propoziție ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Caz (gramatică) și Număr (gramatică) · Număr (gramatică) și Parte de propoziție ·
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Caz (gramatică) și Numeral · Numeral și Parte de propoziție ·
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Caz (gramatică) și Parte de vorbire · Parte de propoziție și Parte de vorbire ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Caz (gramatică) și Persoană (gramatică) · Parte de propoziție și Persoană (gramatică) ·
Postpoziție
În gramatică, postpoziția este un cuvânt gramatical (numit și funcțional) propriu unor limbi, care este plasat după un cuvânt parte de vorbire nominală (substantiv, pronume), pentru a forma cu acesta un complement pe care îl leagă de verbul său regent.
Caz (gramatică) și Postpoziție · Parte de propoziție și Postpoziție ·
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Caz (gramatică) și Prepoziție · Parte de propoziție și Prepoziție ·
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Caz (gramatică) și Pronume personal · Parte de propoziție și Pronume personal ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Caz (gramatică) și Propoziție gramaticală · Parte de propoziție și Propoziție gramaticală ·
Recțiune
În gramatica tradițională, recțiunea este, în unele limbi, un proces prin care, într-un raport sintactic de subordonare, un cuvânt (numit regent) impune altui cuvânt, subordonat, un anumit mijloc de realizare a raportului.
Caz (gramatică) și Recțiune · Parte de propoziție și Recțiune ·
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Caz (gramatică) și Semantică · Parte de propoziție și Semantică ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Caz (gramatică) și Sintaxă · Parte de propoziție și Sintaxă ·
Subiect (gramatică)
În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Caz (gramatică) și Subiect (gramatică) · Parte de propoziție și Subiect (gramatică) ·
Subordonare (gramatică)
În gramatică, subordonarea este unul dintre raporturile sintactice.
Caz (gramatică) și Subordonare (gramatică) · Parte de propoziție și Subordonare (gramatică) ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Caz (gramatică) și Substantiv · Parte de propoziție și Substantiv ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Caz (gramatică) și Parte de propoziție
- Ceea ce au în comun cu Caz (gramatică) și Parte de propoziție
- Similarități între Caz (gramatică) și Parte de propoziție
Comparație între Caz (gramatică) și Parte de propoziție
Caz (gramatică) are 81 de relații, în timp ce Parte de propoziție are 69. Așa cum au în comun 38, indicele Jaccard este 25.33% = 38 / (81 + 69).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Caz (gramatică) și Parte de propoziție. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: