Lucrăm pentru a restaura aplicația Unionpedia în Google Play Store
🌟Am simplificat designul nostru pentru o navigare mai bună!
Instagram Facebook X LinkedIn

Interjecție și Onomatopee

Comenzi rapide: Diferențele, Similarități, Jaccard Similitudine Coeficient, Bibliografie.

Diferența între Interjecție și Onomatopee

Interjecție vs. Onomatopee

În gramatica tradițională, interjecția este o parte de vorbire neflexibilă folosită de obicei exclamativ, care exprimă o senzație, un sentiment, o stare fizică sau sufletească, o manifestare de voință, un îndemn, o chemare etc. Onomatopeea este un cuvânt care, prin elementele sale sonore, imită cu aproximație un sunet sau un zgomotConstantinescu-Dobridor 1980, p. 306.

Similarități între Interjecție și Onomatopee

Interjecție și Onomatopee au 27 lucruri în comun (în Uniunpedie): Barbu Ștefănescu Delavrancea, Complement direct, Conversiune (lingvistică), Cuvânt, Cuvintele propoziții în limba maghiară, Derivare (lingvistică), Dicționar, Fonologie, Gramatică, Limba bulgară, Limba croată, Limba franceză, Limba italiană, Limba maghiară, Limba română, Limba sârbă, Limba turcă, Limbă (comunicare), Listă de interjecții românești, Parte de vorbire, Predicat, Propoziție gramaticală, Sinonim, Sintaxă, Subiect (dezambiguizare), Substantiv, Verb.

Barbu Ștefănescu Delavrancea

Barbu Ștefănescu Delavrancea a fost un scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al Bucureștilor.

Barbu Ștefănescu Delavrancea și Interjecție · Barbu Ștefănescu Delavrancea și Onomatopee · Vezi mai mult »

Complement direct

În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.

Complement direct și Interjecție · Complement direct și Onomatopee · Vezi mai mult »

Conversiune (lingvistică)

În lingvistică, termenul conversiune denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, prin care un cuvânt trece dintr-o clasă lexico-gramaticală în alta, adică devine altă parte de vorbireConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Conversiune (lingvistică) și Interjecție · Conversiune (lingvistică) și Onomatopee · Vezi mai mult »

Cuvânt

În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.

Cuvânt și Interjecție · Cuvânt și Onomatopee · Vezi mai mult »

Cuvintele propoziții în limba maghiară

Cuvintele propoziții sunt considerate, în gramaticile limbii maghiare, acele cuvinte (în afară de verbe) ce se caracterizează prin faptul că pot constitui singure o propoziție neanalizabilă.

Cuvintele propoziții în limba maghiară și Interjecție · Cuvintele propoziții în limba maghiară și Onomatopee · Vezi mai mult »

Derivare (lingvistică)

În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.

Derivare (lingvistică) și Interjecție · Derivare (lingvistică) și Onomatopee · Vezi mai mult »

Dicționar

Dicționar de latină în mai multe volume Un dicționar sau lexicon este o lucrare lexicografică care cuprinde o parte semnificativă dintre cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu al științei, literaturii, artei etc., așezate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică), având în general definiția sensurilor cuvântului împreună cu pronunție, etimologie și alte informații, sau o listă de cuvinte însoțite de traducerile lor într-o altă limbă.

Dicționar și Interjecție · Dicționar și Onomatopee · Vezi mai mult »

Fonologie

În lingvistică, termenul fonologie denumește, conform definiției Școlii lingvistice de la Praga, un grup de lingviști structuraliști care l-a impus, acea ramură care studiază fenomenele sonore din punctul de vedere al funcției acestora de a distinge sensuri într-o limbă dată, relațiile dintre aceste elemente distinctive și regulile după care pot fi combinate în cuvinte și propozițiiVachek 2003, 128.

Fonologie și Interjecție · Fonologie și Onomatopee · Vezi mai mult »

Gramatică

Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.

Gramatică și Interjecție · Gramatică și Onomatopee · Vezi mai mult »

Limba bulgară

Limba bulgară (български език, AFI) este o limbă indo-europeană, care aparține de ramura sudice a limbilor slave, împreună cu macedoneana, sârbo-croata și slovena.

Interjecție și Limba bulgară · Limba bulgară și Onomatopee · Vezi mai mult »

Limba croată

Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.

Interjecție și Limba croată · Limba croată și Onomatopee · Vezi mai mult »

Limba franceză

Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.

Interjecție și Limba franceză · Limba franceză și Onomatopee · Vezi mai mult »

Limba italiană

Limba italiană (lingua italiana) este o limbă romanică din subgrupul italo-dalmat vorbită de aproximativ 62 de milioane de oameni, din care majoritatea locuiesc în Italia.

Interjecție și Limba italiană · Limba italiană și Onomatopee · Vezi mai mult »

Limba maghiară

Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.

Interjecție și Limba maghiară · Limba maghiară și Onomatopee · Vezi mai mult »

Limba română

Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.

Interjecție și Limba română · Limba română și Onomatopee · Vezi mai mult »

Limba sârbă

limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.

Interjecție și Limba sârbă · Limba sârbă și Onomatopee · Vezi mai mult »

Limba turcă

Limba turcă este cea mai vorbită limbă turcică, cu 10–15 milioane de vorbitori nativi în sud-estul Europei (majoritatea în Tracia Răsăriteană) și 60–65 de milioane de vorbitori nativi în Asia de Vest (majoritatea în Anatolia).

Interjecție și Limba turcă · Limba turcă și Onomatopee · Vezi mai mult »

Limbă (comunicare)

Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.

Interjecție și Limbă (comunicare) · Limbă (comunicare) și Onomatopee · Vezi mai mult »

Listă de interjecții românești

Aceasta este o listă de interjecții din limba română.

Interjecție și Listă de interjecții românești · Listă de interjecții românești și Onomatopee · Vezi mai mult »

Parte de vorbire

În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Interjecție și Parte de vorbire · Onomatopee și Parte de vorbire · Vezi mai mult »

Predicat

În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.

Interjecție și Predicat · Onomatopee și Predicat · Vezi mai mult »

Propoziție gramaticală

Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.

Interjecție și Propoziție gramaticală · Onomatopee și Propoziție gramaticală · Vezi mai mult »

Sinonim

În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.

Interjecție și Sinonim · Onomatopee și Sinonim · Vezi mai mult »

Sintaxă

În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.

Interjecție și Sintaxă · Onomatopee și Sintaxă · Vezi mai mult »

Subiect (dezambiguizare)

Cuvântul subiect are două sensuri principale: 1.

Interjecție și Subiect (dezambiguizare) · Onomatopee și Subiect (dezambiguizare) · Vezi mai mult »

Substantiv

În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.

Interjecție și Substantiv · Onomatopee și Substantiv · Vezi mai mult »

Verb

În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.

Interjecție și Verb · Onomatopee și Verb · Vezi mai mult »

Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări

Comparație între Interjecție și Onomatopee

Interjecție are 60 de relații, în timp ce Onomatopee are 60. Așa cum au în comun 27, indicele Jaccard este 22.50% = 27 / (60 + 60).

Bibliografie

Acest articol arată relația dintre Interjecție și Onomatopee. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: