Lucrăm pentru a restaura aplicația Unionpedia în Google Play Store
De ieșirePrimite
🌟Am simplificat designul nostru pentru o navigare mai bună!
Instagram Facebook X LinkedIn

Limba latină

Index Limba latină

Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.

Cuprins

  1. 135 relaţii: Accent, Adjectiv, Adolf Armbruster, Africa Nordică, Alexandru Duțu, Alfabetul etrusc, Alfabetul grec, Alfabetul latin, Anatolia, Anglia romană, Anglo-saxoni, Antichitatea, Antoine de Saint-Exupéry, Arhaism, Armata romană, Asterix, Biblia, Biblia vulgata, Biserica Latină, Bruxelles, Caz (gramatică), Cazul ablativ, Cazul acuzativ, Cazul dativ, Cazul genitiv, Cazul locativ, Cazul nominativ, Cazul vocativ, Colosseum, Conjugare, Consoană, Constelație, Dacoromână, Dante Alighieri, Declinare, Declinul și căderea Imperiului Roman de Apus, Drept roman, Dunărea, Erasmus din Rotterdam, Ethnologue, Europa de Vest, Evul Mediu, Evul Mediu Timpuriu, Florența, Francesco Petrarca, Franța, Gen gramatical, Germania, Guido d'Arezzo, Harry Potter, ... Extinde indicele (85 Mai Mult) »

  2. Limbi ale Vaticanului
  3. Limbi flexionare
  4. Limbi vorbite în Italia
  5. Limbi vorbite în România
  6. Limbi vorbite în Spania

Accent

În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.

Vedea Limba latină și Accent

Adjectiv

În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p.

Vedea Limba latină și Adjectiv

Adolf Armbruster

Adolf Armbruster (n. 7 decembrie 1941, Tălmaciu – d. 8 martie 2001, Vălenii de Munte) a fost un istoric sas.

Vedea Limba latină și Adolf Armbruster

Africa Nordică

Africa Nordică geografică Africa de Nord sau Africa Nordică este regiunea cea mai de nord a continentului african, separată de Deșertul Sahara de către Africa Subsahariană.

Vedea Limba latină și Africa Nordică

Alexandru Duțu

Alexandru Duțu a fost un istoric român, cercetător al istoriei sud-estului european (îndeosebi secolele XVI-XIX), al istoriei ideilor și mentalităților, specialist în literatură comparată și teolog ortodox.

Vedea Limba latină și Alexandru Duțu

Alfabetul etrusc

Alfabetul etrusc sau scrierea italică veche este un termen care se referă la un sistem de alfabete dispărute deja, care fusese utilizate pe Peninsula Italică în vremurile antice pentru diferite limbi indo-europene (predominant cele italice) și cele non-indo-europene (ex. Limba etruscă).

Vedea Limba latină și Alfabetul etrusc

Alfabetul grec

Alfabetul grec este o culegere a celor 24 de litere folosite pentru a scrie în limba greacă din secolul VIII î.Hr. până astăzi.

Vedea Limba latină și Alfabetul grec

Alfabetul latin

right Alfabetul latin, cunoscut și ca alfabetul roman, este un sistem de scriere folosit prima dată de către romani, ca să scrie în latină.

Vedea Limba latină și Alfabetul latin

Anatolia

Anatolia se află la est de Bosfor, între Marea Neagră și Mediterană. Anatolia (în turcă: "Anadolu", în greacă: "Aνατολή" Αnatolē sau Ανατολία Anatolía) sau Asia Mică este o regiune a Asiei de Sud-Vest care astăzi corespunde cu partea asiatică a Turciei, însă nu cu partea europeană, Rumelia.

Vedea Limba latină și Anatolia

Anglia romană

Când Roma a trebuit sa retragă una dintre legiunile sale din Britannia, porțiunea de cca.

Vedea Limba latină și Anglia romană

Anglo-saxoni

Replică a unui coif ceremonial descoperit la Sutton Hoo Anglo-saxoni este un termen folosit pentru a descrie triburile germanice ce s-au așezat în Marea Britanie prin secolul al V-lea d.C.; aici, cultura lor a fost influențată de populația autohtonă celtă și britano-romană.

Vedea Limba latină și Anglo-saxoni

Antichitatea

Antichitatea este epoca istorică de la inventarea scrierii și începutul înregistrărilor istorice până la debutul Evului Mediu.

Vedea Limba latină și Antichitatea

Antoine de Saint-Exupéry

Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry a fost un poet, jurnalist, aristocrat, romancier și eseist francez, aviator căzut pe frontul antifascist.

Vedea Limba latină și Antoine de Saint-Exupéry

Arhaism

În lingvistică, termenul arhaism.

Vedea Limba latină și Arhaism

Armata romană

atelierului monetar roman de la Sirmium, azi Sremska Mitrovica. Armata romană (în) este termenul generic pentru forțele armate terestre ale Regatului Romei (până în 500 î.Hr.), Republicii Romane (500 î.Hr. - 31 î.Hr.), Imperiului Roman (31 î.Hr. - 476 d.Hr.) și ale Imperiului Roman de răsărit (Βασιλεία τῶν Ῥωμαίων, prescurtat Ῥωμανία (Romania), supranumit din sec.

Vedea Limba latină și Armata romană

Asterix

Sigla Pictură murală la Bruxelles Asterix (în original: Astérix le Gaulois) este titlul unui ciclu de benzi desenate al căror autori sunt René Goscinny (1926 - 1977) (scenariul) și Albert Uderzo (1927 - 2020) (desenele și, după moartea lui Goscinny, și scenariul).

Vedea Limba latină și Asterix

Biblia

Biblia - prima ediție tipărită (Gutenberg, 1455) Biblia din anul 1866 Biblia (din limba greacă βιβλίον, plural βιβλία - cărți) se referă la Scripturile sacre din iudaism și creștinism.

Vedea Limba latină și Biblia

Biblia vulgata

''Vulgata Sixtina'' Biblia vulgata sau Vulgata este o versiune a Bibliei (Vechiul Testament și Noul Testament), tradusă în limba latină.

Vedea Limba latină și Biblia vulgata

Biserica Latină

Biserica Latină sau Biserica Romei (în sau Ecclesia Latina) este partea Bisericii Catolice care folosește ritul latin.

Vedea Limba latină și Biserica Latină

Bruxelles

Bruxelles (valonă: Brussele) este capitala Belgiei, sediul guvernului și parlamentului federal, precum și a mai multor entități federale: Regiunea Capitalei Bruxelles, Regiunea Flandra și comunitățile franceză și flamandă.

Vedea Limba latină și Bruxelles

Caz (gramatică)

În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Vedea Limba latină și Caz (gramatică)

Cazul ablativ

În lingvistică, ablativul este cazul complementelor circumstanțiale.

Vedea Limba latină și Cazul ablativ

Cazul acuzativ

În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Vedea Limba latină și Cazul acuzativ

Cazul dativ

În morfologia unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da”Bussmann 1998, p. 273.) este un caz gramatical (ex. I-am dat colegei tale cărțile de spaniolă).

Vedea Limba latină și Cazul dativ

Cazul genitiv

În gramatică, genitivul este un caz care exprimă, în sensul cel mai larg, faptul că un obiect (în sens larg) este în raport cu alt obiectČirgić 2010, p. 184 (gramatică muntenegreană).

Vedea Limba latină și Cazul genitiv

Cazul locativ

Locativul este un caz al flexiunii nominale, adică al declinării în limba proto-indo-europeană, care arăta locul unde se săvârșește acțiunea verbului.

Vedea Limba latină și Cazul locativ

Cazul nominativ

În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p.

Vedea Limba latină și Cazul nominativ

Cazul vocativ

În gramatica unor limbi flexionare, vocativul (din cuvântul latinesc vocativus, la rândul său din verbul vocare „a chema”) este cazul gramatical al adresării directe, caracterizat prin intonație specifică, marcată uneori în scris prin semnul exclamării, și prin pauze care izolează cuvântul sau grupul de cuvinte la acest caz, marcate în scris prin virgulă/virgule când este în cadrul unei propozițiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Vedea Limba latină și Cazul vocativ

Colosseum

Colosseumul este un monument istoric și turistic aflat în centrul Romei vizitat de foarte mulți turiști din toată lumea.

Vedea Limba latină și Colosseum

Conjugare

viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.

Vedea Limba latină și Conjugare

Consoană

O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.

Vedea Limba latină și Consoană

Constelație

O reprezentare a cerului austral din 1661 O constelație este una dintre cele 88 de zone în care este împărțită bolta sau sfera cerească, uneori făcându-se referire doar la o grupare aparentă de stele, care, unite printr-o linie imaginară, se aseamănă cu un anumit obiect, animal, zeu etc.

Vedea Limba latină și Constelație

Dacoromână

Răspândirea celor patru dialecte ale românei. Dacoromâna este reprezentată prin culoarea verde. Numele are sensul de „româna vorbită în fosta Dacia”, prefixul daco- având sens geografic, și nu etnic.

Vedea Limba latină și Dacoromână

Dante Alighieri

''Dante și Beatrice în grădină'', 1903, lucrare în stil prerafaelit de Cesare Saccaggi. Durante di Alighiero degli Alighieri (Dante Alighieri) a fost un poet și filosof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu.

Vedea Limba latină și Dante Alighieri

Declinare

În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.

Vedea Limba latină și Declinare

Declinul și căderea Imperiului Roman de Apus

Pictură simbolică din secolul XIX - jefuirea Romei de către vandali în 455 Prăbușirea Imperiului Roman se referă de fapt la prăbușirea Imperiului Roman de Apus în 476.

Vedea Limba latină și Declinul și căderea Imperiului Roman de Apus

Drept roman

Dreptul roman a fost sistemul de legi al romanilor, de la Regatul Roman și Republica Romană, până la Imperiul Roman, inclusiv Imperiul Roman de Răsărit.

Vedea Limba latină și Drept roman

Dunărea

Dunărea este al doilea cel mai lung fluviu din Europa (după Volga care curge în întregime în Rusia).

Vedea Limba latină și Dunărea

Erasmus din Rotterdam

''Erasmus din Rotterdam'' - portret de Hans Holbein (Tânărul) Erasmus (Desiderius) din Rotterdam a fost un teolog și erudit neerlandez, unul din cei mai însemnați umaniști din perioada Renașterii și Reformei din secolele al XV-lea și al XVI-lea, numit de Stefan Zweig drept „primul european conștient”.

Vedea Limba latină și Erasmus din Rotterdam

Ethnologue

Ethnologue: Languages of the World este o publicație web care conține statistici pentru 7 106 limbi și dialecte (în ediția a XVII-a, din anul 2013).

Vedea Limba latină și Ethnologue

Europa de Vest

Europa de Vest Europa de Vest (sau Occidentală) se distinge de Europa de Est (sau Răsăriteană) mai degrabă prin istorie și cultură decât prin geografie.

Vedea Limba latină și Europa de Vest

Evul Mediu

Evul Mediu (epoca mijlocie) a fost în istoria europeană perioada dintre Antichitate și epoca modernă.

Vedea Limba latină și Evul Mediu

Evul Mediu Timpuriu

Soția lui Iustinian, Teodora, și curtea sa, într-un mozaic din secolul al VI-lea de la Basilica San Vitale din Ravenna. un manuscris din secolul al VIII-lea (Biblioteca Vaticanului, Reg. Lat. 316. foll. 131v/132r). Evul Mediu Timpuriu reprezintă o perioadă din istoria lumii de după căderea Imperiului Roman de Apus, ce se întinde pe aproximativ cinci secole, între 500 și 1000 d.

Vedea Limba latină și Evul Mediu Timpuriu

Florența

Florența este capitala regiunii italiene Toscana și a provinciei Florența.

Vedea Limba latină și Florența

Francesco Petrarca

Francesco Petrarca a fost un prozator, poet și umanist italian din secolul al XIV-lea, unul din cei mai importanți poeți lirici ai literaturii italiene.

Vedea Limba latină și Francesco Petrarca

Franța

Franța (în), recunoscută în mod oficial ca Republica Franceză (în), este o republică constituțională unitară având un mod de guvernare semi-prezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de Vest, dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea.

Vedea Limba latină și Franța

Gen gramatical

În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.

Vedea Limba latină și Gen gramatical

Germania

Republica Federală Germania (în), acronim RFG, colocvial, Germania (în), este un stat în Europa Centrală. Face parte din organizații internaționale importante, precum: Consiliul Europei (1951), OCDE, Uniunea Vest-Europeană (1954), NATO (1955), Uniunea Europeană (1957), ONU (1973), OSCE, și din zona euro.

Vedea Limba latină și Germania

Guido d'Arezzo

Guido d'Arezzo, cunoscut și ca Guido Aretinus sau Guido Monaco (n. 991/992 – d. după 1033) a fost un teoretician muzical din epoca medievală.

Vedea Limba latină și Guido d'Arezzo

Harry Potter

Volumele Harry Potter formează o serie foarte populară în întreaga lume; ele aparțin genului fantastic și au fost scrise de către autoarea britanică J. K. Rowling.

Vedea Limba latină și Harry Potter

Ieronim

Ieronim sau Hieronim, născut Sophronius Eusebius Hieronymus, (n. cca. 347, Stridon, Dalmația - d. 30 septembrie 420, Betleem, în Palestina), a fost un important teolog creștin, unul din cei patru Sfinți Părinți latini ai Bisericii.

Vedea Limba latină și Ieronim

Imperiul Roman

Imperiul Roman este termenul utilizat, în mod convențional, pentru a descrie statul roman post-republican caracterizat de o formă de guvernământ autocratică și de stăpânirea unui imens teritoriu în jurul Mării Mediterane cu capitala la Roma.

Vedea Limba latină și Imperiul Roman

Italia Centrală

Italia Centrală (în) este partea centrală a peninsulei Italice, situată între Italia de Nord și Italia de Sud.

Vedea Limba latină și Italia Centrală

J. K. Rowling

Joanne K. Rowling (cunoscută ca J. K. Rowling și Robert Galbraith) este o scriitoare britanică.

Vedea Limba latină și J. K. Rowling

Kalevala

Kalevala este epopeea națională finlandeză, cea mai cunoscută culegere de poeme folclorice finlandeze, fiind tradusă în peste 40 de țări, între care și România.

Vedea Limba latină și Kalevala

Karl May

Karl Friedrich May (sau mai corect Carl Friedrich May) a fost, timp de decenii, unul dintre scriitorii germani cei mai productivi și mai citiți, fiind cunoscut pentru romanele sale de aventuri.

Vedea Limba latină și Karl May

Latina medievală

Cartea Orelor” (rugăciuni în latina medievală). Termenul de latină medievală desemneză latina așa cum era folosită în Evul Mediu.

Vedea Limba latină și Latina medievală

Latina vulgară

Imperiului Roman, era diferită de latina clasică cunoscută din literatura latină. Latina vulgară, uneori numită și Latina Vorbită, a fost o limbă italică folosită în Europa, în teritorii ale țărilor actuale: Franța, Belgia, Italia, Spania, România, Portugalia, Croația și altele.

Vedea Limba latină și Latina vulgară

Lazio

Lazio este o regiune din Italia centrală, marginită cu: Toscana, Umbria, Abruzzo, Molise, Campania și Marea Tireniană.

Vedea Limba latină și Lazio

Limba aromână

Istroromână Limba aromână (în aromână: Limba armãneascã, limba armãnã), vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de dacoromână, meglenoromână și istroromână.

Vedea Limba latină și Limba aromână

Limba catalană

Catalană (català) este o limbă romanică (vezi și Limbi romanice iberice) vorbită pe un teritoriu populat de 11 milioane de locuitori, din statele Spania, Franța, Andorra și Italia.

Vedea Limba latină și Limba catalană

Limba dalmată

Limba dalmată este o limbă romanică dispărută.

Vedea Limba latină și Limba dalmată

Limba engleză

Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).

Vedea Limba latină și Limba engleză

Limba etruscă

Limba etruscă a fost o limbă vorbită și scrisă de etrusci în Italia, în vechea regiune Etruria (astăzi Toscana, Umbria de vest și Lazio de nord) și în părți din Lombardia, Veneto și Emilia-Romagna (unde etruscii au fost înlocuiți de gali).

Vedea Limba latină și Limba etruscă

Limba finlandeză

Limba finlandeză (suomi) este o limbă fino-ugrică.

Vedea Limba latină și Limba finlandeză

Limba franceză

Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.

Vedea Limba latină și Limba franceză

Limba francoprovensală

Acest articol este o traducere parțială a articolului corespunzător de pe. Limba francoprovensală sau arpitană (numită în această limbă și în franceză arpitan) este o limbă romanică din grupul limbilor galoromanice, vorbită în partea de centru-est a Franței, vestul Elveției și nord-vestul Italiei, de către aproximativ 77.000 de persoane.

Vedea Limba latină și Limba francoprovensală

Limba germană

Limba germană (în germană deutsche Sprache, uzual Deutsch) aparține grupului vestic al limbilor germanice.

Vedea Limba latină și Limba germană

Limba greacă veche

Limba greacă veche (numită și limba greacă antică sau elină) este a doua etapă a limbii grecești (după limba proto-greacă și dialectul micenian) și cuprinde două perioade ale istoriei grecești: arhaică (secolele IX-VI î.Hr.) și clasică (secolele V-IV).

Vedea Limba latină și Limba greacă veche

Limba istroromână

Răspândirea românilor. Istroromânii sunt ramura localizată cel mai la vest. Istroromâna este, după unii lingviști, o limbă distinctă aparținând subgrupului de est al limbilor romanice, vorbită de istroromâni.

Vedea Limba latină și Limba istroromână

Limba italiană

Limba italiană (lingua italiana) este o limbă romanică din subgrupul italo-dalmat vorbită de aproximativ 62 de milioane de oameni, din care majoritatea locuiesc în Italia.

Vedea Limba latină și Limba italiană

Limba latină

Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.

Vedea Limba latină și Limba latină

Limba meglenoromână

Limba meglenoromână Sat aromânesc Meglenoromâna este un idiom vorbit de o populație numită în mediul academic „meglenoromâni”.

Vedea Limba latină și Limba meglenoromână

Limba mozarabă

Mozaraba a fost numele dat de lingviștii secolului al XIX-lea unui grup de dialecte romanice ce se vorbeau în teritoriile din Peninsula Iberică aflate sub dominație musulmană, începând cu invazia arabă (711) și până în secolul al XIII-lea.

Vedea Limba latină și Limba mozarabă

Limba occitană

Occitana sau limba òc (occitan, lenga d'òc, cuvântul òc însemnând „da”) este o limbă romanică vorbită în partea de sud a Franței, în Italia de nord-vest (Văile Occitane și Guardia Piemontese) în Spania de nord (Vall d'Aran) și în Monaco.

Vedea Limba latină și Limba occitană

Limba oscă

Limba oscă (sau oscană) este o limbă indo-europeană, care aparține familiei limbilor italice, din grupul sabellic, azi dispărută.

Vedea Limba latină și Limba oscă

Limba portugheză

Portugheza (de asemenea língua portuguesa) este o limbă romanică originară din nord-vestul Peninsulei Iberice (Galicia și nordul Portugaliei de astăzi).

Vedea Limba latină și Limba portugheză

Limba retoromană

Distribuția limbilor în cantonul Graubünden din Elveția. Limba retoromană (în retoromană rumantsch; în germană Bündnerromanisch sau Rätoromanisch; în franceză romanche; în italiană romancio) este una dintre cele patru limbi naționale (în germană: Amtssprache, „limbă administrativă”) ale Elveției, începând cu 20 februarie 1938; totuși, nu are statut de limbă oficială deplină așa ca germana, franceza și italiana.

Vedea Limba latină și Limba retoromană

Limba română

Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.

Vedea Limba latină și Limba română

Limba sardă

Limba sardă (în sardă: limba sarda) este principala limbă vorbită în Sardinia, Italia și este considerată a fi cea mai conservatoare limbă romanică.

Vedea Limba latină și Limba sardă

Limba spaniolă

Limba spaniolă (español), numită uneori și limba castiliană (castellano), este o limbă romanică din subgrupul iberic.

Vedea Limba latină și Limba spaniolă

Limba umbriană

Tabletele Iguvine Distribuţia triburilor italice în Epoca de Fier Limba umbriană este o limbă indo-europeană, care aparține familiei limbilor italice, din grupul sabellic, azi dispărută, ce s-a vorbit în Umbria.

Vedea Limba latină și Limba umbriană

Limbă (comunicare)

Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.

Vedea Limba latină și Limbă (comunicare)

Limbă flexionară

În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă flexionară”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, desemnează o limbă în care cuvintele sunt dificil de segmentat în morfemele pe care le conținKálmán și Trón 2007, p.

Vedea Limba latină și Limbă flexionară

Limbă moartă

Limbă moartă sau limbă dispărută este o limbă care nu mai are vorbitori nativi sau ne-nativi, respectiv este o limbă care nu mai este vorbită de nimeni ca limbă maternă.

Vedea Limba latină și Limbă moartă

Limbă oficială

O limbă oficială este o limbă care este desemnată în mod special să fie așa în constituția țărilor, statelor, și a altor teritorii.

Vedea Limba latină și Limbă oficială

Limbi celtice

Limbile celtice sunt o ramură a limbilor indo-europene derivată din limba proto-celtică, numită și „celtica comună”.

Vedea Limba latină și Limbi celtice

Limbi fino-ugrice

Limbile fino-ugrice sunt o subfamilie a limbilor uralice, cele mai importante fiind maghiara, estona și finlandeza.

Vedea Limba latină și Limbi fino-ugrice

Limbi germanice

Limbile germanice sunt o grupă de limbi indo-europene vorbite în nordul Europei și alte părți a lumii.

Vedea Limba latină și Limbi germanice

Limbi indo-europene

Limbi care nu sunt indo-europene. Distribuția limbilor indo-europene (IE) pe glob. Țările colorate în ''portocaliu'' ■ au o populație majoritară vorbitoare a unei limbi IE, iar țările colorate în ''galben'' ■ au doar minorități a căror limbă IE are statut oficial.

Vedea Limba latină și Limbi indo-europene

Limbi italice

Familia limbilor italice a limbilor indo-europene are două ramuri.

Vedea Limba latină și Limbi italice

Limbi romanice

Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.

Vedea Limba latină și Limbi romanice

Lingua franca

Lingua franca, numită și franco sau sabir, a fost o limbă vehiculară mixtă folosită în bazinul Mării Mediterane, mai ales în porturi.

Vedea Limba latină și Lingua franca

Listă de locuțiuni în limba latină

Această listă cuprinde expresii în limba latină folosite adesea, ca atare sau prescurtate, în limba română și în alte limbi.

Vedea Limba latină și Listă de locuțiuni în limba latină

Literatura latină

Literatura Republicii Romane și cea a Imperiului Roman au fost scrise în limba latină.

Vedea Limba latină și Literatura latină

Liturghie

Slovaciei. Liturghia (greacă: Λειτουργία) este un ritual efectuat de către un grup religios specific, în conformitate cu tradițiile sale particulare.

Vedea Limba latină și Liturghie

Ludovic al XIV-lea al Franței

Ludovic al XIV-lea (n. 5 septembrie 1638, Saint-Germain-en-Laye – d. 1 septembrie 1715, Versailles) a fost regele Franței și al Navarei.

Vedea Limba latină și Ludovic al XIV-lea al Franței

Marcus Tullius Cicero

Marcus Tullius Cicero a fost un filozof, politician, jurist, orator, teoretician politic, consul și constituționalist roman.

Vedea Limba latină și Marcus Tullius Cicero

Micul prinț

Micul Prinț (în Le Petit Prince) este un roman al scriitorului și aviatorului francez Antoine de Saint-Exupéry, care a apărut mai întâi în engleză și în franceză la 6 aprilie 1943, la editura Reynal & Hitchcock, din New York (Statele Unite ale Americii), iar apoi în Franța, la Gallimard în noiembrie 1946.

Vedea Limba latină și Micul prinț

Neologism

În lingvistică, termenul neologism (Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 794.. În lingvistica franceză sunt autori care nu includ împrumuturile printre neologisme. Suma procedeelor interne și externe de îmbogățire a lexicului cu unități lexicale și sensuri noi este numit cu un termen introdus în lingvistica franceză „neologie”Bidu-Vrănceanu 1997, p.

Vedea Limba latină și Neologism

Număr (gramatică)

În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p.

Vedea Limba latină și Număr (gramatică)

Nume latine ale orașelor europene

Până în epoca modernă, latina a fost limba comună a științei, inclusiv a cartografiei.

Vedea Limba latină și Nume latine ale orașelor europene

Papa Inocențiu al III-lea

Papa Inocențiu al III-lea (Giovanni Lotario, conte de Segni) a fost al 176-lea Papă al Bisericii Catolice de la 8 ianuarie 1198 până la moartea sa, la 16 iulie 1216.

Vedea Limba latină și Papa Inocențiu al III-lea

Predică

În tradiția ortodoxă, omilia sau predica este o parte esențială a Liturghiei Euharistice și face parte din caracterul sacramental al Liturghiei.

Vedea Limba latină și Predică

Pronume

În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive.

Vedea Limba latină și Pronume

Proverbe latine

Proverbele latine sunt proverbe și zicători create sau transmise de romani, ori apărute după decăderea civilizației romane în alte culturi, care au considerat că limba latină este un mediu potrivit pentru transmiterea acestor învățături.

Vedea Limba latină și Proverbe latine

Quintilian

Statuia lui Quintilian din Calahorra, La Rioja, Spania Marcus Fabius Quintilianus sau Quintilian (n. 35 - d. 100) a fost un retor și pedagog roman, fiind, alături de Cicero, unul dintre renumiții oratori și scriitori latini.

Vedea Limba latină și Quintilian

Rădăcină și radical (lingvistică)

În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.

Vedea Limba latină și Rădăcină și radical (lingvistică)

Renașterea

Omul Vitruvian-Leonardo da Vinci Renașterea a debutat în secolele XIV-XVI, perioada Evului Mediu Târziu, în Florența - Italia și s-a răspândit în restul Europei.

Vedea Limba latină și Renașterea

René Descartes

René Descartes, cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius, a fost un filosof și matematician francez.

Vedea Limba latină și René Descartes

Republica Romană

Republica Romană (din, „Lucrurile publice ale Romei”) a fost organizarea de stat a Romei și a teritoriilor sale în perioada cuprinsă între abolirea Regatului Romei (510 î.Hr.) și până la numirea lui Cezar ca dictator pe viață în anul 44 î.Hr., sau, mai probabil, până în anul 27 î.Hr., anul în care Senatul roman i-a acordat lui Octavianus titlul de Augustus.

Vedea Limba latină și Republica Romană

Roma

Roma este capitala Italiei.

Vedea Limba latină și Roma

Roma Antică

Forumul roman Roma Antică a fost un oraș-stat a cărui istorie se întinde în perioada de timp cuprinsă între 753 î.Hr. și 476 d.Hr.

Vedea Limba latină și Roma Antică

Secolul al III-lea î.Hr.

(Secolul al IV-lea î.Hr. - Secolul al III-lea î.Hr. - secolul al II-lea î.Hr. - alte secole) Secolul al III-lea î.Hr.

Vedea Limba latină și Secolul al III-lea î.Hr.

Secolul al V-lea

Secolul al V-lea începe la 1 ianuarie 401 și se termină la 31 decembrie 500.

Vedea Limba latină și Secolul al V-lea

Secolul al XI-lea

Secolul al XI-lea a cuprins perioada aniilor 1001-1100 în acord cu calendarul iulian.

Vedea Limba latină și Secolul al XI-lea

Secolul al XII-lea

În istoria culturii europene, această perioadă este considerată ca făcând parte din Evul Mediu și este uneori numita perioada cisterciana.

Vedea Limba latină și Secolul al XII-lea

Secolul al XIII-lea

În istoria culturii europene, această perioadă este considerată ca făcând parte din Evul Mediu, și după cuceririle sale în Asia, Imperiul Mongol se întindea din Asia de Est în Europa de Est.

Vedea Limba latină și Secolul al XIII-lea

Secolul al XIX-lea

Antoine-Jean Gros, ''Surrender of Madrid'', 1808 Abraham Lincoln Harta lumii în 1897 Secolul al XIX-lea este o perioadă din istoria omenirii, cuprinsă între 1801 și 1900, caracterizată prin importante fenomene politice, ideologice și culturale.

Vedea Limba latină și Secolul al XIX-lea

Secolul al XVIII-lea

Secolul al XVIII-lea începe pe 1 ianuarie 1701 și se termină pe 31 decembrie 1800.

Vedea Limba latină și Secolul al XVIII-lea

Secolul I î.Hr.

(Secolul al II-lea î.Hr. - Secolul I î.Hr. - Secolul I - alte secole) Secolul I î.Hr. a început din anul 100 î.Hr. și s-a încheiat în anul 1 î.Hr..

Vedea Limba latină și Secolul I î.Hr.

Semn diacritic

Un semn diacritic este un semn grafic adăugat la o literă pentru a indica o diferență în pronunție sau pentru a deosebi sensurile a două cuvinte altfel scrise identic.

Vedea Limba latină și Semn diacritic

Sfântul Imperiu Roman

Sfântul Imperiu Roman (în, în), numit din 1512 alternativ și Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană (în lat. Sacrum Romanum Imperium Nationis Germanicae, în germană Heiliges Römisches Reich Deutscher Nation) a fost un imperiu multietnic ce cuprindea teritorii din Europa Centrală.

Vedea Limba latină și Sfântul Imperiu Roman

Silabă

În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p.

Vedea Limba latină și Silabă

Sinod

Sinodul sau Conciliul este o întrunire bisericească ai cărei membri sunt îndeosebi episcopi, ca de exemplu Conciliul de la Calcedon.

Vedea Limba latină și Sinod

Substantiv

În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.

Vedea Limba latină și Substantiv

Triburi germanice

Triburile germanice în preajma anului 50 Popoarele germanice sunt un grup istoric de triburi și popoare indo-europene, cu originea în Europa de Nord, identificați prin folosirea limbilor germanice, care au apărut din germana comună, în timpul epocii pre-romane a fierului.

Vedea Limba latină și Triburi germanice

Umanism

''Francesco Petrarca'' Termenul de umanism (din latină: humanitas.

Vedea Limba latină și Umanism

Uniunea Astronomică Internațională

Uniunea Astronomică Internațională (prescurtat UAI, în franceză Union astronomique internationale, iar în engleză International Astronomical Union, cu sigla IAU) este o asociație internațională care are obiectivul de a coordona activitatea astronomilor din întreaga lume.

Vedea Limba latină și Uniunea Astronomică Internațională

Vatican

Vatican, oficial Statul Cetății Vaticanului, (în, în) este un mic stat suveran al cărui teritoriu constă dintr-o enclavă în orașul Roma, Italia.

Vedea Limba latină și Vatican

Vocală

Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.

Vedea Limba latină și Vocală

Wikimanuale

Wikimanuale (în engleză Wikibooks, denumit și Wikimedia Free Textbook Project sau Wikimedia-Textbooks), este un wiki destinat creării de manuale cu conținut liber.

Vedea Limba latină și Wikimanuale

Winnetou

Winnetou este un erou nativ american, fictiv ce apare în mai multe romane scrise de Karl May (1842-1912, unul dintre cel mai bine cotați autori germani ai tuturor timpurilor, cu aproape 200 de milioane de exemplare ale cărților sale vândute în întreaga lume), dintre care cele mai cunoscute sunt volumele trilogiei Winnetou.

Vedea Limba latină și Winnetou

1331

----1331 (MCCCXXXI) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de joi.

Vedea Limba latină și 1331

1406

1406 (MCDVI) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de duminică.

Vedea Limba latină și 1406

Vezi și

Limbi ale Vaticanului

Limbi flexionare

Limbi vorbite în Italia

Limbi vorbite în România

Limbi vorbite în Spania

Cunoscut ca Latina, Latina clasică, Latină.

, Ieronim, Imperiul Roman, Italia Centrală, J. K. Rowling, Kalevala, Karl May, Latina medievală, Latina vulgară, Lazio, Limba aromână, Limba catalană, Limba dalmată, Limba engleză, Limba etruscă, Limba finlandeză, Limba franceză, Limba francoprovensală, Limba germană, Limba greacă veche, Limba istroromână, Limba italiană, Limba latină, Limba meglenoromână, Limba mozarabă, Limba occitană, Limba oscă, Limba portugheză, Limba retoromană, Limba română, Limba sardă, Limba spaniolă, Limba umbriană, Limbă (comunicare), Limbă flexionară, Limbă moartă, Limbă oficială, Limbi celtice, Limbi fino-ugrice, Limbi germanice, Limbi indo-europene, Limbi italice, Limbi romanice, Lingua franca, Listă de locuțiuni în limba latină, Literatura latină, Liturghie, Ludovic al XIV-lea al Franței, Marcus Tullius Cicero, Micul prinț, Neologism, Număr (gramatică), Nume latine ale orașelor europene, Papa Inocențiu al III-lea, Predică, Pronume, Proverbe latine, Quintilian, Rădăcină și radical (lingvistică), Renașterea, René Descartes, Republica Romană, Roma, Roma Antică, Secolul al III-lea î.Hr., Secolul al V-lea, Secolul al XI-lea, Secolul al XII-lea, Secolul al XIII-lea, Secolul al XIX-lea, Secolul al XVIII-lea, Secolul I î.Hr., Semn diacritic, Sfântul Imperiu Roman, Silabă, Sinod, Substantiv, Triburi germanice, Umanism, Uniunea Astronomică Internațională, Vatican, Vocală, Wikimanuale, Winnetou, 1331, 1406.