acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Glosar de lingvistică și Silabă
Glosar de lingvistică și Silabă au 33 lucruri în comun (în Uniunpedie): Accent, Afix, Consoană, Consoană africată, Consoană fricativă, Cuvânt, Derivare (lingvistică), Determinant (gramatică), Diftong, Etimologie, Fonetică, Fonologie, Gramatică, Lexic, Limba cehă, Limba croată, Limba engleză, Limba franceză, Limba maghiară, Limba română, Limba spaniolă, Limbă (comunicare), Lingvistică, Morfologie (lingvistică), Ortografie, Pronume, Pronunție, Psihologie, Semivocală, Sunet (fonetică), ..., Vocală, Vocea umană, Vorbire. Extinde indicele (3 Mai Mult) »
Accent
În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.
Accent și Glosar de lingvistică · Accent și Silabă ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Glosar de lingvistică · Afix și Silabă ·
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Consoană și Glosar de lingvistică · Consoană și Silabă ·
Consoană africată
În fonetică, o consoană se numește africată sau semioclusivă dacă începe ca o consoană oclusivă prin blocarea fluxului de aer din canalul fonator și se termină ca o consoană fricativă prin eliberarea parțială și de obicei șuierătoare a aerului.
Consoană africată și Glosar de lingvistică · Consoană africată și Silabă ·
Consoană fricativă
În fonetică, o consoană se numește fricativă (sau constrictivă, spirantă) dacă la pronunțarea sa canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii.
Consoană fricativă și Glosar de lingvistică · Consoană fricativă și Silabă ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Glosar de lingvistică · Cuvânt și Silabă ·
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.
Derivare (lingvistică) și Glosar de lingvistică · Derivare (lingvistică) și Silabă ·
Determinant (gramatică)
În gramatică, conform unei definiții generale, un determinant este un termen subordonat altui termen, numit „determinat” sau „regent”, în cadrul unui raport sintactic.
Determinant (gramatică) și Glosar de lingvistică · Determinant (gramatică) și Silabă ·
Diftong
În fonetica tradițională, după unii autori, diftongul este ansamblul a două vocale pronunțate în aceeași silabă.
Diftong și Glosar de lingvistică · Diftong și Silabă ·
Etimologie
Etimologia este o ramură complexă a lingvisticii, care se ocupă cu originea și evoluția formală și semantică a cuvintelor unei limbi, precum și cu relația lor cu cuvinte de aceeași origine din diferite alte limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 191-192.
Etimologie și Glosar de lingvistică · Etimologie și Silabă ·
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.
Fonetică și Glosar de lingvistică · Fonetică și Silabă ·
Fonologie
În lingvistică, termenul fonologie denumește, conform definiției Școlii lingvistice de la Praga, un grup de lingviști structuraliști care l-a impus, acea ramură care studiază fenomenele sonore din punctul de vedere al funcției acestora de a distinge sensuri într-o limbă dată, relațiile dintre aceste elemente distinctive și regulile după care pot fi combinate în cuvinte și propozițiiVachek 2003, 128.
Fonologie și Glosar de lingvistică · Fonologie și Silabă ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Glosar de lingvistică și Gramatică · Gramatică și Silabă ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Glosar de lingvistică și Lexic · Lexic și Silabă ·
Limba cehă
Limba cehă (čeština) este o limbă din grupul limbilor slave de vest.
Glosar de lingvistică și Limba cehă · Limba cehă și Silabă ·
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Glosar de lingvistică și Limba croată · Limba croată și Silabă ·
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Glosar de lingvistică și Limba engleză · Limba engleză și Silabă ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Glosar de lingvistică și Limba franceză · Limba franceză și Silabă ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Glosar de lingvistică și Limba maghiară · Limba maghiară și Silabă ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Glosar de lingvistică și Limba română · Limba română și Silabă ·
Limba spaniolă
Limba spaniolă (español), numită uneori și limba castiliană (castellano), este o limbă romanică din subgrupul iberic.
Glosar de lingvistică și Limba spaniolă · Limba spaniolă și Silabă ·
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Glosar de lingvistică și Limbă (comunicare) · Limbă (comunicare) și Silabă ·
Lingvistică
Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.
Glosar de lingvistică și Lingvistică · Lingvistică și Silabă ·
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Glosar de lingvistică și Morfologie (lingvistică) · Morfologie (lingvistică) și Silabă ·
Ortografie
În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp. 668–673., la început a diverși cărturari, apoi a unor lingviști, fiind un fapt nu numai lingvistic, ci și social și culturalBarić 1997, pp.65–66.. Ea răspunde cerinței firești a colectivității lingvistice de a avea repere comune standardizate în scrierea limbii, fixate în lucrări de specialitate (îndreptare, dicționare, manuale etc.). Se bazează pe realitatea limbii, dar și pe diverși factori extralingvistici: istorici, religioși, politici etc.. Ortografia tinde să creeze norme cât mai unitare, dar nu o poate face conform unui singur principiu, ci este nevoită să aplice mai multe, care sunt contradictorii. De aceea, normele ei nu corespund în întregime limbii vorbite în mod real, ci sunt convenționale. Totodată, limba fiind în continuă evoluție, ortografia rămâne mereu în urma ei. Aceasta se observă mai ales în limbile cu o tradiție a culturii scrise relativ veche, precum franceza, engleza, irlandeza, tibetana, germana, greaca etc. După unii lingviști, din cauza caracteristicilor sale, spre deosebire de lingvistică, ortografia nu poate fi considerată științifică, deoarece nu se ocupă cu ceea ce există, ca știința, ci cu ceea ce creatorii ei consideră că ar trebui să fie.
Glosar de lingvistică și Ortografie · Ortografie și Silabă ·
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.
Glosar de lingvistică și Pronume · Pronume și Silabă ·
Pronunție
În fonetică, termenii pronunție, pronunțare și rostire au două sensuri principale.
Glosar de lingvistică și Pronunție · Pronunție și Silabă ·
Psihologie
Psihologia (din limba greacă: ψυχή psyché.
Glosar de lingvistică și Psihologie · Psihologie și Silabă ·
Semivocală
În fonetică și în fonologie, termenul semivocală denumește un tip de sunet intermediar între consoană și vocală, care prezintă trăsături și ale uneia, și ale celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, p. 440.
Glosar de lingvistică și Semivocală · Semivocală și Silabă ·
Sunet (fonetică)
În fonetică, un sunet este un fenomen acustic (vezi articolul Sunet) articulat, adică pronunțat deslușit prin mișcarea organelor care îl emit în limbajul uman, și este receptat în procesul de comunicare ca cel mai mic segment discret perceptibil al fluxului vorbiriiBidu-Vrănceanu 1997, p. 493.
Glosar de lingvistică și Sunet (fonetică) · Silabă și Sunet (fonetică) ·
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Glosar de lingvistică și Vocală · Silabă și Vocală ·
Vocea umană
Vocea umană este sunetul natural creat de corzile vocale ale omului, și modulat în gât, gură și cavitățile nazale.
Glosar de lingvistică și Vocea umană · Silabă și Vocea umană ·
Vorbire
Vorbirea este o formă vocalizată de comunicare umană.
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Glosar de lingvistică și Silabă
- Ceea ce au în comun cu Glosar de lingvistică și Silabă
- Similarități între Glosar de lingvistică și Silabă
Comparație între Glosar de lingvistică și Silabă
Glosar de lingvistică are 626 de relații, în timp ce Silabă are 49. Așa cum au în comun 33, indicele Jaccard este 4.89% = 33 / (626 + 49).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Glosar de lingvistică și Silabă. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
